Ce trebuie sa faci ca sa devii un angajat indispesabil?

  Autor: Daniel Zarnescu Antreprenor, coach, autor de carte nonfictionala www.construimimperii.ro         Cariera mea profesionala a fost una cu un traseu exuberant si plin de […]

Autor: Daniel Zarnescu

Antreprenor, coach, autor de carte nonfictionala

www.construimimperii.ro    

Cariera mea profesionala a fost una cu un traseu exuberant si plin de schimbari de directie. Am inceput ca angajat la Camera de Comert la o varsta foarte frageda, unde am dat tot ce am stiut si cu toate astea am clacat inexplicabil. 

Nu ma simteam motivat, nu reuseam sa duc sarcinile la bun sfarsit si aveam toate caracteristicile unui "biropat": birou si munca de rutina la greu, apoi o stare de repulsie pentru orice alta activitate decat somnul. Intre birou si pat nu faceam nimic altceva decat sa zac. Nu m-am integrat si, mult mai tarziu, mi-am dat seama ca imi lipsea orice provocare posibila din ceea ce faceam.

Am luat-o de la zero ca si consultant pe programe de finantare si am excelat. In trei ani de zile castigasem proiecte in valoare de milioane de euro si simteam ca pot sa sparg norii. 

Apoi mi-am deschis propria firma si am clacat inexplicabil. De trei ori. 🙂

Trei esecuri dureroase mici "escapade" ca si angajat, pe ici pe colo, cat sa trag aer in piept si sa pot porni din nou la drum. La a patra incercare am reusit sa fac o companie "functionabila", care sa imi permita sa visez la si mai mult. 

Totul s-a intamplat in mai putin de 5 ani! Aveam o nevoie organica de a arde etape si de a vrea rezultate din ce in ce mai mari. De fiecare data cand ma simteam plafonat, schimbam directia cu riscul de a avea un esec dureros. 

Insa de un lucru nu pot fi acuzat: am vrut si am dat tot ce am avut mai bun la momentul respectiv. 

Acum am mai multe companii pe care le conduc, sunt asociat in mai multe proiecte, consiliez foarte multi antreprenori si am sedinte de coaching cu oameni din toate paturile posibile – de la angajati cu probleme profesionala, care trec prin stari de platou, care vor mai mult de la ei, pana la sportivi de performanta, manageri si freelanceri.

Inca oamenii se uita la mine si imi spun ca sunt foarte tanar pentru toate povestile pe care le am in spate. Traiesc cu convingerea ca 9/10 angajati s-au gandit cel putin o data in viata cum ar fi sa porneasca o afacere pe cont propriu si sa puna stapanire pe timpul si finantele lor. 

Aici insa vad o capcana. Angajatii care vor sa porneasca pe cont propriu cred ca, odata cu statutul de antreprenor, vor castiga libertate. Insa singura libertate pe care o castiga, cel putin la inceput de drum, este libertatea de a munci de doua ori mai mult decat inainte si de doua ori mai "din greu". Totul in speranta ca, la un moment dat, propria companie se va putea sustine fara ei.

Cele trei stadii de dezvoltare profesionala

In 2013 Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si Munca a facut un clasament al Europei in privinta conditiilor de munca, clasament in care ROmania a spart topurile negative. Concluzia este socanta: Un angajat din doi se declara defericit la locul de munca la nivel mondial. 

Mai multe detalii despre studiul respectiv il gasesti aici: 
http://construimimperii.ro/1-angajat-din-2-este-nefericit-la-locul-de-munca

Vina este comuna de cele mai multe ori – iar cel aflat in situatia de a-si castiga existenta facand ceva ce nu ii face placere cu adevarat poarta o responsabilitate foarte mare. Mergand de la premisa ca oamenii viseaza sa fie independenti financiar si ca viseaza sa isi deschida propria lor companie, o sa fac o afirmatie oarecum riscanta:

Daca vrei sa ai o sansa cat de mica de a ajunge antreprenor, atunci ai nevoie sa fii un angajat exceptional si sa muncesti in compania care te plateste CA SI CUM AR FI PROPRIA TA COMPANIE. 

Exista trei stadii de dezvoltare profesionala prin care trece un om pana sa ajunga sa aiba abilitatile necesare a unui om de afaceri:

Stadiul 1 – angajat (cand astepti salariul de la finalul lunii si faci tot ce ti se cere, dar nu mai mult de atat)

Stadiul 2 – intraprenor (cand iti asumi un nivel de performanta pe care il vrei de la tine, cand faci mereu mai mult decat ti se cere si aduci rezultate in companie pana in punctul in care ti se accepta resurse financiare si umane pe proiecte propuse de tine)

Stadiul 3 – antreprenor (cand faci "saltul" in necunoscut si pornesti o afacere pe cont propriu – aici incluzand si statutul de "freelancer")

Nu neg ca exista antreprenori care nu au muncit o zi in viata lor ca angajat, dar sunt doar niste exceptii care confirma regula.

De asemenea nu neg ca progresia prezentata mai sus nu este una exhaustiva.

Insa atunci cand devii un angajat indispensabil in compania care te-a angajat, atunci esti cel mai aproape de mentalitatea unui antreprenor.

Apropo de termenul "freelancer", ca fapt divers, prima oara a fost folosit in cartea Ivanhoe scrisa de Sir Walter Scott in anul 1820. In traducere libera freelancer inseamna "lance libera" si insemna la acea vreme mercenarul militar care nu jurase credinta niciunui stapan.

Companiile isi bazeaza cresterile pe acesti mercenari cu foame de rezultate, nicidecum pe cei care raman in patratica lor si se multumesc doar cu statutul de angajat, jurand credinta nesfarsita angajatorului. Da, exista o sansa mare ca acesti mercenari sa plece mai departe in propriile lor cautari, dar de cele mai multe ori ei vin cu un nivel de performanta greu de egalat de catre cei care se afla in stadiul I si se cramponeaza sa ramana acolo.

Sunt cateva lucruri pe care le poti face ca sa cresti profesional si sa treci prin toate cele trei stadiile.

Ce trebuie sa faci ca sa avansezi "ierarhic" si sa devii indispensabil propriei companii?

1 – Cand vii si cand pleci?

Era o gluma la un moment dat, dar care are un sambure de adevar in el. Daca vrei sa fii vazut bine in companie, atunci este de ajuns sa vii cu o ora mai devreme decat cel care vine cel mai devreme si sa pleci cu o ora mai tarziu decat cel care pleaca cel mai tarziu. 

Fa asta o perioada de timp indelungata si o sa vezi ca esti remarcat de catre superiori.

2 – Cand vorbeste superiorul tau direct, ciuleste urechile si asculta!

Nu este o forma de pupincurism, ci mai degraba o metoda de a intelege ce nevoi are compania de la tine, ca si angajat, si de la proiectele in care esti angrenat. Este o forma de responsabilitate si asumare pe care, din pacate, putini dintre angajati o inteleg cu adevarat.

3 – Ofera mereu solutii, nu probleme

Nimeni nu are nevoie de un angajat care, la fiecare situatie raporteaza problemele cu care se confrunta, in loc sa gaseasca singur solutii. Cel care vine cu probleme pe sarcinile pe care le are catre superiori – de cele mai multe ori este un practicant de seama al fenomenului de "delegare inversa" in care nu duce la bun sfarsit o sarcina, ci o paseaza inapoi.

Contrar parerii majoritatii, un angajator apreciaza pe cineva care isi asuma solutiile gasite de el insusi chiar cu riscul de a gresi pe parcurs.

4 – Fa mereu mai mult decat ti se cere

Este, probabil, mentalitatea cea mai grea de integrat. Documenteaza-te cand ai o sarcina de facut, vezi ce au facut altii, cauta abordari noi, moduri noi de a ajunge la rezultate si vino cu rezultate mai mari decat se asteapta ceilalti de la tine.

5 – Fii deasupra "sistemului"

Ce inseamna asta? Sa depasesti nivelul de performanta al angajatului mediu din companie. Asta se poate face pe trei axe care se intrepatrund:

·  Limiteaza momentele de socializare (statul la cafea sau tigara in mod excesiv, statul neproductiv pe Facebook sau pe telefoane) – este motivul nr. 1 pentru care in momentul asta romanii se afla la coada clasamentului de productivitate la nivel mondial

·  Omoara timpii morti – incearca sa anticipezi sarcinile care vor urma si atunci cand ai momente de respiro, gandeste-te la moduri in care poti duce munca ta mai departe decat gradul de ocupare punctual al celorlalti

·  Impaca-te cu termenele limita – este primul semn ca un angajat este productiv, atunci cand isi termina sarcinile inainte de termenul limita impus sau necesar. 

6 – Evita bisericutele

Motivul nr. 1 pentru care ajungi sa nu iti mai placa locul de munca pe care il ai este dat de faptul ca apleci urechea la angajatii care sunt nemultumiti de statutul lor si de ceea ce le ofera angajatorul. Este doar o chestiune de timp ca sa ajungi si tu o asemenea persoana, daca stai prea mult intr-un grup de genul asta.

7 – Educa-te incontinuu!

Diferenta intre angajatii performanti si cei blazati sta in faptul ca primii stiu ca educatia nu se opreste niciodata, pe cand cei din a doua categorie se opresc din a se educa in momentul in care au pus mana pe o "diploma" de studii oarecare.

Angajatii performanti se educa punctual in functie de obiectivul pe care il au si proiectul in care sunt angrenati. Citeste carti nonfictionale (de specialitate) – productivitate, leadership, psihologie "pop" (de dezvoltare personala); dar si carti care te pot ajuta pe parte personala – relatii, comunicare, incredere in sine. 

O scoala de educatie antreprenoriala si in marketing, spre exemplu, gasesti in "Mentorship Internet Business", pornita de noi in 2012 si care sta la baza a sute de start-up-uri care inca mai activeaza pe piata si care i-a propulsat pe membrii comunitatii de la stadiul de angajat la stadiul de antreprenor.

Mai multe informatii gasesti aici:

http://www.construimimperii.ro/elite/

8 – Ce faci cand simti ca te plafonezi?

Nu e nimic mai distructiv pentru o companie decat un angajat plafonat, care nu mai poate creste profesional si care se complace in aceasta situatie. Este primul pas si cel mai mare care duce la momentul in care ajungi sa urasti ce faci, pe colegii tai si pe cel care te plateste.

Cu cat stai mai mult in zona de "confort" si plafonare, cu atat mai greu iti va fi sa iesi de acolo.

Metode ca sa iesi din starea de plafonare:

·  Cere si asuma-ti un proiect nou (total diferit fata de ce faci in mod normal) – asta te va scoate din "amorteala"

·  "Ataca" o pozitie superioara (cere o avansare pe un post mai provocator)

·  Schimba locul de munca pur si simplu, daca primele doua metode sunt improbabile; va fi ca o gura de aer proaspat si vei simti din nou nevoia de evolutie profesionala

·  Fa o reconversie profesionala in cazul in care nu iti mai place ce faci (cauta sa lucrezi pe alt domeniu, chiar si cu riscul de a castiga mai putini bani la inceput – implinirea profesionala este de cele mai multe ori mai importanta decat suma pe care o ai in cont)

·  Porneste o afacere – chiar si cu riscul de a o da in bara. Cel mai rau lucru care se poate intampla este ca te vei angaja din nou dupa o perioada de timp, daca nu merge, atata timp cat nu iti asumi riscuri financiare pe care nu ti le permiti. 

Din pacate persoanele aflate in stadiul I cred cu tarie ca pentru a-ti deschide o afacere ai nevoie de bani. Realitatea spune ca majoritatea oamenilor de afaceri au plecat de la zero, fara sume mari de bani. In SUA, spre exemplu, topul Forbes cu primii 300 de bogati ai tarii – arata ca 68% dintre ei (deci mai mult de doua treimi) isi castigasera pornind de la zero, ca simpli angajati. 

In Romania, in contextul in care in anii '90 cu totii eram "egali" in saracie, acest procent este mult mai mare. Singurul lucru pe care il avem de corectat este ca avem nevoie de antreprenori care sa inspire, nu antreprenori care si-au construit afacerile din contracte cu statul. 

Cu drag,

Daniel Zarnescu