Antreprenor la 30 de ani: face două milioane de euro anual și vrea o insulă

Bogdan Hossu este, la 30 de ani, un antreprenor care a pariat pe serviciile de consultanță în fondurile europene. În prezent, tânărul conduce mai multe businessuri, cu afaceri anuale cumulate de peste două milioane de euro.

Bogdan Hossu s-a născut în București, a crescut în Berceni și a locuit cu bunicii până la 15 ani. A absolvit colegiul național Gheorghe Șincai, iar apoi Academia de Studii Economice (ASE). Hossu și-a dorit încă din copilărie să facă lucruri mari și să construiască „o entitate” prin propriile forțe. „Nu am niciun antreprenor în familie. Tatăl meu este inginer electronist și cercetător, mama este inginer proiectant și mai am o mătușă care este profesoară de matematică. Familia m-a încurajat tot timpul să am note mari, ceea ce s-a și întâmplat. Apoi, trendul din familie a fost că trebuie să mă angajez, pentru că e bine să lucrezi”, spune antreprenorul.

Până în prezent, Hossu a investit în „vreo 12 afaceri”. Astăzi mai funcționează patru dintre ele – două firme de consultanță în fonduri europene, o firmă de IT și o organizație neguvernamentală prin intermediul căreia vrea să deschidă mai multe săli de arte marțiale. În total, afacerile deținute de Hossu au generat un business total de peste două milioane de euro în 2015. „Peste 93% din banii pe care îi fac provin din consultanța pe fonduri europene. Firma de IT a rămas în background, iar ideea cu sălile de arte marțiale este mai mult un hobby, nu o văd ca pe ceva din care să fac bani”, adaugă tânărul, care este fiul lui Bogdan Hossu, președintele confederației sindicale „Cartel Alfa”. Cea mai importantă dintre cele trei firme ale antrerenorului este Wise Finance Solutions, care generează mare parte dintre veniturile înregistrate într-un an de toate afacerile tânărului.

Richard Branson, fondatorul Virgin Group, este antreprenorul pe care Hossu îl admiră cel mai mult. „Îmi place Richard Branson pentru felul lui nebun de a fi. Este un excentric. Țin minte că am văzut la un moment dat o emisiune la televizor, în care era prezentată insula pe care și-a cumpărat-o el.  Atunci am zis și eu că unul dintre obiectivele mele în viață va fi să-mi iau o insulă. Este încă pe listă și sunt convins că o să ajung să-mi cumpăr o insulă”, precizează Hossu.

Bogdan Hossu este convins că, la un moment dat, își va cumpăra o insulă.

Cel mai mare succes profesional pe care l-a avut până acum este businessul de consultanță. „Nu pot spune că am avut eșecuri până acum, ci doar mai multe idei de afaceri pe care le-am încercat și care nu au funcționat. De exemplu, acum un an și jumătate am încercat să fac un magazin online cu diverse produse aduse din țări precum China, Italia sau Grecia. Era vorba de produse care puteau fi făcute cadou. Am renunțat după doar patru luni, pentru că era nevoie de implicarea mea. Am fost de părere că este un efort prea mare pentru prea puțin bani”, spune Hossu.

El consideră că „este foarte mișto să fi antreprenor în România”, pentru că statutul de țară în dezvoltare oferă foarte multe oportunități. „De multe ori mă gândesc că ar fi fost super dacă aș fi prins anii ’90 în calitate de antreprenor. Cu siguranță că aș fi fost mult mai departe, cu alte cifre. Dar asta este viața, nu ai ce să-i faci. Și acum sunt foarte multe oportunități. Trebuie doar să le vezi și să le cauți. Și să vrei să muncești. Contează foarte mult să ai o idee extraordinară, dar trebuie să ai și puterea de muncă astfel încât să faci lucrul respectiv să-ți iasă”, adaugă Hossu. El precizează, mai în glumă, mai în serios, că în antreprenoriat este nevoie și de bani. „Nu cred că poți să reușești în antreprenoriat doar cu o idee extraordinară, dacă nu ai și ceva bani. Poate doar în America, pentru că acolo se pune mai mult preț pe know-how decât în România. E bine să ai niște bani. Totuși, dacă nu ai bani, cred că suntem destule modalități în care îi poți obține”, menționează antreprenorul.

Hossu este de părere că tinerii care vor să îmbrățișeze calea antreprenoriatului nu ar trebui să se teamă de eșec. „Din experiența mea de până acum în antreprenoriat, aș putea spune că e greu să nu ai un eșec. Ideea este că înveți foarte multe dintr-un eșec. Un tânăr care vrea să devină antreprenor și are un eșec nu ar trebui să renunțe, ci să continue. Important este să nu renunți la idee. Că dacă nu ajungi antreprenor la 20 sau 30 de ani, poți să fii antreprenor și la 40 ori la 50 de ani”, explică antreprenorul.

Drumul către antreprenoriat a început în clasa a opta

În școală îi plăceau foarte mult economia, informatica, matematica și fizica. Prima oară a lucrat în clasa a opta, „chiar dacă nu era legal”, pentru că nu avea vârsta necesară. Era vacanța de vară și a mers la o companie, unde trebuia să facă programare de bază – „ceva pe site-uri web”. „Am mers acolo două luni, dar nu mi-a plăcut. Atunci mi-am dat seama că eu nu pot să funcționez bine cu un șef cu care nu pot să mă înțeleg, așa că am decis că dacă nu pot funcționez bine cu un șef, o să funcționez fără șef”, declară Hossu. A reușit să devină „șef” în liceu când, alături de colegul lui de bancă, „un fel de geniu în IT”, a aplicat pentru un grant din Elveția, care oferea finanțare pentru a porni o afacere, și a obținut 15.000 de dolari. „Cred că era în clasa a zecea sau în clasa a unsprezecea. Eu am conceput planul de afaceri. Am cumpărat mai multe cărți de business, le-am citit, am scris proiectul și am câștigat”, afirmă antreprenorul. Proiectul a presupus dezvoltarea unui software care să-i ajute pe copii să învețe mai bine, „un fel de meditator personal”. Clienții programului au fost, în principal, părinții copiilor din școli, iar Hossu și colegul său de liceu au reușit să vândă 8.000 – 9.000 de programe, atât în țară, cât și în străinătate.

Pe lângă cei 15.000 de dolari, Hossu a mai investit în proiect încă 5.000 de dolari. „Vreo 1.700 dolari erau banii mei, pe care i-am strâns în mai multe veri, iar restul sumei am primit-o împrumut de la mama mea. În afara celor 20.000 de dolari nu a fost nevoie să mai investim ceva din propriile buzunare, deoarece banii ăia ne-au ajutat să scoatem o variantă de început a programului, pe baza căreia am putut să ne dezvoltăm mai departe și să ne susținem”, arată Hossu.

Primii angajați i-au avut „în clasa a 12-a sau în primul an de facultate”. „Din vânzarea programului am făcut câteva zeci de mii euro. Avem vreo cinci angajați. Eram patroni. Era mișto”, subliniază, amuzat, tânărul.

În paralel cu afacerea de soft, antreprenorul a mai înființat o firmă pe care făcea diverse proiecte de „animații, efecte speciale”, pentru clienți din Statele Unite ale Americii, în mare parte. „La un moment dat, colegul meu din liceu a decis să se angajeze într-o multinațională, așa că am lăsat în plan secund activitatea de software, pentru că nu prea mai avea cine să se ocupe de ea”, menționează antreprenorul.

Dar Hossu nu s-a oprit la firma de animații. Încurajat de experiența din liceu, Hossu își dorea să aplice pe diverse programe ca să atragă fonduri. „Cum am ajuns să fac consultanță pe fonduri europene? Simplu. Pe firma de soft doream să atrag niște fonduri pentru achiziția de echipamente și utilaje, însă trebuia să lucrez cu o firmă de consultanță. Dar pentru că firmele de consultanță de la acea vreme cereau niște prețuri care mie mi s-au părut aberant de mari, am zis să-mi înființez propria firmă de consultanță. Am câștigat proiectul respectiv pentru achiziția de echipamente și utilaje. Apoi m-am gândit că poate mai facem și alte proiecte. Am început să întreb în stânga și în dreapta, printre colaboratori și furnizori, și așa am început să scriem și să câștigăm proiecte”, mai spune Hossu.

De la o firmă începută în liceu, Hossu a ajuns acum să stea la masă cu directori generali și președinți care conduc companii cu afaceri anuale chiar și de peste zece miliarde de euro.

„Nu am nicio emoție când stau la masă cu astfel de executivi pentru că, indiferent de mărimea afacerii pe care o conduc, ei sunt, până la urmă, niște oameni”, conchide Hossu.

eJobs va publica, în curând, a doua parte a interviului cu Bogdan Hossu, în care veți afla cum își recrutează angajații și de ce a eșuat Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007 – 2013.