Alegerile de sindicalizare sunt castigate acum mai frecvent de catre management decat de catre sindicate, exact opusul tendintelor din trecut. Metodele folosite de companii pentru a […]
Alegerile de sindicalizare sunt castigate acum mai frecvent de catre management decat de catre sindicate, exact opusul tendintelor din trecut. Metodele folosite de companii pentru a lupta impotriva sindicalizarii au fost explorate de un sondaj recent.
Au fost identificate patru tipuri de practici de management comune eforturilor anti-sindicale: practici de management al personalului menite sa promoveze un moral ridicat; tactici defensive care urmaresc complicarea procedurilor de sindicalizare; masuri pentru detectarea activitatilor organizatoare; si campania electorala.
S-a descoperit ca procedurile de selectare a personalului pot fi de folos daca sunt evitate persoanele cu experienta in domeniul sindical. In ceea ce priveste barierele impotriva organizatorilor sindicali, singurul factor semnificativ identificat a fost restrictionarea solicitarilor angajatilor. Alte metode preferate includ informarea angajatilor asupra dorintei managementului de a mentine statutul non-sindical al angajatilor (utilizata de 57% din respondenti); restrictionarea accesului la listele de angajati (21%); si pozitionarea fabricilor in locatii fara traditie sindicala.
Au existat doua metode de detectare a activitatilor sindicale care s-au dovedit a fi in stransa legatura cu rezultatele alegerilor: revizuirea plangerilor angajatilor; pregatirea supraveghetorilor pentru detectarea activitatilor organizatoare.
In timpul campaniei propriu-zise, este foarte probabil ca eforturile de succes sa fie conduse de un manager general cu ajutorul unui consultant din afara. Multe canale de comunicare au avut rezultate semnificative pentru firmele care au utilizat o varietate de metode bine cotate. Discursurile, posterele, scrisorile adresate personalului, mesaje legate de plata, pliantele si filmele au reprezentat cu totii factori semnificativi.
Problemele legate de campanie care au putut fi discutate cu succes includ: dezavantajele personale ale apartenentei la sindicat (cel mai eficient), posibilitatea aparitiei grevelor, imaginea negtiva a miscarii sindicale, si trasaturile pozitive ale angajatorului. Compensatia nu a fost considerata drept o problema importanta.