Cum să gestionezi cu tact slăbiciunile în cadrul interviului

Abilităţi, puncte forte, cele mai mari realizări, în timp ce eşti în febra prezentării tale la interviu, recrutorul te întrerupe şi te întreabă: „Care este cea mai mare slăbiciune a ta?”

O întrebare aparent inocentă poate să aducă un răspuns cu multe semne de întrebare pentru recrutori. Cu un mic plan poţi să neutralizezi întrebarea şi chiar să o foloseşti în avantajul tău. Cel mai bine este să fii cât mai natural.

Ce vor să ştie angajatorii

Subiectul de interes este cum ai gestionat micile obstacole la fostele job-uri. Toţi avem slăbiciuni, însă contează paşii pe care îi facem pentru a le rezolva. Este important să ai o abordare constructivă a criticilor. Recrutorii ştiu că nu eşti perfect, dar vor să vadă că te cunoşti bine şi eşti conştient de propriile greşeli. Încrederea în sine este un atuu , dar există o limită între încredere şi vanitate. O astfel de întrebare îţi poate pune în evidenţă şi caracterul aşa că merită să pui accentul pe ceea ce faci pentru a fi mereu mai bun, notează Forbes.com

Cum să construieşti un răspuns convingător şi cât mai natural

Un răspuns potrivit cuprinde descrierea pe scurt a slăbiciunii. E bine să o alegi cu grijă, astfel încât nu te descalifice pentru job. A doua parte a răspunsului tău merită să cuprindă strategia ta pentru a îmbunătăţi aspectele în care nu excelezi. Astfel, demonstrezi spririt critic şi o bună autocunoaştere, iar iniţiativa este primul pas pentru a transforma o slăbiciune într-un punct forte, scrie Biginterview.com
Cum să alegi o slăbiciune
Fii autentic şi nu alege slăbiciunile doar pentru că sună bine. Vei face o impresie bună, mai degrabă, prin sinceritate.
Alege o slăbiciune acceptabilă pentru job
Citeşte cu atenţie cerinţele şi responsabilităţile pentru a vedea ce aşteptări are angajatorul. Dacă eşti operator financiar, nu este indicat să spui că nu eşti bun la matematică. Îţi doreşti un job în vânzări? Atunci, acordă o mare atenţie descrierii tale ca persoană şi evită să spui că ai o fire rezervată.

Menţionează o slăbiciune uşor de îmbunătăţit

 
„Ofer prea multe detalii clienţilor şi câteodată am impresia că nu mai este nevoie pentru că deja au înţeles despre ce e vorba. În ultimul timp, sunt mai atent cum îmi structurez informaţiile şi încerc să pun întrebări pentru a afla dacă este cazul să ofer mai multe detalii.”
„Când îmi încep prezentarea am emoţii, dar am învăţat să le controlez prin participarea la un curs de public speaking (vorbit în public – trad.). În plus, am vorbit şi cu managerul meu şi împreună am hotărât să susţin prezentările din interiorul companiei. Acum îmi încep prezentarile, într-un mod mai relaxant, cu o glumă, iar feedback-ul participanţilor e tot mai bun.”
„Sunt mult prea preocupat când sunt nevoit să deleg task-uri (sarcini de lucru – trad.). Pornesc de la ideea: Vreau ca totul să iasă bine, atunci cel mai bine e să-l fac eu, însă acest lucru nu este posibil mereu. Am învăţat să îmi controlez felul de a fi şi să deleg sarcini în cadrul unei şcoli de vară unde am condus un departament.”  Slăbiciunea poate fi menţionată dacă nu candidezi pentru o funcţie de management.

Greşelile pe care le poţi face

Negaţia: „Slăbiciuni? Eu nu am vreo slăbiciune, am avut numai realizări.”  Să-i spui recrutorului că nu ai slăbiciuni e ca şi cum ai închide toate oportunităţile pe care ţi le poate oferi compania. Nimeni nu este Superman, toţi avem slăbiciuni, iar negarea acestora poate da recrutorului impresia că vrei să ascunzi ceva. Mai mult decât atât, candidaţii cu astfel de răspunsuri nu au abilitatea de a fi critici şi pretenţioşi cu ei înşişi, ocazie de a primi un cartonaş roşu din partea recrutorului.
Slăbiciunea… nevinovată: Unii candidaţi uită că sunt la interviu şi povestesc vicii de-ale lor: „Cea mai mare slăbiciune a mea este ciocolata neagră”.  Să oferi recrutorului un răspuns care nu are nicio legătură cu job-ul e ca şi cum i-ai transmite două aspecte. Nu îi respecţi suficient de mult întrebarea astfel încât să-i dai un răspuns serios, ceea ce ar l-ar putea face să creadă că nu ai respect nici pentru job.
Nu este o interogare a poliţiei: „Sincer? Îmi place să dorm până mai târziu şi sunt unele dimineţi când e atât de greu să mă trezesc la timp. Astfel, conduc în viteză spre serviciu.” Câteodată mai puţin înseamnă mai mult. O astfel de poveste poate să ridice fi un semn de întrebare pentru viitorul angajator. Merită să fii onest la interviuri, dar există o limită între a fi onest şi foarte onest, notează Theinterviewguys.com