Cezar Stanislau, regele necunoscut al cofetarilor

Un tânăr antreprenor speră să dea lovitura cu torturile pe care le creează. Semnătura sa de cofetar conţine cremă de unt şi ciocolată curgătoare.

Cezar Stanislau este, la 26 de ani, cofetarul „the one and only”. Nu are studii de specialitate, dar face nişte torturi inedite. Foloseşte „buttercream”, în traducere „cremă de unt”, ciocolată care curge şi două imprimante cu tuş comestibil. Cezar adoră blaturile rotunde, pentru care a gândit, pâna acum, şapte reţete. Blatul lui de tort preferat conţine morcovi şi scorţişoară – „carrot cake”. De asemenea, ingredientul principal al umpluturilor torturilor pe care le creează în fiecare zi este crema de brânză. În total, are şapte reţete de umpluturi cu care lucrează. „Momentan, am ales să lucrez doar cu şapte blaturi şi şapte creme  pentru că nu vreau să mă complic. Sunt reţete pe care le-am făcut şi care mi-au plăcut”, spune Cezar Stanislau, unul dintre cei doi acţionari ai BaKings, un laborator de cofetărie din Bucureşti deschis, oficial, de circa o lună.

Primeşte 6-8 comenzi săptămânal, la o greutate minimă de două kilograme/tort. „Un tort de două kilograme îl fac în opt ore. Trei torturi de două kilograme fiecare le fac în opt ore şi jumătate, iar cinci torturi de două kilograme fiecare le fac în nouă ore. Este pur şi simplu un proces pe care trebuie să-l respecţi. Un blat, după ce-l coci, trebuie să-l laşi să se odihnească vreo cinci sau şase ore. Dacă-l tai imediat după ce îl scoţi din cuptor, se fărâmiţează”, menţionează tânărul. Timpul standard de realizare a unui tort poate creşte cu câteva ore bune, în funcţie de complexitatea cerinţelor şi ideilor clienţilor. În final însă, fiecare dintre torturile pregătite de Cezar este unic.

Cezar cere între 75 şi 90 de lei pentru fiecare kilogram de tort, la care se adaugă, câteva zeci de lei pentru ornare. „Laboratorul este amenajat într-un spaţiu de 40 de metri pătraţi, pe care plătesc o chirie lunară de 250 de euro. Cu totul, cheltuielile lunare se ridică la 2.800 de lei. Ca să-mi pot permite un salariu, ar trebui să vând cam patru kilograme şi jumătate de tort pe zi, la un preţ de 75 de lei/kilogram”, spune cofetarul.

Mijlocul preferat de transport al antreprenorului este trotineta, pe care vine la „serviciu” în fiecare dimineaţă, în jur de ora 7:30. Nu are un program standard de lucru. În funcţie de comenzi, poate să rămână în laborator şi până la 01:00 sau 02:00 noaptea. „Cred că în şase luni voi putea să ajung să vând, zilnic, 4,5 kilograme de tort. Oricum, din ianuarie sau februarie mi-ar plăcea să iau pe cineva să mă ajute, pentru că am foarte mare nevoie de încă un om”, subliniază Cezar.

El a ales să folosească buttercream şi ciocolata curgătoare după ce s-a inspirat, printre altele, de la Katherine Sabbath, o presoară de liceu din Australia, care, îndrăgostită de dulciuri, a ajuns să aibă peste 100.000 de „urmăritori” pe Instagram.

Peripeţii de antreprenor

Tânărul credea că amenajarea spaţiului în care se nasc torturile sale o să dureze două săptămâni dar, în realitate, a fost nevoie de două luni pentru ca totul să fie pus la punct. Cea mai dificilă componentă din aventura sa antreprenorială a fost relaţia cu statul. „Am simţit că autorităţile îmi pun beţe în roate, dar că mă şi ajută. De exemplu, cei de la DSP (Direcţia de Sănătate Publică – n.red.) mi-au spus că nu îmi pot da avizul lor de funcţionare dacă nu am certificat de producător. Pentru certificatul de producător ar fi trebuit să mă duc la ministerul Agriculturii. Uitându-mă pe Internet am văzut că oamenii de la ministerul Agriculturii nu îmi pot elibera certificatul respectiv dacă nu am avizul DSP! Până la urmă, cei de la DSP mi-au dat avizul lor. Certificat de producător mi-ar fi trebuit doar dacă aş fi vândut torturile către alte cofetării. Dar eu vând direct către clienţi”, afirmă Cezar.

El adaugă că marea problemă pe care a constat-o în deschiderea afacerii a fost că nu s-a putut informa de la început pentru a ştii tot ceea ce trebuie să facă astfel încât lucrurile să fie în ordine. „Am avut deja un control, dar cei care au venit în inspecţie m-au ajutat. Mi-au spus ce modificări mai trebuie să fac ca laboratorul să nu aibă probleme de funcţionare”, precizează Cezar.

Până acum, el şi asociatul lui – Radu Dîrlău – au investit 8.000 de euro în amenajarea spaţiului din sectorul 2 al Capitalei. Cel mai costisitor a fost cuptorul, pe care a plătit 1.500 de euro „la mâna a doua”. Mai are trei frigidere, o masă de lucru, precum şi diverse obiecte pe care le-a adus de acasă – un cuptor cu microunde şi mai multe vase pentru gătit. „Eu şi prietenul meu asociat am investit în mod egal în afacere. El a avut banii, eu nu, aşa că a trebuit să mă împrumut. Ca să am tot ce îmi trebuie şi ca totul să fie nou cred că ar fi fost nevoie de cel puţin 50.000 de euro”, adaugă tânărul.

Drumul către torturi trece prin burgeri

BaKings a început să prindă contur în primăvara lui 2015, când Cezar s-a întors în ţară după şase luni petrecute în Strasbourg, Franţa. „Prietena mea a fost invitată pentru un stagiu la Parlamentul European, în Strasbourg, iar eu am însoţit-o. Am fost plecat din august 2014 până în martie 2015. În Strabourg nu am făcut nimic. Pur şi simplu, timp de şase luni, am stat şi am admirat oraşul”, spune Cezar. Pasionat de bucătărie, Cezar şi-a anunţat prietenii, după ce a revenit în ţară, că o să gătească doar deserturi.  Şi-a transmit planurile atât pe Facebook, cât şi prin intermediul blogului său – skiptomylou.ro.

Skiptomylou este un blog culinar pe care Cezar l-a făcut în 2013, la sugestia prietenei sale. Îi plăcea să gătească şi a făcut blogul din două motive – avea suficient de mult timp liber pentru că îşi dăduse demisia şi dorea să aibă un spaţiu online unde să stocheze toate reţele sale preferate.

Cezar s-a apucat de gătit „de nevoie”. Originar din Comăneşti, judeţul Bacău, cofetarul a venit în Bucureşti pentru facultate, în 2007. A absolvit Economia Turismului Intern şi Internaţional, la Universitatea Româno-Americană şi, până să se apuce de blog, a lucrat cinci ani în industria hotelieră.

„Gătesc de când am venit în Bucureşti, la facultate. M-am apucat să gătesc de nevoie. Cred că printre primele mâncăruri pe care le-am făcut a fost, mai mult ca sigur, pui la cuptor. Între timp, a început să-mi placă tot mai mult să gătesc şi am perfecţionat fiecare dintre reţetele pregătite până acum”, menţionează Cezar.

În afara deserturilor, burgerii reprezintă unul dintre preparatele sale favorite. În primăvara lui 2015, după ce s-a reîntors din Strasbourg, tânărul a câştigat premiul întâi la categoria „amatori” în cadrul primei ediţii a BurgerFest – un festival dedicat pasionaţilor de burgeri. După BurgerFest a lucrat în cadrul unor evenimente private şi a gătit burgeri. A primit chiar o ofertă  de lucru într-un restaurant, unde ar fi urmat să facă burgeri, dar a refuzat, pentru că deja, în mintea lui, avea planuri de antreprenor. „Îmi place să fac mâncare, dar vreau să mă relaxez gătind. Pe când, într-o bucătărie de restaurant, totul este la foc automat. Aici, în laboratorul meu, pot să-mi fac programul aşa cum doresc eu”, precizează Cezar.

Prin intermediul reprezentantului restaurantului care i-a făcut o ofertă de job, Cezar a reuşit să se reîntâlnească cu actualul său partener de business din BaKings, un fost coleg de liceu pe care nu l-a mai văzut din momentul în care a părăsit Comăneştiul pentru Bucureşti.

Neoficial, Cezar a făcut primul tort în calitate de viitor antreprenor în iunie 2015 şi, de atunci, a pregătit, până acum, peste 60 de bucăţi. „La numele <<BaKings >> am ajuns în zece minute. M-am gândit singur şi a fost ceva foarte firesc”, spune Cezar.

În afara torturilor, tânărul ştie să facă şi alte dulciuri, cum ar fi bezele, cupcakes, cake pops sau macarons. Dar, deocamdată, nu are timp, nici ajutoare şi nici suficiente oale. Aşa că se concentrează doar pe torturi.