Razboiul Angajat – Angajator si Solutii.

Scris de Marian Rujoiu, Manager – Trainer Extreme Training, the way to excellence www.traininguri.ro www.marian-rujoiu.ro În activitatea pe care o depun (cursuri de instruire), întâlnesc tot […]

Scris de Marian Rujoiu,
Manager – Trainer Extreme Training, the way to excellence
www.traininguri.ro
www.marian-rujoiu.ro

În activitatea pe care o depun (cursuri de instruire), întâlnesc tot mai des războiul psihologic dintre angajat si angajator. Poate este mult spus război sau poate este prea putin sus. Chiar si articolele pe care le scriu au o soartă similară. Dacă scriu un articol pentru a-i ajuta pe manageri sar angajatii ca arsi si la fel, dacă scriu un articol destinat angajatilor, angajatorii sunt nemultumiti. Poate asa e natura umană sau poate ne caracterizează pe noi ca natie deoarece avem anumite convingeri care ne limitează atât ca anjajati cât si ca angajatori.

Multi dintre angajati îsi spun în minte lucruri de genul:

– muncesc pentru a-l îmbogăti pe sef;
– oricum sunt plătit prea putin;
– sefii sunt persoane arogante;
– am o valoare mult prea mare pentru această companie;
– tara este plină de manageri incompetenti.

Angajatorii pe de altă parte îsi spun în minte:

– cred ca îl plătesc prea mult
– dacă mă port frumos si-o ia în cap
– el stie doar ca vrea salariul nu si ce cheltuieli am
– nu munceste nici jumătate din timpul în care stă la serviciu.

Lista poate continua pe ambele directii. Mentionez că nu toti gândesc la fel, sunt însă si exceptii, din punctul meu de vedere. Sper ca aceste exceptii să devină cât de curând reguli.
Această pozitie conflictuală generează ineficientă, frustrare, stres si atmosferă neplăcută. Vreau să punctez că acest război pshihologic mai mult sau mai putin declarat are repercusiuni care nu fac fericit nici angajatul, nici angajatorul. Am întâlnit atât de des această situatie, altfel nu as fi scris acest articol. Am observat si situatii în care lucrurile nu stăteau în acest fel, tocmai de aceea cred că lucrurile pot fi îmbunătătite.

Această situatie seamănă foarte mult cu Triunghiul Dramatic a lui Stephen Karpman. Astfel în Analiza Tranzactională sunt identificate 3 roluri care pot fi jucate:
– Persecutorul
– Victima
– Salvatorul
La aceste trei roluri se poate adăuga si un al patrulea rol numit Public!

Ar fi multe de discutat privind această abordare, în sensul că seamănă foarte mult cu subiectul abordat. Aceste patru roluri sunt identificate constant în cadrul unui mediu de lucru conflictual. Interesant este că aceste roluri se schimbă permanent, în sensul că angajatul de exemplu poate să preia rolul de victimă, apoi de persecutor, de public sau poate chiar de salvator. Acest joc functionează la intensitate maximă când sunt prezenti toti jucătorii. Un exemplu poate fi sanctiunea dată de un sef (Persecutor) care conduce la victimizarea muncitorului (Victimă), urmând ca angajatul să caute printre colegi, influentatori sau un sindicat, un sprijin (Salvator) si evident intervine Publicul care va juca rolul de spectator. Pe măsură ce se amplifică jocul, rolurile se schimbă permanent, chiar seful poate deveni Victimă si Publicul de exemplu poate deveni salvator. Aceste roluri sunt caracterizate de o dinamică continuă. Am expus această perspectivă pentru a întelege mai bine aceste relatii conflictuale. Concluzia e simplă: în nouă din zece cazuri aceste jocuri se sfârsesc prost si seacă de energie pozitivă toate părtile implicate, fiind necesară o bună bucată de vreme pentru repornirea mecanismului.

Cine este de vină?

Răspunsul unanim al angajatilor este că angajatorii/sefii sunt de vină, iar pe de altă parte angajatorii spun că angajatii sunt de vină. Ne putem complace în această situatie aruncând vina pe cealaltă parte, în realitate însă ambele părti sunt de vină. O împărtire ideală a timpului este: 8 ore la serviciu, 8 ore personal si 8 ore odihnă. Sunt totusi opt ore pe care le petrecem la serviciu, o treime din viata de adult, de ce să nu facem nimic în acest sens? Preferăm să ne victimizăm, să ne învinovătim si să ne plângem de milă.

Există solutii?

Răspunsul ferm este da, există solutii, atât pe termen scurt cât si pe termen mediu sau lung. Stiu că antreprenorii au în primul rând grija plătirii salariilor sau a cheltuielilor curente, la fel cum si angajatii au cheltuielilor lor legate de casă, masină, rate, copii, telefon, etc! Este o relatie angajat-angajator care se poate îmbunătăti, fiecare parte are nevoile ei. Vă propun asadar să lăsăm oamenii din noi să iasă la lumină. Valori precum respect, excelentă, integritate, onestitate, pot fi îmbrătisate de ambele părti. Propun acest demers întrucât fiecare parte merită mai mult. Poti însă să primesti mai mult numai dacă esti dispus să oferi mai mult, dar ce-i drept nu-i o garantie.

Ce pot face angajatorii?

1. Să înteleagă că lucrează cu oameni care trebuie respectati ca indivizi
2. Să manifeste mai multă deschidere fată de propunerile acestora
3. Să dezvolte potentialul din fiecare angajat
4. Să scape de convingerile limitatoare enuntate mai sus
5. Să comunice mai mult cu angajatii
6. Să renunte la a mai face favoruri nejustificate unora dintre angajati
7. Să fie corecti si să se tină de cuvânt
8. Să recompenseze financiar conform meritelor
9. Să implementeze programe de motivare non financiară
10. Să sprijine personal si profesional angajatii ori de câte ori este posibil
11. Să selecteze oamenii care au valori similare companiei
12. Să fie mai transparenti în ceea ce priveste bugetul de venituri si cheltuieli (măcar la modul general)
13. Să nu jignească angajatii
14. În spatele fiecărui comportament, de obiecei se află o intentie pozitivă! Află această intentie pozitivă si fii mai tolerat cu angajatii
15. Să vadă jumătatea plină a paharului ori de câte ori este posibil
16. Să transforme locul de muncă într-un loc în care angajatii vin cu plăcere si cu zâmbetul pe buze
17. Să stimuleze întotdeauna performanta si competenta
18. Să-si amintească destul de des că este om

Ce pot face angajatii:

1. Să înteleagă că pot avea un viitor în companie dacă reusesc să aducă plus valoare companiei
2. Să vorbească mai putin si să facă mai mult
3. Să renunte la toate convingerile limitatoare enuntate mai sus
4. Să folosească eficient timpul
5. Să vorbească mai putin pe la spate seful sau colegii
6. Să inteleagă că în primul rând pentru el munceste si mai apoi pentru companie
7. Să fie onest în relatia cu sefii si colegii
8. Să-si caute un alt loc de muncă dacă munca nu-i este apreciată sau să-si deschidă o afacere pe cont propriu
9. Să încerce să găsească modalităti plăcute pentru rezolvarea sarcinilor
10. Să vadă jumătatea plină a paharului ori de câte ori este posibil
11. În spatele fiecărui comportament, de obicei se află o intentie pozitivă! Află această intentie pozitivă si fii mai tolerant cu seful sau colegii tăi
12. Să încerce să aducă un plus valoare atomsferei si locului de muncă

Ambele liste pot fi îmbunătătite si li se pot adăuga lucruri noi. Scuza care ne acuză este că punem întreaga responsabilitate a comportamentului nostru pe cealaltă parte. Este mai comod, asa ne apărăm când nu putem sau nu vrem să depunem nici un efort pentru a face ceva pentru a îmbunătăti situatia. Solutia este depunerea unui efort comun de ambele părti. Să nu ne mintim spunând că vom depune un efort pentru cealaltă parte. Dacă suntem dispusi să facem ceva, atât ca angajati cât si ca angajori, o facem în primul rând pentru noi. Dacă nu întelegem că acest efort este benefic în primul rând pentru noi, efortul nostru va fi în zadar. Putem să ne bucurăm de cele 8 ore petrecute la serviciu cu bunele si cu relele lor. Putem să zâmbim mai mult, să ne bucurăm mai mult si să fim mai toleranti. Acest război de care am mentionat mai sus, scoate ce este mai rău din noi, acoperind diamantul din fiecare dintre noi. Acest război este în mintea noastră, realitatea poate fi frumoasă. Fiecare angajat sau angajator este un diamant care asteaptă să strălucească. Permite-ti să strălucesti!

Poti să-ti provoci seful sau angajatii printând acest articol si lipindu-l într-un loc vizibil. Asteaptă-te la orice apoi, fii pregătit să faci fată situatiei pentru că este o realitate care uneori doare, iar când vezi scris doare si mai tare. Să dăm totusi o sansă celorlalti dându-ne o sansă nouă, pentru că merităm mai mult. Poti să trimiti acest material prin email acolo unde crezi că poate avea un efect cât te mic. Aproape că am luat-o ca pe o datorie de-a mea să încerc să îmbunătătesc acest aspect în Romania, convins fiind că se poate. Am nevoie doar de ajutorul vostru. Acceptati provocarea? Poate că nu sau poate că da, poate nu suntem pregătiti încă să trecem peste convingerile limitatoare de mai sus.

Cu bucurie si optimism,

Marian Rujoiu,
Manager – Trainer Extreme Training, the way to excellence
www.traininguri.ro
www.marian-rujoiu.ro