Cum gestionăm emoțiile negative la locul de muncă

Furia este una dintre emoțiile negative de care ne temem cel mai tare şi pe care încercăm cu tot dinadinsul să o controlăm. De ce? Pentru că ne aduce un disconfort imens, atât fizic, cât și emoțional și mintal, dar și pentru că am vrea să ne facem dreptate, însă riscăm să ne punem în pericol imaginea publică, imaginea privată, relațiile cu cei din jur, locul de muncă sau oportunități din viitor.

Despre gestionarea acesteia la job ne explică mai multe Florina Cioagă, coach, trainer, mentor și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține cursul Cum să ne gestionăm emoțiile într-un mod sănătos.

Vreți să vă zic un secret? Furia nu necesită gesturi mărețe sau dramă, deși adesea o vedem exprimată în acest fel. Aceasta este distincția dintre o emoție, o energie cocreată de povestea în care ne aflăm și dramă, nivelul de energie și modul în care exprimăm o emoție. Furia poate fi trăită tare şi animat, cu țipete, plâns și amenințări, dar şi în tăcere, prin „silent treatment”. În plus, o manifestare dramatică a unei emoții negative nu este o dovadă a profunzimii acesteia.

Poate că am crescut într-un mediu în care emoţia de furie şi a ne manifesta emoţia de furie era tabu, dar asta nu înseamnă că o putem nega la nesfârşit. Este adevărat faptul că furia nu este o emoţie confortabilă, dar este utilă.

Cum adică emoția de furie ne este utilă? Furia este emoția care încearcă să ne transmită faptul că s-a întâmplat ceva care, din perspectiva noastră, este nedrept sau injust. Răspunzând la întrebarea „De ce considerăm că ce s-a întâmplat este nedrept?”, ajungem la setul nostru de valori după care ne ghidăm viața. Dacă nu am avea acele valori, întâmplarea în cauză nu ne-ar fi provocat emoția de furie. Chiar dacă reacţia noastră imediată este de a dori să pedepsim sursa nedreptăţii, scopul emoției de furie este, în primul rând, de a ne face să ne conștientizăm valorile, și apoi, de a ne ajuta să identificăm soluţii prin care să ne facem dreptate într-un mod aliniat cu valorile noastre.

Pe lângă toate acestea, emoția de furie poate să ascundă alte emoții, precum frica, neputința, vina, rușinea sau neîncrederea în sine. Alegem astfel, în mod conștient sau inconștient, să exprimăm emoția de furie pentru a nu ne arăta vulnerabilitatea la care ne-ar expune emoțiile negative pe care încercăm să le ascundem.

Ce anume ne poate ajuta în gestionarea emoţiilor neplăcute în general?

Alfabetizarea emoţională – alfabetizarea emoțională ne poate ajuta în gestionarea emoțiilor în general. Ce înseamnă treaba asta în mod concret? Înseamnă înțelegerea profundă a emoțiilor atât din perspectivă conceptuală, cât şi experienţială, adică îndepărtarea convingerilor limitative despre emoții, îmbogățirea vocabularului emoțional, înțelegerea mesajului emoțiilor noastre, adoptarea unei strategii sănătoase de reglare emoțională, a ne accepta atât propriile emoții, cât și pe noi simțind acele emoții, a sta cu emoțiile, a simți energia lor, a le numi, a le îmbrățișa.

Aprofundarea celor două perspective ne aduce la înţelegerea faptului că emoțiile nu ne definesc, ci doar le experimentăm. Aceasta se vede inclusiv în modul în care ne exprimăm: „Eu sunt furios/furioasă” –declarație care arată că ne identificăm cu emoția, versus „Eu simt furie” – declarație care arată că doar experimentăm o emoție. Înțelegerea acestei distincții este importantă, deoarece ne permite să răspundem la emoțiile negative în loc să reacționăm la emoțiile noastre. A răspunde la emoțiile negative înseamnă să ne oprim, să observăm și să reflectăm la acestea. A reacționa la emoțiile negative înseamnă a fi prinși în ele, deoarece predispoziția noastră la emoție este mai rapidă decât suntem capabili să gândim.

Gestionarea furiei resimțite

Primul pas în navigarea oricărei emoții neplăcute, implicit a emoției de furie, este de a elimina interpretarea morală și de a normaliza simțirea emoțiilor neplăcute.

Dacă simțim furie nu înseamnă că suntem o persoană inferioară din punct de vedere moral, că suntem o persoană slabă sau rea. Experimentarea emoției de furie ne transmite doar faptul că una dintre valorile noastre a fost încălcată. Deci, nu este la noi în control dacă simțim sau nu emoția de furie, dar este la noi în control dacă reacționăm sau dacă răspundem la emoția de furie.

De exemplu, dacă simțim furie la locul de muncă pentru că întotdeauna apar sarcini urgente de rezolvat care implică să lucrăm peste program sau în weekend pentru că managerul nostru și-a asumat niște termene de predare a unor rapoarte pe care nu le-a agreat în prealabil cu noi, este posibil ca în setul nostru de valori să existe autonomia, corectitudinea, respectul, predictibilitatea.

Modul în care reacționăm la emoția de furie provocată de un astfel de context poate lua forma plânsului pe ascuns sau nu, bârfitului cu alți colegi în aceeași situație, „vărsarea nervilor” în alte medii sau cu alte persoane, depunerea cererii de demisie într-un mod impulsiv, etc.

Modul în care putem răspunde la emoția de furie provocată de un astfel de context s-ar derula așa: conștientizăm starea de disconfort, etichetăm emoția, îi înțelegem scopul, ne uităm la valorile care ne-au fost încălcate, căutăm soluția prin care să ne facem dreptate într-un mod aliniat cu valorile încălcate. Această soluție poate lua forma transmiterii managerului nostru folosind comunicarea nonviolentă a unor limite sănătoase privind dinamica pe care ne-o dorim la locul de muncă. Comunicarea nonviolentă presupune transmiterea valorilor încălcate în contextul identificat și invită la găsirea și agrearea unor soluții împreună pentru evitarea contextului actual în viitor.

Ce facem în situația în care nu se găsesc soluții astfel încât valorile noastre să nu mai fie încălcate în viitor? Aici intervine efectuarea unei analize între nevoile și valorile noastre curente și luarea unei decizii în consecință. Pentru că de cele mai multe ori noi știm care este decizia de luat, dar asumarea acestei decizii ne ține pe loc.

Gestionarea emoției de furie resimțite de cei din jur

Acum că știm care este scopul emoției de furie, dar și că emoția de furie poate să ascundă alte emoții, precum frica, neputința, vina, rușinea, neîncrederea în sine, putem face apel la empatie, astfel încât să înțelegem gândurile și stările emoționale ale persoanei din fața noastră din punctul lor de vedere, mai degrabă decât al nostru.

Nu zice nimeni că este în regulă să suportăm sau să acceptăm efectul reacțiilor celor din jurul nostru la emoția de furie, dimpotrivă, acesta necesită adresat. Dar modul în care ne poziționăm în momentul în care îl adresăm face diferența, adică dacă reacționăm la furie cu furie sau dacă răspundem la furie cu înțelegerea a ce stă în spatele furiei.

Mulți oameni consideră că nu denotă profesionalism să ai emoții la locul de muncă, cu atât mai mult să le verbalizezi. Problema este că emoțiile negative, chiar dacă nu sunt adresate, „se scurg”, oricum, prin limbajul corpului sau prin conversațiile pe care le avem.

În concluzie, fiecare emoție există pentru un motiv anume și încearcă, în felul ei, să ne ajute sau să aibă grijă de noi sau de un aspect al vieții noastre – și aici ne referim în special la emoțiile negative. Motivul pentru care astfel de emoții sunt incomode este ca să le acordăm atenție. Disconfortul are un scop, iar acest scop are legătură cu sprijinirea noastră în viitor.