Iei în calcul înscrierea la un curs de scriere creativă sau aprofundarea acestui subiect, dar eziți pentru că nu ești sigur dacă este o mișcare care te va ajuta suficient de mult și în carieră? Te gândești că e poate o disciplină dedicată strict profesiilor din domenii creative?
Noi zicem că există multe beneficii aferente ei și nu ne referim strict la îmbunătățirea abilităților de scriere. Pentru a ne povesti mai multe despre ce aduce concret însușirea acestei abilități, am discutat cu consultantul în comunicare Andra Samson, care va susține Atelierul de scriere creativă din 23 februarie la Fundația Calea Victoriei.
Am aflat și eu de curând despre topul amintit, dar nu știu foarte multe detalii legate de cum a fost realizat, în afară de clasificarea după numărul de căutări în perioada respectivă. Ar fi, cred, un pic hazardant să emit o cauză care ar fi putut duce la creșterea popularității. Poate sunt mai multe, dar nu sunt toate vizibile. M-aș uita însă poate la interesul posibil crescut pentru această zonă creativă, în general. Remarc în ultimii ani că oamenii care vin la cursurile de scriere creativă sunt preocupați în general de dezvoltarea lor, de ramificarea lor creativă sau intelectuală în general, dincolo de cea profesională. Sunt oameni care urmează, de pildă, nu doar unul dintre atelierele de scriere, ci mai multe la rând, pentru aprofundare. Sau vin la mai multe cursuri conectate între ele sau pe arii de interese înrudite, tocmai pentru a completa anumite zone pe care vor să se dezvolte. Nu cred că vorbim de un miraj al scrierii creative ca garant al succesului, așa încât să tragem concluzia că acesta ar fi motivul presupusei popularități. Ar fi ușor naiv. Dimpotrivă, văd maturitate în alegerile cursanților și consecvență în felul în care transformă o pasiune laterală față de profesia lor, în ceva concret care îi poate ajuta și dincolo de sala de curs și care nu are doar o funcție de loisir.
Creativitatea este ceea ce se caută sau stimularea ei. Social media cred că a schimbat peisajul, în sensul în care fiecare dintre noi devine un micro-autor, de la profiluri individuale, până la cele instituționale în care se amestecă competențe ce țin de mesaje bine articulate, creative, făcute anume pentru a atrage publicul sau atenția pe un anumit subiect. Aici este posibil să fie o sursă, nu singura, de a căuta să-și adauge sau să-și perfecționeze abilitatea de a scrie creativ, de a-și căuta vocea. Așa mai curând aș privi lucrurile. În același timp vin deopotrivă oameni pur și simplu interesați de a scrie, dar vor să o facă sub o anumită îndrumare, caută sprijinul și imboldul generat de grup, au nevoie de un ritm constant pe care îl dă un astfel de program care se întinde pe mai multe întâlniri sau care au nevoie de o calibrare a felului în care scriu, iar grupul are darul acesta de a sprijini, de a comenta constructiv în jurul unui anumit text. Ar mai fi ceva… și nu e deloc de neglijat. Apare și o energie specială în timpul atelierelor, pentru că se scrie pe loc, pe o temă dată, se discută apoi, iar schimbul acesta este foarte fertil. Oamenii își înțeleg mai bine stilul, erorile poate pe care le fac sau temele de care sunt atrași sau nu.
Nu e ușor de răspuns, pentru că depinde ce urmărește. Dar aș spune că indiferent ce-și propune – dezvoltare personală sau perfecționare profesională – ele ajung să se contamineze reciproc. Ce cred eu este că odată ce urmezi cursuri de scriere creativă, mai ales cu consecvență, nu are cum să nu se vadă creativitatea antrenată astfel și în sfera profesională. Lucrurile se întrepătrund, iar comunicarea creativă care se naște în timpul și în urma unui astfel de antrenament aduce beneficii clare – iese din tipare, atrage atenția, devine memorabilă, poartă o amprentă personală a mesajului, creează în fond un fel de branding în timp etc.
E destul de dificil să devin foarte specifică legat de cursa pentru un job, cum spui, dar aș spune că o minte hrănită creativ va face apel la o serie de instrumente infinit mai bogate. De pildă, un vocabular mai larg, o articulare mai clară a discursului, inserția unor povești care să ilustreze mai bine ce vrem să comunicăm, o stăpânire mai bună a simbolurilor care, din nou, transmit un mesaj cu un impact mai adânc etc. Toate acestea au darul de a se infiltra natural în felul nostru de a fi și de a relaționa cu ceilalți, indiferent de spațiu, personal sau profesional, și de a ne face prezențe unice, că tot am vorbit de branding personal. Așa aș vedea avantajul de a ne menține creativitatea vie.
Cred că în parte am răspuns mai devreme, dar dacă ar fi să adaug ceva, poate că aduce o capacitate mai mare de a-ți spune povestea personală, într-o manieră autentică. Ce vreau să spun? Eu nu cred în compoziții forțate de branding personal, străine de propria noastră ființă, ambalaje care servesc posibil unui scop, dar care în opinia mea e efemer. Nu cred că am crezut niciodată în varianta aceasta de branding, fie el personal sau instituțional. Cred mai curând într-o stăpânire cât mai onestă a propriilor credințe și valori și, odată ce ne sunt bine cunoscute, restul ține de o expresie autentică a ceea ce suntem noi, dar care se face vizibilă cu ajutorul unei fluențe în scris sau în storytelling în general. Nu cred că așa ceva se poate prăbuși prea ușor. Prin urmare, așa cred că ar ajuta scrierea creativă – sondează în interiorul nostru și în timp ne ușurează maniera în care ne exprimăm.
Nu-mi dau seama. Nu am privit niciodată problema așa. Cred că scrierea creativă e un teren serios de joacă. În ideea că ne dăm voie să explorăm liber prin intermediul scrisului tărâmuri noi, dar dacă vrem să ne și ajute concret, îi facem loc în viețile noastre, cu consecvență. Dacă scriem o dată pe an, să spunem, se cheamă că facem pur și simplu un exercițiu de scriere și atât. Așa nu, ca să-ți răspund. Rămâne doar un puseu. Oricât de paradoxal sună, un dram de disciplină în a face loc creativității poate să ne ducă foarte departe. Câteva minute de scris periodic, aici nu știu, fiecare își definește ce înseamnă… 15 minute pe zi, o oră pe zi, o zi pe săptămână, nu știu… important este ca ritualul acesta să nu se dilueze. În timp va crea reflexe și se vor vedea roadele.
Mda… se complică puțin peisajul. Totuși, eu sunt de părere că omul e o sursă inepuizabilă de creativitate. Algoritmii, nu. E foarte posibil ca aceștia să fie de folos unor sarcini bine delimitate, dar dacă e să privim la un nivel mai adânc, mă refer la texte de profunzime, la simbolistică, la intertextualitate, la filigranul acela fin în care apreciem un text de valoare, cred că – cel puțin deocamdată – algoritmii își demonstrează limitarea. Nu sunt profet, dar deocamdată nu cred că a te baza pe ei este soluția prin care să rezolvi „problema” creativității. Dimpotrivă, a te lăsa doar în seama lor e o formă de abandon, de lene, dacă vrei, ceea ce duce la atrofierea creativității. Încă un motiv pentru care trebuie antrenată.
Da, uite… e un exercițiu simplu și la îndemâna oricui oricând: scrie o poveste pornind de la un singur cuvânt, poate fi un obiect din jurul tău sau un cuvânt de la o pagină deschisă la întâmplare dintr-o carte. Cheia e să nu stai prea mult pe gânduri sau să trișezi la alegerea cuvântului de la pagina X din carte. Ideea este de a-ți da voie să pornești fără alte gânduri care pot constrânge, tocmai pentru a-ți permite să explorezi liber. De cele mai multe ori, la capătul acestui exercițiu simplu, te poți surprinde și pe tine.
Aș zice… David Morley, The Cambridge Introduction to Creative Writing. Are o structură bună și foarte comprehensivă a ceea ce presupune scrierea creativă.
Mm… nu sunt tocmai partizanul predicțiilor. Faptul că lumea este din ce în ce mai interesată de exersarea creativității prin scris nu poate fi decât îmbucurător. Unde va duce lucrul acesta? Dincolo de tot ce am spus deja, nu știu… poate și la o reapropiere de lectură, despre care se tot spune că nu-și prea mai face loc în viețile oamenilor. Pentru că una fără alta nu se poate. Nu se poate scrie din nimic. Scrisul e alimentat permanent de lecturi sau ar trebui să fie. Bazinul imaginar e unul tot atât de mare pe cât îl menținem și noi prin reumplerea lui cu lumi imaginate de alții. Și tot așa…
Ce avantaje ai când ești sincer la interviu