Cum să negociezi salariul la începutul carierei

Mihai G zice

Dragii mei,
Marturisesc cu sinceritate faptul ca nu am mai facut niciodata comentarii de acest gen.De altfel nici nu stiu care este rostul si finalitatea unor astfel de interventii.Nu stiu unde, pe ce site si daca va fi publicat un astfel de comentariu, nu stiu daca pot primi raspunsuri, reactii, opinii pro si contra.Lasand la o parte toate acestea sa intram in subiect: in majoritatea cazurilor oamenii comenteaza situatii traite, in care s-au simtit nedreptatiti sau cel putin inconfortabil.Acesta este si cazul meu…Sunt un “batran” incapatanat sa creada ca cineva il mai doreste la el in echipa, un barbat de 62 de ani care continua sa creada ca experienta acumulata de-a lungul anilor in diferite job-uri, in diferite situatii, in diferite tari…deci intr-un mediu economic complex, o vasta experienta ar putea fi pusa la dispozitia unui angajator interesat, la dispozitia tinerilor care ar putea face parte din echipa ajutand la formarea lor, la imbunatatirea de stari si procese, intr-un cuvant la “Progresul firmei”
Pe scurt am pregatire universitara, cunosc si utilizez sisteme informatice, vorbesc 2 limbi straine..sa zicem ca ar fi un sumum suficient pentru a atrage atentia. Eeehh, tocmai aici apare problema, 99% di recrutori vad in CV in primul rand varsta si la fel ca si celalti 1% afirma ca nu mai au nevoie de “dinozauri” ca unul ca mine “e depasit” de vremuri, ca au nevoie de entuziasmul si exuberanta unor anagajati tineri, scoliti pe la cine stie cate universitati, ca si cum diplomele de absolvire ar fi oglinda vie a posesorului, de foarte multe ori sub nivelul “bucatii de hartie stampilate” Ok, nu spune nimeni sa nu angajati acei tineri toba de carte , e dreptul lor sa porneasca si sa razbata in viata dar este posibil sa aveti parte de o crunta dezamagire…dupa cateva luni sa clacheze si sa se retraga, sau dupa perioada de formare sa paraseasca firma pentru a cauta salarii mai bune sau munca in strainatate. Asta este viata ! am putea spune, cu bune cu rele, cu bucurii cu dezamagiri…Eu nu ma pot obisnui cu acest gand si in acest sens am inceput sa depun candidaturi la toate joburile din orasul meu la care consider ca as putea face fata…depun CV -ul si pentru job-uri care sunt mult sub pregatirea si experienta mea. Si fac toate acestea din dorinta ca, cat mai multi recrutori sa citeasca CV-ul meu in care am scris negru pe alb ce cred eu despre ei , cat sunt de nedrepti si necunoscatori. E forma mea de protest importiva tuturor acelor “fetite” angajate pe pile si relatii si ajunse mari recrutoare in diverse compartimente din RH. Am cunoscut destul de multe “specimene” din RH si imi permit sa fac aceasta afirmatie in deplina cunostinta.
Sa fiu bine inteles: nu am nimic contra tinerilor absolventi care caute locuri de munca, este dreptul lor, chiar si fiul meu se afla printre ei. Dar nu pot sa nu marturisesc frustrarea care ma incearca vazand ce se intampla pe piata muncii, scaderea drastica a valorii celor care ar trebui de fapt sa adauge plus valoare muncii celorlalti, sa formeze oameni capabili sa-i inlocuiasca la momentul potrivit.
Ma opresc aici, nu inainte de va informa ca actualmente muncesc intr-o firma mica ,sunt foarte bine remunerat, dar pastrez in suflet acel germen al neimplinirii totale, al constiintei valorii de sine care nu a fost indeajuns exploatata si pusa la dispozitia tuturor.
Ma bate gandul sa ies la pensie, anticipat partial intrucat as suferi o penalizare sub 10%
Ar putea cineva sa-mi spuna daca ar fi cea mai buna decizie ???
Ceva de genul “iesi tataie la pensie, acum e randul nostru, ce te mai fortezi” !!!!
Cu speranta ca nu v-am plictisit
MG

Răspunde