Mălina Chirea, fondatoarea Institutului pentru Fericire, crede că problemele emoționale se rezolvă cu soluții emoționale.
Aventurile Mălinei Chirea în lumea fericirii au început în 2012, cu rezumatul Happy Movie, un documentar despre…fericire. A văzut rezumatul, apoi tot documentarul și, mai pe urmă, a fondat asociația Inițiativa pentru Fericire, o organizație neguvernamentală care-i învață pe români cum să lupte cu nefericirea. Institutul pentru Fericire (IPF), apărut în 2013, este cel mai important proiect al asociației și are două direcții principalele: organizarea unor evenimente, workshopuri, ateliere, dezbateri și conferințe și colaborarea cu organizația Teach for România, coordonatoarea unui program care caută și pregătește tineri să devină profesori pentru cele mai vulnerabile școli din țară. „Educația este punctul nevralgic al unei țări. Dacă îmbunătești educația, schimbi sistemul”, crede Mălina Chirea, 33 de ani, inițiatoarea asociației Inițiativa pentru Fericire și a IPF.
Peste 30.000 de oameni au luat parte, până în prezent, la toate activitățile derulate sub umbrela IPF, în orașe din țară. „Clienții” institutului au, de regulă, între 25 și 40 de ani și sunt corporatiști, antreprenori și freelanceri, iar „profesorii” sunt traineri, psihologi și experți în coaching.
Mălina Chirea: Oh, bună întrebare! Pe mine m-a schimbat mult acest drum și sunt recunoscătoare institutului și întregii noastre comunități. Cred că fericirea a devenit mult mai clară și mai flexibilă. Dacă înainte eram un om bine intenționat, cu idei faine dar fără experiență, acum vorbesc, mai degrabă, din drumul pe care eu l-am parcurs și, mai puțin, din cărți și studii.
Fericirea este o stare de bine interioară, care vine din armonie. De multe ori, românii o confundă cu veselia copilăriei și, apoi, o cataloghează că fiind neserioasă. Iar lucrul ăsta este foarte trist.
Nu avem cum să fim mai fericiți dacă respingem starea. Și ce rost are viața cu totul dacă a fi fericit nu este dezirabil? Și ce este dezirabil atunci? Să fii morocănos, anxios și frustrat? Nu are sens.
Credem că avem nevoie de condiții exterioare ca să ne schimbăm pe noi. Avem impresia că un job bun sau o relație iubitoare o să ne facă fericiți. Sigur că contează. Dar ce o să facem la prima provocare inerentă în orice capitol al vieții? O să ne întoarcem la anxietățile noastre, dacă nu le rezolvăm.
Problemele emoționale se rezolvă cu soluții emoționale. Iar viața noastră emoțională ne aparține cu totul. Lucrul cu emoțiile proprii este, uneori, ca un meci de fotbal. Cei din jurul nostru ne pot încuraja și sprijini, dar nu poate intra altcineva pe teren în locul nostru. Este meciul nostru și doar noi îl putem câștiga.
Iar, în România, eu cred că fiecare om are nevoie de niște soluții emoționale. Pentru că educația a fost de așa natură încât ne-a trunchiat independența și iubirea de sine. Și uite de aceea ceea ce face Teach for România este indispensabil și punctul de schimbare al țării întregi. Ți-am spus că sunt foarte fericită cu această colaborare, da?
Mălina Chirea: Da, sunt un om fericit. Dar sunt mereu în lucru. Cu toții suntem. Viața este o călătorie de descoperire, armonizare și echilibrare continuă. Mai ales pentru un om pasionat și curios ca mine, care niciodată nu rămâne în zona lui de confort.
Îmi aduce fericire aproape orice: dimineața când îmi beau cafeaua și pregătesc micul dejun pentru familia mea, munca pe care o fac – încă nu îmi vine să cred că primesc bani pentru ceva ce aș face gratis oricând –, relația cu soțul meu minunat, băiețelul meu de un an și și jumătate, prietenii cu care am discuții pline de sens, schimbarea în bine pe care o văd atât de des în jurul meu, primăvara și toamna, un film bun și ciocolata amăruie cu chili.
Fericirea este în orice. Pentru că orice ni se întâmplă are două sensuri: fie să ne răsfețe, fie să ne învețe. Și cu optica asta, e greu să fii prea supărat. Sigur, am și eu momente de oboseală sau de cădere emoțională. Dar nu țin mai mult de câteva minute, apoi îmi revin.
Sunt foarte încântată de această reușită, mai ales că eu am plecat dintr-o familie în care, din păcate, depresia și anxietatea au venit ca o moștenire. Părinții mei sunt oameni inteligenți și foarte bine intenționați. Dar comunismul a lovit adânc în familia mea și de-abia eu și fratele meu suntem cei care își revin din asta.
Așa că, pentru mine, fericirea este o concluzie, pe care o trag după o călătorie lungă și plină de provocări. Și de aceea am și mai mare încredere în ea, pentru că știu este o concluzie înțeleaptă a unui om încercat. De multe ori, prietenii îmi spun că vorbesc ca un chinez de 100 de ani. Probabil că nu te aștepți, ce-i drept, la discuții de acest fel cu o tânără de 33 de ani.
Mălina Chirea: Nu, absolutely not (cu siguranță că nu – trad.). Și, în general, gradele de comparație sunt urme ale educației defectuoase românești, de pe vremea când ne strigau profesorii notele în gura mare și ne făceau să ne comparam cu alții. Fericirea, valorile, alegerile și momentele de cumpănă sunt ale noastre, unice, așa cum este fiecare dintre noi. Ceea ce este ok pentru mine poate să fie îngrozitor pentru alt om și vice versa. Să ne comparam înseamnă, de multe ori, să ne criticăm. Pe noi înșine sau pe celelalt. Iar asta, în sine, este o problemă. Pentru că, atunci când criticăm, nu înțelegem. Ratăm povestea din spatele gestului, cuvintelor, alegerilor. Și cu asta ne ratăm dezvoltarea și inteligența emoțională. Apoi ne mai facem și rău pentru că ne stricăm conexiunea cu frumusețea lumii în care trăim.
Mălina Chirea: Oh, am primit multe. Cu unele nu am rezonat, dar au fost și definiții precum „fericirea este când stau cu mami” sau „fericirea este când vorbesc cu prietena mea”. Toate au venit de la copii, ei sunt mult mai sănătoși decât adulți în ceea ce privește emoțiile. De aceea am și ales să lucrez mai mult cu ei la Teach for România. Copiii sunt minunați.
Mălina Chirea: Fericirea intrinsecă, cultivată și înțeleasă, durează o viață. Asta nu înseamnă, repet, că nu avem momente de cădere. Dar ne întoarcem mai repede la starea noastră bază de bine și suntem triști mai puțin.
Mălina Chirea: Fericirea are legătură și cu partea psihică. În general, un om fericit este energic, facă lucruri. Așa că o să îl vezi pe terenul de sport sau exersând acasă puțină gimnastică. Fericirea are legătură și cu nutriția. De exemplu, deficitul de vitamina D poate cauza depresie. Suntem un complex de mai multe sisteme, iar fericirea este echilibrul dintre ele. Putem fi triști și apatici dacă nu am dormit sau dacă mâncăm junk food (mâncare ieftine și nesănătoasă – n.red.).
Mălina Chirea: Nu cred că putem clasifica în funcție de asta. Sunt mai fericiti oamenii care își iubesc meseriile și care se simt bine cu munca lor. Am întâlnit antreprenori, corporatiști sau freelanceri fericiți sau nefericiți. Nu ține de meserie, ține de potrivire și de motivația pentru care o faci. Dacă îți faci meseria pentru că ai ales-o din motive care țin de tine, atunci îți place. Dacă o faci pentru că nu știi cu adevărat ce vrei să faci, atunci o să fii nefericit. Din nou, ne întoarcem la școală și la modul în care ne-a trunchiat individualitatea, în loc să îi dea spațiul necesar pentru creștere.
Mălina Chirea: Nu cred că există segmentare autentică în ceea ce privește fericirea. Noi suntem băgați în tot felul de roluri de când suntem mici. De exemplu, eu mă văd de multe ori nevoită să îi cumpăr băiețelului meu haine de la fetițe pentru că îmi pare rău să îl îmbrac doar cu albastru, gri, alb sau galben.
Ceea ce pot spune că e interesant, este că femeile vin în număr mai mare la evenimente, dar bărbații intră mai degrabă pe site. Și uite așa vedem cum, din nou, ne strânge educația defectuoasă în care băieții trebuie să fie „barbate” și să nu arate emoții. Fiului meu i s-a spus prima dată că e bărbat, să nu mai plângă, când avea două zile. Sunt destul de convinsă că, în momentul respective, el habar nu avea că e om.
Ca vârstă, la noi vin în general oamenii care au în jur de 25-40 de ani, deci o minimă experiență a muncii și a vieții de adult în care nu se regăsesc și cu care nu știu ce să facă. Apoi încep să își pună întrebări și caută răspunsuri. Așa vin la noi.
Mălina Chirea: De ar fi așa matematic… Dar nu este așa, fiecare are bagajul lui, pentru unii e mai greu, pentru alții e mai ușor. Uneori durează mai puțin, alteori mai mult. Avem oameni care și-au schimbat optica dintr-un sngur clic, pentru că de asta aveau ei nevoie. Alții vin de câțiva ani, cu regularitate. Fiecare își trasează obiectivele, standardele și cât de dispus să schimbe. Noi îi suntem alături, dar nu putem intra în „meciul lui de fotbal”.
eJobs România te invită să testezi cât de fericit eşti la job. Intră pe ejobs.ro/happy/ şi încearcă testul #HappyLaJob, o componentă a campaniei „#HappyLaJob: un demers pentru fericire-n Univers”. Parte dintr-o inițiativă strategică pentru creșterea nivelului de fericire vis-a-vis de viața profesională din România, eJobs ridică o întrebare în jurul căreia gravitează multe decizii, atitudini și acțiuni din viața de zi cu zi și din carieră. eJobs are convingerea că, dacă ne punem întrebarea „Sunt fericit?” și dacă răspundem cu onestitate, putem să găsim soluții și să facem schimbări în bine, care ne vor ajuta atât la serviciu, cât și acasă.