Cum devii actor și câți bani se pot câștiga

Iubești filmele și/sau teatrul și te gândești âcum ar fi să joci chiar tu alături de actorii tăi preferați? Atunci ai ajuns exact unde trebuie.

Am stat de vorbă cu Aylin Cadîr, actriță și cântăreață, și ne-a povestit despre facultate, oportunități după facultate, cum devii actor, câți bani se pot face în domeniu, dar și viața sa ca adolescentă celebră. 

Când ai știut că vrei să devii actriță?

Actriță n-am știut decât foarte târziu că vreau să devin. Când eram mică, la întrebarea „Ce te faci când o să fii mare?” ziceam cântăreață cu mare aplomb.

Mai târziu, cam la vârsta la care trebuia să dau la facultate, mi-am încercat norocul la Facultatea de Actorie, fără să am vreo speranță sau vreo legătură în vreun fel cu lumea asta. Oamenii care erau în cercul meu apropiat m-au împins către asta, văzând un soi de talent în mine, pe care eu nu l-am văzut mult timp, dar am avut încredere în ei.

Primul an de facultate a fost de test pentru mine. A fost prima mea interacțiune cu o zonă artistică de genul ăsta, eu venind cumva dintr-o altă zonă artistică, muzica, foarte diferită însă de zona actoriei și a teatrului. A fost ca un văl care mi s-a dat de pe ochi și de atunci am știut că vreau să fac meseria asta. Mi-a plăcut interacțiunea cu oamenii, procesul de lucru și oamenii care fac meseria asta.

Te-a ajutat în actorie experiența căpătată în muzică?

Da și nu. Înainte să dau la facultate m-am pregătit cu un profesor preparator foarte bun, care m-a sfătuit ca la admitere să cânt un cântec pe care îl cântam cu trupa. Alegerea n-a fost neapărat inspirată, pentru că nu-mi arătam talentele vocale mai deloc. Cu mintea de acum, nu ar fi trebuit să fac asta.

Oamenii mă știau drept tipa de la Pops și nu știu cât m-a ajutat, pentru că mă asociau din start cu un lucru și porneam la drum fără o bază curată, ci pe ceva care pentru unii deja puseseră o etichetă. Oamenii aveau niște păreri preconcepute despre mine, așa că foarte mult timp a trebuit să demonstrez și să arăt constant că sunt un om de încredere cu care se poate lucra.

Ai încheiat capitolul cu formația odată cu facultatea?

Cam în anul I sau II de facultate s-a terminat capitolul Pops, dar a avut o finalitate naturală. Un lucru în care nu există unitate și nu mai investești emoții, timp și bani, n-are cum să funcționeze. Noi am funcționat pentru că erau forțe externe care se implicau în proiect.

Când forțele externe au început să-și mute atenția pe alte lucruri, noi, niște puștoaice de 17-18 ani, în epoca în care nu aveam informația atât la îndemână ca acum, nu am știut cum stă treaba cu industria. Dacă ne nășteam acum ca trupă, sigur era cu totul altceva.

Dacă vrei să devii actor, mergi la Actorie sau poți învăța și pe cont propriu?

N-ai nevoie neapărat. În momentul acesta, sky’s the limit! Știu actori buni care n-au făcut facultăți, dar depinde foarte mult cum te știi tu pe tine.

Dacă vrei să faci teatru, o facultate este obligatorie. Tebuie să vii la angajare cu diploma și cu o listă de spectacole în care ai jucat, deci este esențial. În funcție și de ce alte studii mai ai, îți crește și categoria la care ești angajat, deci mai contează și masterul și diploma de doctorat.

Dacă vrei să faci actorie de film, n-o să-ți ceară nimeni nicio diplomă. Acolo contează să faci camera să se îndrăgostească de tine. Atât. Și asta n-o obții într-o facultate și n-o înveți. O ai sau n-o ai. Oricât s-ar spune că poți s-o înveți, este o relație peste vorbe, peste cuvinte, care nu cred că se poate învăța.

În facultăți înveți un fel de rigoare, un mod de lucru și, cel mai important, ai parte de networking. Îți cunoști oamenii cu care vei lucra și cu care vei împărți păreri. Iar asta e foarte important, poate chiar mai important decât facultatea însăși.

Tot în facultate te lovești și de autori și texte pe care singur nu știi cum să le găsești. Sigur, există și cursuri de actorie, ba chiar se pot face și în paralel, dar, la modul ideal, ar trebui să faci o facultate.

Cum e admiterea la facultate?

Există niște cerințe care sunt publice pe site-ul Facultății. Pe vremea mea țin minte că erau 3-4 poezii, o fabulă, o poezie de forță, una de sensibilitate, un cântec, un monolog și o povestire.

Exista un echilibru între teorie și practică la facultate?

Este mai multă practică la Facultatea de Actorie. Există și cursuri teoretice, dar se întâmplă să se suprapună cu orele practice, pentru că te apuci să lucrezi Cehov sau Shakespeare și, odată ce intri în sală, nu mai pleci.

Care erau cursurile tale preferate?

În primul rând, actoria. În rest, îmi mai plăcea cursul de estetică, cu Sir Toby, care era un personaj super interesant. Avea un fel de a vorbi fascinant. Nu-i înțelegeam toate cuvintele, dar înțelegeam ce vrea să spună și mă surprindea vocabularul său foarte bogat și colorat.

Un alt curs care mi-a plăcut a fost cel cu doamna profesoară Dana Duma, cu care făceam un fel de teatrologie, unde vorbeam despre teatru și forme de teatru.

După ce termini facultate, cum obții un rol?

Abia atunci începe meseria! Cât ești în facultate, ești protejat. Joci, ești în mijlocul evenimentelor, ai o comunitate cu care schimbi păreri și idei. Ești numai în lumea aia și totul este despre asta. Îți pui numai probleme despre personaje, despre texte, despre autori. 

În momentul în care se termină facultate… nu mai e așa. Și te poți speria foarte tare. Mai ales la noi în țară, unde nu sunt foarte multe opțiuni de a juca.

Ce nu te învață facultatea e că trebuie să înveți să te manageriezi singur și să faci singur proiecte și spectacole. Tu devii produsul pe care îl vinzi și trebuie să știi: ce vinzi, cine ești, ce fel de personaje poți să joci și ți-ar plăcea să joci și în ce fel de personaje ești cel mai credibil.

De asemenea, o altă opțiune este să te înscrii la toate agențiile de casting, să mergi la castinguri și să faci self tape-uri.

E atât de greu să trăiești din actorie pe cât cred mulți oameni?

Da, poate fi. În actorie poți să câștigi de la 100 de euro la mii de euro, zeci de mii de euro, dar trebuie să-ți pese foarte tare, să fie lucrul principal pe care te conecntrezi și să crești atât de mult încât să devii un produs important, care contează.

Am în cap nume din teatru și film românesc care fac o grămadă de bani, pentru că au muncit foarte mult și și-au crescut brandul personal: Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern, Vlad Zamfirescu, Marius Manole, Dragoș Bucur, Andi Vasluianu, Oana Pellea etc.

Pentru un venit constant, pe de altă parte, trebuie fie să fii angajat, cum sunt eu, fie să faci parte din proiecte constante, 1-2 spectacole care au succes de public și pe care să le tot joci.

Ce altceva poți face cu abilitățile dobândite din actorie dacă nu obții roluri?

Se pot face foarte multe lucruri. Foarte mulți dintre colegii mei sunt profesori de Actorie. Ba mai mult, acum chiar a început să fie inclusă în curricula obligatorie în unele școli, deci sună a ceva de viitor.

După aceea, tangențial, poți obține tot felul de joburi. Am prieteni care sunt profesori de fitness, pentru că actorii trebuie să fie atenți la cum arată în timpul lor liber, care de foarte multe ori este destul de lung.

Mai poți face și cursuri de public speaking sau chiar să predai dicție.

Ajută platformele de social media actorii în obținerea de casting-uri?

Da și nu. Este important să ai un profil de social media și ar fi bine să fie cât mai profesional, cu headshot-uri și reel-uri. După ce primesc propuneri de actori de la directorii de casting, regizorii îi caută instant pe social media.

În același timp, poți merge și pe o latură mai personală în postări, pentru un plus de interacțiune, atâta timp cât păstrezi o doză de distanță față de public. Și, foarte important, pozele să fie cât mai pe bune, cât mai naturale și autentice, fără filtre. Eu chiar am primit observații de genul „erai singura care arăta ca în poze”, deci este foarte important.

Ce-ți place cel mai mult la jobul de actor?

Îmi place când primesc un text nou, pentru că îmi stârnește curiozitatea.

La fel, îmi mai place și faptul că-mi oferă șansa să cunosc povești noi și îmi dă ocazia să le și trăiesc. La teatru, sunt altcineva timp de 2 ore și îmi pun probleme pe care altfel nu mi le-aș pune.

Descoperirea unor noi oameni și încercarea de a intra în hainele altcuiva, asta îmi place cel mai mult dintre toate. Dar și experiența de a putea arăta și altor oameni ce am făcut și ce am lucrat.

Cum arată o zi din viața ta? E o diferență între film și teatru?

Zilele mele sunt mereu diferite, pentru că diferă modul de lucru între film și teatru

La teatru ai cel puțin o lună în care repeți același text, până când îl poți spune la perfecție. În schimb, la filme și seriale, s-a întâmplat să primesc un text de vreo 10 pagini azi și a doua zi să merg la casting.

La casting trebuie să te comporți ca și cum ai fi la premieră, iar în sală sunt cei mai importanți oameni. Este o presiune destul de mare, pe care, în mod evident, nu trebuie să se vadă că o simți. Mai ales că de obicei ți se dau cele mai grele scene și trebuie să-ți iasă perfect din prima.

Dacă nimerești un personaj care îți vine mănușă, se simte imediat, însă se simte și dacă este un efort. De asemenea, este de reținut că atunci când la casting se prezintă 100 de actori, nu trebuie să iei personal refuzul. Iar asta e cel mai greu: să tot mergi și să nu iei. Dar, de obicei, chiar nu e vorba despre tine, ci cum pur și simplu alt actor s-a potrivit perfect și de data asta.

Dacă ai putea alege orice rol, ce rol ai alege?

Următorul. Îmi place noutatea pe care mi-o oferă meseria. Sunt tot timpul curioasă de ce voi juca mai departe și care va fi următorul proiect pe care îl voi face.

Să ne întoarcem puțin la muzică, cum a fost să fii o adolescentă faimoasă?

Genial! Dacă gândesc cu mintea lui Aylin de la 16 ani, a fost de vis, a fost incredibil, a fost tot ce îmi doream să mi se întâmple. Voiam să fiu cântăreață. Nu îmi doream neapărat să mă știe lumea, pentru că nu am știut niciodată ce înseamnă asta, dar îmi doream să fiu în centrul atenției și să se uite lumea la mine.

Dacă te-ai putea întoarce în timp, ai schimba ceva la acele experiențe?

N-aș putea. I-aș face adolescentei Aylin rău. Acum, că văd lucrurile în totalitatea lor, poate aș face lucrurile altfel, numai că fiecare lucru pe care l-am făcut de-a lungul anilor a adăugat ceva și la personalitatea mea, și la felul în care văd și înțeleg lucrurile.

Dacă n-aș fi trecut prin faza aia, e foarte posibil nici să nu-mi fi pus problema să dau la actorie. Toate s-au întâmplat cu un sens și ăsta a fost drumul meu, deci nu, nu aș schimba nimic.

Sunt decizii pe care le-aș lua diferit, sunt proiecte în care nu m-aș băga dacă aș putea să dau timpul înapoi, pentru că n-am învățat nimic din ele. De fapt, să spunem că am învățat că un „nu” la vremea lui e bun.

Încheierea trupei ți-a permis să te axezi mai mult pe cariera de actor?

Fiecare dintre noi începuserăm să avem interese diferite. Eram și la vârsta la care începeau examenele importante, iar eu când am intrat la Facultatea de Actorie numai asta vedeam. Mi se părea că nimic nu se compară.

Profesoara mea, Catrinel Hossu, mă mai taxa la lucruri pe care le făceam cu trupa, iar eu țineam foarte tare cont de ce-mi spunea. O considera o prosteală și îmi spunea că nu iau în serios facultatea. Normal că atunci am decis să acord toată atenția mea facultății și nu mai mergeam cu aceeași deschidere cu trupa, pentru că știam că e o chestie condamnabilă.

Ce joburi de actor sunt disponibile în acest moment?

Pe lângă jobul de actor propriu-zis, pe eJobs.ro mai găsești și alte joburi conexe, precum cele menționate. Descoperă aici toate posturile disponibile din industria Educație / Training / Arte.

Pentru mai multă inspirație în acest domeniu, urmărește-o pe Aylin Cadîr pe Instagram,  Facebook și TikTok, iar pentru a o vedea live la Teatrul Național București, accesează pagina dedicată.

Ți-a plăcut articolul despre cum să devii actor? Citește și:

Cum devii pilot de linie și cum te adaptezi stilului de viață

Cum devii Digital Content Creator și cum îți creezi o comunitate

Cum devii Make-up Artist și ce salariu poți câștiga?