
Angajații români, spre deosebire de cei occidentali, nu obișnuiți să ceară să meargă la un program de coaching.
Mai mult de 40% dintre angajați consideră că managerul este cel care ar trebui să ceară un program de coaching pentru un subordonat, arată un studiu realizat de grupul de firme Ascendis, cel mai important jucător de pe piața locală de training. De asemenea, 16% dintre participanții la studiu au indicat persoana din departamentul de resurse umane drept responsabilă pentru trimiterea angajaților la training, mai degrabă decât șeful direct.Totodată, doar 30% dintre cei chestionați au ales să răspundă că angajatul însuși ar trebui să solicite implicarea într-un program de dezvoltare.
Citește aici despre leadership-ul asertiv
„În mod normal, persoana care are nevoie de coaching ar trebui să semnaleze această nevoie, indiferent de nivelul pe care îl are în ierarhia organizației. Rezultatele sondajului sunt totuși explicabile prin prisma faptului că, în România, oamenii au un nivel de asertivitate mai scăzut decât în alte țări și, din acest motiv, nu formulează cereri explicite pentru satisfacerea propriilor nevoi. Practic, ei nu <<îndrăznesc>> să ceară, ci se așteaptă ca managerul direct să sesizeze și să propună o astfel de soluție”, a declarat Andreea Popa, trainer și master coach Ascendis.
Peste jumătate dintre angajații intervievați consideră că ar avea nevoie de un program de coaching pentru a se dezvolta pe plan profesional. Coachingul înseamnă, pentru 57% dintre respondenți „un demers de dezvoltare a abilităților și competențelor profesionale ale unei persoane”. Coachingul ar trebui utilizat, cred 28% dintre participanții la studiu, pentru dezvoltarea abilităților de relaționare ale angajaților. Doar unu din nouă salariați crede că un astfel de demers este menit să corecteze problemele de comportament ale unei persoane.
„În prezent, tot mai multe organizații apelează la coaching, atât pentru rezolvarea unor probleme punctuale, legate fie de performanță, fie de relaționare, cât și pentru programe de dezvoltare de durată medie sau lungă pentru angajați. Participanții implicați în astfelprograme sunt persoane din diverse companii, de la toate nivelurile ierarhice, de la CEO/Director General, până la nivelul de execuție, cum sunt de exemplu specialiștii sau <<individual contributors>> (colaboratori individuali – trad.), dar există și persoane care aleg pe cont propriu să se înscrie într-un program de coaching”, a precizat Andreea Popa.
Studiul mai arată că majoritatea celor intervievați indică un interval între două și șase luni ca fiind perioada după care se așteaptă să aibă rezultatele urmărite în programul de dezvoltare, iar frecvența optimă este, în viziunea lor, o întâlnire la una sau două săptămâni.
„Durata unui program de coaching variază în funcție de obiectivele urmărite, de nivelul de pregătire și disponibilitatea clientului, dar, în egală măsură, și în funcție de abilitățile pe care le are un coach. De aceea, pentru a face coaching, este necesară atât o formare corectă în acest domeniu, cât și, după părerea mea, de o implicare reală, semnificativă, alături de fiecare client”, a mai declarat Andreea Popa.
Studiul Ascendis a fost realizat în perioada mai – octombrie 2016, pe un eșantion de peste 700 de angajați, din 90 de companii care activează pe piața românească.