Fericirea este altruistă

Fericirea, așa cum o percepe aparatul de fotografiat al lui Mugur Vărzariu, are silueta unui copil rom, care se joacă prin problemele nesfârșite ale vieții de discriminat.

Pozele lui Mugur Vărzariu încearcă că treacă dincolo de stereotipuri și bariere sociale, cu scopul final de a schimba ceva în bine în societatea românească. „După mine, fericirea nu există. O poți căuta, dar asta nu înseamnă că există. Într-un fel este ca Yety, pe care îl poți căuta prin diverse păduri, dar asta nu înseamnă că există. Pentru a te apuca însă să o cauți, îți trebuie multă pregătire. Ne naștem maimuțe. Din păcate, cei mai mulți dintre noi murim tot maimuțe. Sunt însă și unii care, de când se nasc și până mor, se luptă să devină oameni”, spune Mugur Vărzariu.

Mugur este fotograf din 2010, când a decis să facă o schimbare în carieră, deoarece a descoperit ceva mai interesant decât viața de corporatist. El este licențiat în Economie și Drept, a absolvit un program de Executiv Master of Business Administration (EMBA) la școala de afaceri ASEBUSS, l-a cunoscut pe Dalai Lama, iar fotografiile sale au apărut în publicații prestigioase precum The New York Times, The Economist sau Los Angeles Times. Totodată, Mugur este ambasador al organizației neguvernamentale World Vision România și speaker pe teme precum romi, drepturile omului sau rasism pentru copii și tineri din școli și licee.

Fotograful social a publicat, în 2016, cartea „Loving România”, despre oameni, locuri și mâncare. A început să lucreze la ea în 2013 și, pentru documentare, a parcurs zeci de mii de kilometri, atât în țară, cât și în Republica Moldova. „Mirajul fericirii este o stare care durează de la câteva secunde, minute sau ore, până la câteva zile, poate. Evoluția spre calitatea de om – dată de aspecte precum educația formală și informală sau carieră –, împletită cu dragostea de oameni și compasiunea, are ca rezultat maximizarea perioadei mirajului. Omenirea este, în general, nefericită, adică departe de miraj, pentru că fiecare maimuță caută doar propria fericire. Dacă prin acțiunile noastre am crește mirajul tuturor oamenilor am ajunge, în cele din urmă, să creștem mirajul personal de la secunde la minute, de la minute la ore, de la ore la zile și așa mai departe”, precizează Mugur Vărzariu.

El crede că singura formă sub care poate exista fericirea este altruismul și, de aceea, încearcă, în fiecare zi, să promoveze, prin fotografie, drepturile oamenilor vulnerabili din societatea românească.

eJobs: Ești fericit acum?

Mugur Vărzariu: Nu. Am însă momente în care cred că mă încearcă o „senzație” de fericire. Și încă ceva. Câtă vreme mă raportez strict la faptele mele, la munca mea, trăiesc mirajul fericirii. Cum lucrurile ies din sfera mea de control, cum dispare și mirajul. Muncesc ca un sisif și dacă nu m-ar ajuta oameni nu aș supraviețui. Sunt un om care înțelege ce înseamnă muncă multă pentru nimic.

Mugur Vărzariu în „acțiune”.

eJobs: În afara cuvântului „altruism”, ce alte cuvinte asociezi fericirii?

Mugur Vărzariu: Compasiune. Fără frumusețe interioară și iubire de oameni nu poate exista fericire. Mai cred că și integritatea este importantă în manifestarea fericirii.

eJobs: Cât de des reușești să surprinzi fericirea pe chipurile oamenilor, cu ajutorul aparatului de fotografiat?

Mugur Vărzariu: O surprind, uneori, pe chipurile copiilor. În cazul adulților, niciodată. Cunosc însă aproape toate „fețele” nefericirii.

Mugur Vărzariu și fericirea copiilor romi.

eJobs: Sunt romii din România fericiți? Cum percep romii fericirea?

Mugur Vărzariu: Cred că singurele momente în care am întrezărit fericire pe chipurile rromilor au fost în clipele de revedere. Acele secunde când se anunță unii pe alții că am venit și se apropie de mine cu mâinile ridicate în aer cred că sunt momente de fericire, pentru că mă încearcă același sentiment învelit în speranță. Sunt însă niște clipe atât de rare și de magice, încât niciodată nu ridic aparatul de fotografiat. În clipa în care conștientizezi abuzul la care ești supus este imposibil să mai simți fericire. Cred că rromii, că orice om, își raportează fericirea la familie.

eJobs: Cum arătă fericirea pentru tinerii din școli și licee?

Mugur Vărzariu: Mulți tineri azi confundă fericirea cu posesiunea materială. Cred că singurii copii de pe planetă cu o șansa la fericire sunt elevii din sistemul de învățământ finlandez. Dacă s-ar dovedi că nici ei nu sunt fericiți, îți imaginezi ce șanse au ceilalți?!

eJobs: Te-ai întâlnit cu Dalai Lama. Crezi că el este fericit?

Mugur Vărzariu: Nu am cum să știu dacă este fericit, deși bănuiesc că da, dar pot să îți spun că emană fericire și că în prezența lui te scufunzi într-o stare pe care nu ai mai încercat-o până atunci. Efectiv mă întrebam ce se întâmplă cu mine. Cred că m-am atins, pentru o secundă, de starea de beatitudine.

eJobs: Fericirea trece prin stomac?

Mugur Vărzariu: Clar. Până și Dali Lama mănâncă, doarme la cele mai frumoase hoteluri, este primit de regi și președinți. Ca să te apropii de fericire trebuie să fii „ușor”. Dacă ai pietre de moară atârnate de picioare, devine o misiune aproape imposibilă. Nu sunt singura condiție, dar banii sau, mai bine zis, liniștea pe care ei o aduc sunt o platformă pe care poți să construiești educația, dezvoltarea personală și să atingi acel prag de self actualization (potențial maxim – n.red.) în care concepte precum altruismul și compasiunea nu mai sunt cuvinte goale, dintr-o limbă străină.

Fericirea la „înălțime”.

eJobs: Există vreo legătură între fericire și discriminare sau rasism?

Mugur Vărzariu: Singura legătură pe care eu o văd este că și nefericitul și rasistul întotdeauna caută pe altcineva pe care să dea vina.

eJobs: Spune-mi, te rog, câteva lucruri despre cartea pe care ai lansat-o.

Mugur Vărzariu: Ideea cărții era undeva în „fundal”, însă m-am hotărât să o materializez în urma unor comentarii rasiste ale unei profesoare din timpul unei prezentări susținute de mine la un liceu din București. Mai întâi a zis (despre romi – n.red.): „Ăștia trăiesc la limita dintre oameni și animale”. Apoi: „Aștia nu au servici”. Subliniez, „servici”. Și, la final, a adăugat: „Dar dumneavoastră poze cu România frumoasă nu aveți? Că ne-am săturat să vedem poze din astea”. Mi-am dorit atunci să realizez un material care să le dea românilor cea mai intimă reprezentare a autenticității și tradițiilor românești, a vieții așa cum este ea, și mie să îmi dea ocazia să câștig suficient cât să îmi pot continua munca socială. Am început să lucrez la ea în 2013, am parcurs zeci de mii de kilometri, inclusiv în Republica Moldova, am strâns aproape 100 de rețete, am vizitat aproape toată România și grupurile etnice, am cunoscut o mulțime de oameni frumoși. Doar câteva corporații și câțiva oameni care-mi apreciază munca au cumpărat cartea. Se comercializează doar în incinta castelului Bran (cu sprijinul Tempo Advertising), unde are un loc special. Este o carte care despre care vorbesc frumos B.U.G. Mafia, Oana Cuzino, Nicolai Tand, Cătălin Cîrstoveanu, Sorana Cîrstea sau Vali Bărbulescu. Și pentru asta țin să le mulțumesc încă o dată.

eJobs: Cartea pe care ai realizat-o este despre oameni, locuri și mâncare. Are și fericirea loc în această triadă?

Mugur Vărzariu:  Mirajul fericirii ține în primul rând de oameni și, cum ei ocupă locul central în această călătorie vizuală, aș spune că această carte te aduce aproape de fericire, atât cât se poate.

Un fotograf înconjurat de oameni și mâncare.

eJobs: Poți să-mi dai exemple de experiențe de fericire pe care le-ai surprins în carte?

Mugur Vărzariu: În carte sunt semințele fericirii. Mihai este un fermier care, ulterior, aflând că am nevoie de ajutor, îmi zice la telefon, într-o ardeleneasca melodioasă: „Domnu Mugur, v-am văzut la televizor și ne place cum grăiești. Pentru dumneavoastră venim oriunde”. Nu există senzație de fericire mai mare decât să te aprecieze lumea pentru ce ești și ce faci pentru oameni.

eJobs: Ai construit cartea pe zone etnice. Cum arată fericirea etnicilor, comparativ cu fericirea celorlalți români?

Mugur Vărzariu: Simplitatea și autenticitatea sunt la fel peste tot. Căutarea fericirii este însă ceva personal și, deci, extrem de diferit. Poate că suntem veseli, poate că râdem și ne bucurăm, poate că petrecem și dansăm, dar nu cred că sunt mulți români fericiți. Faptul că ocupăm ultimul loc în Europa la educație cred că are un rol important în nefericirea noastră.

eJobs România te invită să testezi cât de fericit eşti la job. Intră pe ejobs.ro/happy/ şi încearcă testul #HappyLaJob, o componentă a campaniei „#HappyLaJob: un demers pentru fericire-n Univers”. Parte dintr-o inițiativă strategică pentru creșterea nivelului de fericire vis-a-vis de viața profesională din România, eJobs ridică o întrebare în jurul căreia gravitează multe decizii, atitudini și acțiuni din viața de zi cu zi și din carieră. eJobs are convingerea că, dacă ne punem întrebarea „Sunt fericit?” și dacă răspundem cu onestitate, putem să găsim soluții și să facem schimbări în bine, care ne vor ajuta atât la serviciu, cât și acasă.