Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic național de matematică, apreciază că sistemul de învățământ românesc ar trebui să pună mai mult accentul pe utilizarea tehnologiei.
Profesorului Radu Gologan, care de peste 15 ani coordonează lotul olimpic național de matematică, i-ar fi plăcut să fie student în 2017. Consideră că studenții din prezent au o inteligență aplicată mult mai ridicată față de cei din generațiile anterioare. De asemenea, el apreciază că sistemul de învățământ românesc ar trebui să se concentreze pe furnizarea de absolvenți care să acopere deficitul de personal din anumite domenii, cum ar fi IT&C.
Lotul olimpic lărgit coordonat de Radu Gologan cuprinde, în fiecare an, 25 de elevi de liceu, iar șase dintre ei sunt aleși să participe la olimpiadele internaționale de matematică. Pe lângă lotul olimpic național de matematică, Gologan îi coordonează, anual, și pe cei aproximativ 700 de elevi (clasele 5-12) finaliști la olimpiadele naționale de informatică.
Marius Brabete, un copil de 13 ani din Giurgiu, se numără printre cei 700 de finaliști ai olimpiadelor naționale de informatică. El a obținut, anul trecut, pe când era în clasa a șasea, medalia de argint la Olimpiada Națională de Informatică. Pentru el, dar și pentru alți doi copii excepționali, eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online din România, derulează campania Povestea unui CV magic. Între 20 decembrie 2016 și 31 ianuarie 2017, pentru fiecare CV pe care utilizatorii platformei de recrutare îl completează 90%, eJobs donează trei euro pentru ca trei copii cu performanțe excepționale, dar fără posibilități materiale, să-și dezvolte mai departe talentul și să-și urmeze pasiunile.
Radu Gologan, care predă la Facultatea de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnică București, a acordat un interviu, pentru eJobs, în care vorbește atât despre cum se construiesc elevii olimpici, cât și despre particularitățile generației actuale de studenți.
Radu Gologan: Cel mai important lucru este să îți descoperi asta ca pasiune. Ăsta este un dar pe care trebuie să îl ai, un anumit tip de talent, de a-ți face plăcere să te joci, la început cu cifrele și, apoi, cu concepțiile și judecățile. Bineînțeles că, la început, niciun copil nu face matematică doar de dragul de a face matematică, ci din dorința de a concura cu alții.
Radu Gologan: Matematica de concurs înseamnă să rezolvi într-un timp dat – un timp scurt, în general – un număr de probleme. Matematica adevărată, de cercetare, nu are limită de timp. O problemă de matematică poți să o rezolvi și în 20 de ani. Important este să o rezolvi ca să devii celebru, dacă problema respectivă e celebră. Din cauza timpului scurt în care trebuie să rezolvi probleme la concursuri, există copii care nu acceptă, cărora nu le place să facă rapid lucrurile sau care au trac.
Ca să rezolvi problemele care se dau la olimpiadele internaționale de matematică, îți trebuie antrenament. Dacă, de exemplu, ne puneți pe noi, profesorii, să concurăm cu copiii, în preajma olimpiadei internaționale, veți observa că ei sunt mult mai iuți. Ei au deprins niște tehnici ușoare, pe care le aplică în rezolvarea problemelor. Noi, ca matematicieni, funcționăm mai încet. Sigur, mai profund, poate.
Olimpiada internațională este ceva de genul șahului rapid. Trebuie ca, în patru ore, să rezolvi patru probleme. Inițial, la două dintre ele nu ai nicio idee. Dacă pierzi vremea cu ele, nu mai ai timp de celelalte două. Problemele care se dau la olimpiadele de tip național sunt adaptate programei școlare din momentul respectiv. În schimb, problemele pentru olimpiada internațională sunt generale. Acestea sunt probleme care implică o gândire combinatorică, perspicacitate, o geometrie mai specială, mai grea, cu raționamente dificile. De aceea, un copil care câștigă olimpiada națională de matematică la clasa a 11-a, de exemplu, nu are, neapărat, 99% șanse să intre în lotul de șase pentru olimpiada internațională de matematică.
Radu Gologan: Depinde. În clasele mici, de gimnaziu, profesorul poate să-l sprijine pe elev și să-l facă să iubească matematica, prin ceea ce îi prezintă copilului respectiv. La liceu, flerul, talentul și prestigiul ca matematician al profesorului reprezintă elementele care îi atrag pe copiii interesați să urmeze meseria de matematician. Însă un copil pasionat de matematică are nevoie mereu de cineva lângă el, care să-l îndrume.
Radu Gologan: Matematicieni, jumătate dintre ei. Ceilalalți înclină să meargă spre o formă mai practică de aplicare a matematicii – informatică, finanțe, fizică sau biologie. Avem și foști olimpici care sunt medici foarte buni.
Radu Gologan: În general, sunt mai mulți băieți. Dar procentul fetelor este în creștere permanentă. România este una dintre țările cu un procent foarte ridicat de fete la olimpiadele internaționale de matematică.
Radu Gologan: Ca regulă generală, copiii care sunt buni la matematică sunt buni la orice materie. Asta se vede și în viață, mai târziu.
Radu Gologan: Studenții din prezent sigur au o inteligență aplicată mult mai ridicată decât generațiile anterioare. Pot asimila cunoștinte mult mai rapid și pot înțelege mult mai adânc lucrurile. Din păcate, ei nu mai au antrenamentul învățăturii, adică să stea ore întregi ca să citească lucruri. De asemenea, cei între 15 și 18 ani au suferit atât de multe schimbări în modul în care judecă lucrurile, încât au depășit mentalul dascălilor, care nu reușeșc să-i înțeleagă pe tineri. Și, atunci, tinerii se îndepărtează de formele tradiționale de învățământ.
Radu Gologan: Matematica de cercetare, așa cum se prezintă ea în momentul de față, implică 90% muncă și 10% talent. Au performanță doar matematicienii care, practic, muncesc zi și noapte.
Radu Gologan: Cam 60%. La început preferau să plece în Statele Unite ale Americii, dar, în ultima vreme, ponderea celor care aleg să meargă în Marea Britanie este destul de importantă.
Radu Gologan: Aproape cu toții își doresc să se întoarcă, dar puțini o vor face.
Radu Gologan: Categoric. Chiar mă gândesc cu nostalgie la ce posibilități am avut eu, comparativ cu posibilități din prezent. În studenție, când eram, probabil, între primii șase studenți din facultate, nici nu îmi puneam problema să pot să-mi cumpăr o carte în limba engleză. Copiii de astăzi se dezvoltă foarte repede, pentru că au posibilitatea să circule peste tot în lume.
Radu Gologan: Aceste afirmații conțin mult relativism. În general, când angajatorii spun despre tineri că nu sunt pregătiți din punct de vedere practic, nu o spun ca pe o chestiune generală, ci se axează doar pe ceea ce au ei nevoie. Pe de altă parte, sigur că tendința dascălilor și a universităților este, în mare parte, de a da informațiile și cunoștințele elementare, fundamentale. Pentru ca, ulterior, tinerii să poată învăța repede cum se aplică toate cunoștințele elementare. Undeva pe drumul între cele două este, de fapt, adevărul. Angajatorii de top caută copii excepționali, iar aici intră și foștii olimpici. Pe angajatori nu îi interesează foarte tare ce au învățat și ce anume cunosc respectivii copii. Companiile știu că, foarte repede, îi vor putea califica pe acești tineri în ceea ce au ele nevoie.
Radu Gologan: Da. Sunt perfect de acord cu acest lucru. Viitorul va fi omul și tableta, oriunde, și omul și calculatorul, la locul lui de muncă.
Radu Gologan: Lăuntricul ăsta de a fi mereu activ și dragostea pentru copii și pentru ochii aceia scrutători și inteligenți. Și pentru zâmbetul pe care îl vezi pe fața lor când au înțeles ceva de la tine.
eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online din România, derulează campania Povestea unui CV magic, prin care își propune să sprijine, alături de cei peste 3,3 milioane de profesioniști conectați la piața muncii prin intermediul site-ului, trei copii talentați care provin din familii defavorizate. Între 20 decembrie 2016 – 31 ianuarie 2017, pentru fiecare CV pe care utilizatorii îl completează 90%, eJobs donează trei euro pentru ca trei copii cu performanțe excepționale, dar fără posibilități materiale, să-și dezvolte mai departe talentul și să-și urmeze pasiunile.