de Adriana Beștea – Creative Director Godmother De cand am inceput sa deschidem usile catre vietile noastre prin metode virtuale, a ajuns ca totul sa ni […]
de Adriana Beștea – Creative Director Godmother
De cand am inceput sa deschidem usile catre vietile noastre prin metode virtuale, a ajuns ca totul sa ni se para usor si la indemana. Avem o lume intreaga pe care o accesam cu buricul degetului, asa ca sintagma „am lumea la degetul mic” deja nu mai e una exclusivista. Si pentru asta, chiar imi pare rau de Kanye West – de exemplu – care incearca asa mult sa-si castige titulatura de formator unic de opinie intr-o lume a caror stapani suntem de fapt cu totii.
Cum se vede advertisingul prin ferestrele pixelate?
Depinde. Unii zic ca nu se vede deloc. Chiar intr-un studiu recent realizat si publicat de Gallup, se pare ca 62% din 18.000 consumatori participanti la sondaj au zis cu toata increderea de sine la purtator ca digital marketing-ul n-a avut nicio influenta in deciziile lor de cumparare. Un alt raport din SUA semnat de Biroul National de Cercetari Economice ne spune sec: 'brand keyword ads have no short-term benefits'.
Pe de alta parte, se castiga premii de pe urma a exact astfel de campanii si industriile de marketing si advertising sunt parca mereu gata sa treaca la the next big step cand vine vorba de online si social media.
Prin norii confuziei create de oximoronica coexistenta a celor doua stari de fapt, incercam sa gasim firul luminescent care sa ne arate adevarul. Eu incerc sa aflu de fapt motivul, pentru ca, simplu – adevarul e altul pentru fiecare in parte.
Si ca sa fac asta, aduc in fata un exemplu relevant ca si studiu de caz: Ikea. In momentul in care cei care au fost in spatele ideii The Social Catalogue Campaign s-au gandit la cum sa faca ceva indraznet si care sa depinda cu totul de “digestia” consumatorului in urma ingurgitarii unei actiuni de digital marketing, eram multi care ne intrebam cum ar merge ceva de asemenea natura. Si ce-am aflat in urma implmentarii? In primul rand, sunt oameni care risca si incearca, astfel incat o industrie intreaga sa se simta mai confortabil si in siguranta cand vine vorba de a face sau nu ceva similar. Apoi sunt cei care au raspuns provocarii si au facut-o cu entuziasm, vazandu-l ca pe un lucru care venea in intampinarea a cel putin doua nevoi ale consumatorului contemporan: entertainment si control. Cu alte cuvinte, cei care au intrat in jocul Ikea si le-au listat de bunavoie si nesiliti de nimeni produsele in ceea ce urma sa fie primul catalog social, s-au distrat teribil, s-au bucurat sa faca parte din miscarea care le-a intaratat vietile virtual-sociale, dar au simtit in acelasi timp ca detin controlul. Gigantul in mobila a facut o miscare sclipitoare responsabilizandu-si publicul – consumator sau nu – si tratandu-l cu maturitate. Sau cel putin au creat aparenta ca fac asta.
Dar chiar si asa, norvegienii (in Norvegia s-a pus la cale campania) au hotarat sa nu mearga pe o abordare agresiva si care fie supusa atator conditii incat nimeni sa nu fie tentat sa o ia in seama. Si asftel au luat ceva de pret pentru ei – modul in care isi prezinta produsele – si l-au lasat pe mana publicului lor. Au reusit printr-o singura actiune sa le acorde atentia de care orice consumator are nevoie de la brandul pe care il apreciaza, interesul pentru mediile sociale in care acestia se afla, medii care inseamna o mare parte in vietile noastre astazi si chiar cate un produs premiu in fiecare saptamana. Altfel spus, Ikea a reusit sa valideze stilul de viata si activitatile consumatorului sau fara sa il judece, fara sa il agreseze, ba – mai mult – premiindu-l.
Si acum, revenind la dilema noastra, putem sa indraznim sa spunem ca poate, doar poate exista o diferenta intre ce afirma consumatorul intervievat intr-un cadru standardizat si ceea ce simte si face el de fapt? Inainte sa raspundem, sa ne gandim putin la situatile in care oamenii sunt luati de pe strada sa raspunda unor intrebari in fata camerei de filmare. In asemenea situatie, intervine un mix de emotii si trairi care il fac (aproape) pe orice om sa apeleze la mecanisme de aparare. Incoltit si scos din zona de confort, intervievatul de ocazie isi indreapta mintea nu neaparat catre ceea ce simte si traieste, adica la propriile experiente, ci la ceea ce crede el ca ar vrea sa auda celalalt – sau chiar o tara intreaga – la ceea ce “ar da bine pe camera”. Este mai mult sau mai putin cunoscut faptul ca oamenii sunt destul de inchisi atunci cand vine vorba de intimitatea lor, de a dezvalui nevoile viscerale, pentru ca, pana la urma, societatea accepta orice pana la un punct. Dar asta e alta discutie.
Sa ne intoarcem si sa lansam teoria cum ca poate, doar poate consumatorul, din varii motive, nu doreste sau nu poate sa recunoasca ca este sau in ce masura este influentat de mesajele care se strecoara in viata lui in social media sa scoata banii din buzunar sau sa endorseze anumite branduri.
Cu teoria asta la purtator, cel putin eu una o sa incerc plec la drum in realizarea de campanii digital asa cum a facut-o si Ikea: riscand sa ascult oamenii, nu doar sa aud oamenii.
Adriana Beștea
Creative Director
Creativă, vorbareață, curioasă, orientată către oameni și dezvoltare personală, cu 7 ani experiență în advertising și cu mulți clienți multumiți la activ. În timpul liber petrecăreață, veselă, expansivă și mereu gata să încerce lucruri noi.
Godmother este o agenție independentă full service prezentă pe piața din România de 15 ani. Printre principalii clienți se numără Google, HTC, Oriflame, Libra Bank, Agricover, Promenada, Lukoil, Profi, Petrom, Dopple Hertz, Forever Living products, A&D Pharma
www.godmother.ro/
hello@godmother.ro