Se caută vânzători. Atenție, angajatori!

Vânzătorii, cei mai căutați angajați de pe piața forței de muncă din România, le pot ridica provocări suplimentare angajatorilor locali care nu țin cont de o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Vânzătorii sunt cei mai căutați angajați de pe piața locală a forței de muncă, arată datele eJobs, cel mai important site de recrutare din România. În prezent, pe eJobs există circa 10.000 de locuri de muncă în vânzări. Inflația de joburi de vânzări la nivel național înseamnă că angajatorii se află într-o luptă extrem de strânsă pentru atragerea profesioniștilor în domeniu. Pe lângă competiția cu celelalte companii, angajatorii sunt nevoiți, de circa jumătate de an, să facă față unei  alte noi provocări când vine vorba de vorba de recrutarea de vânzători.  În toamna lui 2015, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis ca, în cazul lucrătorilor care nu au un loc de muncă fix sau obișnuit (în care angajatul vine la serviciu în același loc, în fiecare zi), trebuie considerat ca timp de lucru și perioada consacrată deplasărilor zilnice de la domiciliul angajatului la locurile în care se află primul și, respectiv, ultimul client desemnați de angajator. „De exemplu, dacă programul de lucru al unei zile este de opt ore, angajatorul ar trebui să organizeze activitatea  în așa fel încât în aceste opt ore să fie cuprinse și deplasările de acasă la primul client și de la ultimul client înapoi la domiciliul angajatului”, afirmă Ioan Dumitrașcu, partener la casa de avocatură PeliFilip. De regulă, angajații care nu au un loc de muncă fix sunt reprezentanții de vânzări, dar decizia CJUE nu îi vizează doar pe ei, ci și alte categorii de salariați, cum ar fi șoferii, electricienii, tehnicienii de intervenții/mentenanță pe teren sau consultanții cu loc de muncă dependent de sediul clienților deserviți. „Companiile cu care lucrăm noi știu de această decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene și, când vor lămuriri suplimentare, nu ezită să pună întrebări”, completează Cristina Tudoran, avocat la PeliFilip.

Decizia CJUE a devenit, după pronunțarea sa, aplicabilă în toate statele membre ale Uniunii Europene. „Decizia CJUE se referă numai la angajații care nu au un loc de muncă fix. Ca atare, decizia nu ar trebui să impacteze relațiile de muncă și modul de stabilire a programului de lucru al angajaților care au un loc de muncă stabil, și nici pe acei angajați mobili care își încep programul de lucru prin prezentarea la ora de începere la sediul angajatorului sau la locul de muncă obișnuit, de unde pornesc să efectueze deplasările necesare conform funcției deținute”, declară Dumitrașcu.

Producătorul de țigle metalice Wetterbest, parte a grupului Depaco, este unul dintre angajatorii care nu are vânzători fără loc de muncă fix. „Agenții de vânzări lucrează și sunt remunerați în funcție de realizări. Dacă un agent de vânzări își îndeplinește toate sarcinile pentru ziua respectivă, la ora 12:00 poate să plece acasă”, subliniază Dragoș Irimescu, fondator și director general al grupului Depaco.

Când organizează activitatea angajaților fără loc de muncă fix sau obișnuit, companiile ar trebui să se consulte cu salariații în cauză. „Stabilirea sau planificarea unui program de vizite ori de intervenții dependent de distanțele dintre locațiile vizate este obligatoriu, iar angajatorul este chemat să nu abuzeze de disponibilitate de deplasare a angajatului, luând în considerare, la stabilirea acestui program, timpii de repaus și timpul efectiv de lucru. În mod ideal, programul de vizite îl face ocupantul postului, iar acest program este aprobat de către șeful lui. În mod mai puțin ideal, șeful este cel care face programul, dar superiorul trebuie să țină cont de elementele menționate anterior”, spune Lavinia Țânculescu, consultant organizațional în probleme de capital uman și doctor în psihologie. Ea apreciază decizia CJUE, pe care o percepe drept un pas în direcția particularizării practicilor dedicate oamenilor din organizații. „Putem înscrie această preocuparea între cele dedicate stabilirii echilibrului între viața personală și viața profesională”, menționează Țânculescu.

Lavinia Țânculescu.

În cazul în care stabilirea modului de lucru al angajaților fără loc de muncă fix sau obișnuit nu se realizează corespunzător, productivitatea salariaților respectivi ar putea avea de suferit. „Productivitatea angajaților, în general, poate fi afectată dacă resursele oferite de post  nu sunt în acord cu solicitările postului. Toate aceste elemente sunt supuse analizei subiective a angajatului și pot fi direct depedendente de aspecte precum motivația alegerii postului, gradul de angajament, gradul de implicare în muncă, conținutul muncii, eficacitate personală, precum și, în unele cazuri, de pachetul de beneficii monetare pe care angajatul le primește. Dacă angajatul care a consimțit la a accepta un post, cunoscându-i limitările legate de distanțele implicate, este afectat de acest aspect, va fi nevoie fie să reconsidere respectivul loc de muncă, fie să rediscute contractuale, fie, doar, să rediscute cu sine despre ce l-a determinat, odată, să accepte respectivul post, și acum nu mai găsește acceptabil”, mai spune Țânculescu.

AICI puteți consultata decizia CJUE.