Interviu dublu: Cum arată fericirea prin ochii reprezentanților generațiilor Y și X

Doi colegi de birou, din generații diferite, au acceptat provocarea eJobs și ne-au spus cum arată, pentru ei, fericirea.

Paul Vîrvea are 41 de ani și se definește, profesional, drept „comunicator”. A lucrat în și pentru diverse medii și industrii și are aproape un sfert de veac de muncă, aproape cât vârsta colegului său, Ciprian Maxim, 25 de ani. Ciprian Maxim este un designer grafic căruia îi place să se joace și să experimenteze.

Paul și Ciprian sunt colegi de muncă și lucrează pentru agenția de PR Free Communication. Cei doi au acceptat provocarea eJobs România și au răspuns la câteva întrebări despre fericire. Paul este exponentul generației X, adică a celor care au între 35 și 50 de ani, iar Ciprian face parte din generația Y, cei între 25 și 35 de ani.

Diverse studii naționale și internaționale arată că, între membrii celor două generații, există diferențe notabile între felul de a fi, indiferent dacă este vorba de job sau de viața personală. Prin urmare, am vrut să vedem dacă și fericirea se vede atât de diferit, în funcție de generație.

eJobs: Ești fericit? Sau nefericit?

Ciprian Maxim: De fericit.

Paul Vîrvea: Nici, nici. Aș putea spune că „nu sunt fericit”, ceea ce, în opinia mea, diferă substanțial de „sunt nefericit” și, evident, nu înseamnă nicidecum că aș fi fericit.

eJobs: Ce înseamnă, pentru tine, fericirea?

Ciprian Maxim: E un sentiment simplu și frumos, pe care trebuie să îl ții strâns lângă tine. Din păcate, de multe ori, societatea ne poate face să uităm de el, dar el nu dispare, stă ascuns undeva până dăm la o parte ce e negativ și iese la suprafață.

Paul Vîrvea: Fericirea este o stare a existenței noastre, care poate fi conștientizată în timp (de obicei după ce o trăim), definită printr-un cumul de contexte și stări pozitive care au impact asupra individului și-i dau acestuia o stare extatică. Ca această definiție personală să nu pară prea sterilă, argumentez scurt, pe părți.  Fericirea e stare a existenței pentru că are legătură directă cu existența noastră –  spunem, de obicei, „sunt fericit”, „am fost fericit”. Fericirea e punctuală cronologic fiindcă – cel puțin din experiența mea și din înțelegerea mea – fericirea e un moment dat din biografia noastră. Un moment care poate dura cîteva secunde – ca un orgasm cu partenerul ideal în contextul optim – sau ani buni, ca o relație – familială, profesională, amicală, tehnologică sau de altă natură – marcată de compatibilități și sinergii pozitive. Faptul că fericirea „e sesizabilă după ce o încercăm” are  legătură cu exemplele de invocare a fericirii de mai sus. Fericirea nu cred că poate fi programată: nu știu pe cineva care să fi spus „voi fi fericit atunci, în momentul X”. De obicei, trăim momentul fericirii în prezent sau îl conștientizăm la ceva timp după trăirea lui: „Băi, abia acum mi-am dat seama că atunci eram, de fapt, fericit”.

eJobs: Ce te face fericit la job?

Ciprian Maxim: Faptul că lucrez cu oameni mișto, care nu se tem să încerce idei noi și să se autodepășească, care gândesc „în afara cutiei”. Cutiile stau în subsol. Fac ceea ce îmi place și învăț în fiecare zi.

Paul Vîrvea: În acest context, fericirea se suprapune foarte des satisfacției profesionale și, de aceea, aș compara-o mai degrabă cu un orgasm, decît cu un mariaj lin. Altfel spus, cu momente  punctuale în care actul profesional mi-a dat satisfacții, mai degrabă decît cu faptul însuși că pot fi fericit la job –proiecte complexe duse la bun sfîrșit și care se dovedesc un succes, de pildă. Evident că nu e unica interpretare posibilă, însă după aproape un sfert de veac de muncă așa am simțit eu fericirea. Sunt conștient, de asemenea, că există mulți oameni care se consideră fericiți nu „cu munca lor”, ci „în munca lor”, pentru care viața este munca. Fac parte din categoria celor care muncesc ca să trăiască, nu a celor care trăiesc ca să muncească, și admit că îi privesc pe cei din urmă cu o oarecare compasiune condescendentă.

eJobs: Cum percepi fericirea când ești acasă și nu la serviciu?

Ciprian Maxim: Ca senzație, o percep la fel. Doar că are alți stimuli. Poate veni după un moment petrecut cu o persoană dragă sau pur și simplu unul de solitudine. Nu cred că fericirea știe că tu ești la serviciu sau acasă, trebuie doar să găsești cu ce să o hrănești.

Paul Vîrvea: Mi s-a întîmplat să fiu fericit și acasă, și la birou, și aiurea, motiv pentru care nu fac distincție între spații și timpuri, pentru că percep fericirea ca pe o stare interioară, condiționată mai mult de resorturi care țin de noi înșine, decît de factori externi.

Paul si Ciprian, în căutarea fericirii.

eJobs: Cât de mult contează, pentru tine, mobilitatea și flexibilitatea la locul de muncă?

Ciprian Maxim: E important să nu fii constrâns, ca să ai unde să crești. Pentru un designer grafic, e important să fii lăsat să te joci și să experimentezi, să nu fii obligat să respecți un tipar strict. Cred că dușmanul cel mai periculos al fericirii la locul de muncă este rutina. Atâta timp cât proiectele și task-urile sunt diverse și interesante, rutina nu își bagă coarnele și e ok. Nu m-am mai văzut de mult cu ea.

Paul Vîrvea: Enorm, însă nu aș lega asta de un interviu despre fericire, ci mai degrabă de optimizarea actului profesional. Din nou, din experiență personală, definesc relația profesională, în primul rînd, contractual și, apoi, vocațional. Aș compara raportarea la muncă cu contractul social, prin care indivizi cu interese, nevoi și aspirații comune definesc un stat, cu legile sale, valabile pentru toți. Contractul de muncă este „Constituția”, care trebuie să enunțe principiile de bază și ireductibile ale colaborării profesionale. Flexibilitatea trebuie reglementată prin „legi organice” și ”coduri” – adică reguli care respectă principiile din contract, dar care pot fi supuse dezbaterii, interpretării și modificării. Mobilitatea este doar unul dintre efectele flexibilității. Trăim deja în era mobilității și atât angajatorul, cât și angajatul trebuie să se adapteze noii ere.

eJobs: Cum arată, în viziunea ta, o relație „fericită” între un angajat și șeful său?

Ciprian Maxim: Cred că nu trebuie să fie una încordată, dominată de frică, în cazul angajatului, sau de aroganță, din partea șefului. E important ca fiecare să înțeleagă ce presupune jobul celuilalt și să se respecte reciproc. Dacă se înțeleg ok oamenii, se înțeleg ok și funcțiile.

Paul Vîrvea: La cât putem suprapune fericirea în acest context, opinez că punctul de plecare este dispariția efectelor relațiilor de putere activă. „X nu este șeful meu, este colegul meu al cărui rol este să gestioneze, să ia decizii și să îndrepte viziuni și strategii”, respectiv „Y nu este subalternul meu, este colegul meu de echipă al cărui rol este să aplice deciziile mele”.

Răspund, astfel, întrebării inversate: în opinia mea, o relație „fericită” între angajat și șef este absența surselor de nefericire din aceeași relație. Iar principala sursă de nefericire este, din ambele perspective, (pre)stabilirea unor ierarhii în organizație.

eJobs: Viața ta este echilibrată? Cum gestionezi echilibrul între viața profesională și viața personală?

Ciprian Maxim: Aș zice că da. Încerc să nu las viața personală să reprezinte doar o pauză de odihnă după birou. E foarte important să le trăiesc pe ambele, să nu aibă niciuna de suferit. Viața personală se cam supără dacă nu e băgată în seamă.

Paul Vîrvea: Sunt două întrebări aici, ale căror răspunsuri foarte scurte sunt „oarecum”, respectiv „fluctuant”.

eJobs: În ce moment din viață ai fost fericit? Dar nefericit?

Ciprian Maxim: Am avut parte de ambele, e greu să aleg un anumit moment. Cred că e important să încerci să fii fericit constant, să nu rămâi blocat pe anumite momente nefericite, dar nici să trăiești din amintiri.

Paul Vîrvea: Am fost fericit în mai multe momente biografice, așa cum le-am definit răspunzând la întrebarea a doua.  Am un exemplu pe care îl dau când primesc această întrebare. Am fost fericit – și conștient de asta – timp de un sfert de oră acum aproape 15 ani când, aflat la un mare festival european de muzică, plecam de la scena unde o trupă preferată tocmai mă băgase în transă și mă duceam către o altă scenă, unde urma să înceapă un concert al altei trupe preferate.

Profesional, și tot subsumat definiției de la cea de-a doua întrebare, am fost fericit atunci când am început să sesizez impactul și efectele unui proiect care îmi consumase cantități uriașe de energii creatoare, intelectuale și nervoase.

eJobs: Cât de importanți sunt banii pentru fericirea ta?

Ciprian Maxim: Banii au importanța lor, dar ca mijloc de a obține anumite lucruri care mă fac fericit, fie că întrețin un hobby, o excursie, o vizită în orașul natal sau o ieșire în oraș cu prietenii. Dar, în niciun caz, banii nu reprezintă factorul determinant când vine vorba de alegerea unui job sau de realizarea unui proiect. Dacă munca depusă nu e făcută cu pasiune sau entuziasm și ea în sine nu mă motivează sau nu mă face fericit, banii obținuți sigur nu o să schimbe asta.

Paul Vîrvea: Foarte puțin. Evident că banii influențează, în unele cazuri, momente de fericire, dar cu siguranță că banii, în mod direct, nu joacă un rol important în conturarea și conștientizarea unui moment de fericire. Aș fi ipocrit să neg că banii pot fi o sursă de satisfacție – dar, din nou, disting clar între satisfacție și fericire.

eJobs: Menționează trei oameni de care depinde fericirea ta.

Ciprian Maxim: Fericirea mea depinde de oricare din membrii familiei, de oricare dintre prieteni și de mine.

Paul Vîrvea: Aveau Paraziții un vers pe un album mai vechi: „am dublă personalitate și-o dezvolt pe-a treia”. Fericirea depinde, în opinia mea, de percepția și de procesarea interioară a unor semnale venite din exteriorul nostru. Așadar, cred că fericirea mea depinde doar de mine.

eJobs: De unde îți iei energia, în fiecare zi?

Ciprian Maxim: Din discoteca de alarme matinale și din drumul meditativ înspre birou.

Paul Vîrvea: Nu neapărat în această ordine: dietă, somn, informație și interacțiuni sociale.

eJobs: Ce înseamnă, pentru tine, pasiunea?

Ciprian Maxim: E un element din care trebuie să presari în tot ceea ce faci. Dacă nu pui pasiune în activitățile pe care le întreprinzi, când tragi linie realizezi că de fapt doar ai pierdut timpul. Și viața e banală. Și nefericită.

Paul Vîrvea: Adopt definiția dată de filosofi clasici, de la Aristotel la Blaise Pascal, în care pasiunea este emoția primară umană – cea pe care o înțelegem și ne-o manifestăm și în raport cu restul lumii -, ale cărei energii sunt temperate sau anihilate de rațiune. Toată viața noastră interioară, simplificată, e tumultul conflictului dintre cele două forme de manifestare umană – pasiune versus rațiune. Scor, de obicei, egal.

eJobs România te invită să testezi cât de fericit eşti la job. Intră pe ejobs.ro/happy/ şi încearcă testul #HappyLaJob, o componentă a campaniei „#HappyLaJob: un demers pentru fericire-n Univers”. Parte dintr-o inițiativă strategică pentru creșterea nivelului de fericire vis-a-vis de viața profesională din România, eJobs ridică o întrebare în jurul căreia gravitează multe decizii, atitudini și acțiuni din viața de zi cu zi și din carieră. eJobs are convingerea că, dacă ne punem întrebarea „Sunt fericit?” și dacă răspundem cu onestitate, putem să găsim soluții și să facem schimbări în bine, care ne vor ajuta atât la serviciu, cât și acasă.