Scriind dupa numere: este usor sa spui unu, doi, trei…patru.

In fiecare an incerc sa adaug inca o tehnica durabila la modul de scriere. Sunt la Poynter de 24 de ani, si cam acesta este numarul […]

In fiecare an incerc sa adaug inca o tehnica durabila la modul de scriere. Sunt la Poynter de 24 de ani, si cam acesta este numarul de tehnici care incap intr-o pagina. Mi s-a terminat spatiul. Este timpul pentru putina curatenie de primavara.

Incep cu pontul #19: “In spunerea unei povesti, exista un numar magic. Patru este prea mult, doi este prea putin.” Eu nu mai cred lucrul acesta. Unu poate ca este cel mai singuratic numar, dar doi are chiar o companie, trei un grup si patru the Beatles. Fiecare numar are magia lui.

O ramura a studiului limbii numita “gramatica retorica” ne poate ajuta sa intelegem ce se poate intampla cand folosim unu, doua, trei, patru (sau mai multe) in scrierea noastra. Daca folosim un exemplu, va avea un singur efect asupra cititorilor. Daca folosim doua ceva mai important se va schimba.

Tema explorata in acest eseu nu este ce este bine sau rau. Este construit pe cartografia cauzei si efectului. Un scriitor constient de sine nu are alta varianta decat a alege un numar specific de exemple sau elemente intr-o propozitie sau paragraf. Scriitorul alege numarul, si ordinea atunci cand este mai mare de unu. (daca tu consideri ordinea unei liste neimportanta, incearca sa spui numele celor Patru Evanghelisti intr-o alta ordine decat Matei, Marcu, Luca si Ion.)

Numarul unu: Declararea

Sa examinam cateva texte prin ochelarii nostri de citit cu raze x, uitandu-ne mai adanc de suprafata, adica la structura gramaticala ce sta dedesubtul lucrarii.

Fata aceea este desteapta.

In aceasta propozitie simpla, scriitorul daclara o singura trasatura definitorie a fetei, inteligenta ei. Cititorul trebuie sa se concentreze asupra acestei trasaturi. Este efectul unitatii, al gandirii singulare, fara alte alternative care caracterizeaza limbajul relatarii unei singure informatii.

Iisus a plans.

Suna-ma.

Spune-mi Ismael.

Sa te ia naiba.

Uite-l pe Johnny.

Vreau.

Dumnezeu este iubire.

Elvis.

Ce faci?

Am un vis.

Ma doare capul.

Nu acum.

Citeste-mi pe buze.

Tom Wolfe i-a spus odata lui William F. Burkley, Jr. ca daca un scriitor vrea ca cititorul sa se gandeasca la ceva aproape de adevarul absolut, autorul ar trebui sa redea asta intr-o propozitie cat de scurta posibil. Ai incredere in mine.

Numarul doi: Fa comparatia

Stim ca fata aceea este desteapta, dar ce se intampla cand aflam:

Fata aceea este desteapta si dulce.

Scriitorul ne-a modificat perspectiva asupra lumii. Alegerea cititorului nu este intre desteapta si dulce. In schimb, scriitorul ne forteaza sa unim aceste doua caracteristici in mintea noastra. Trebuie sa le balansam, sa le cantarim pe fiecare, sa le comparam si contrastam.

Mama si tata.

Adevarat sau fals.

Sunca si oua.

Abbott si Costello.

Barbatii sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus.

Dick si Jane.

Rock and Roll.

Magic Johnson si Larry Bird.

Numarul trei: Inconjoara-l

Daca numarul doi imparte, trei face ceea ce un cercetator a numit “inglobare”.

Fata aceea este desteapta, dulce si hotarata.

Pe masura ce aceasta propozitie creste, incepem sa vedem fata intr-un fel mult mai bine conturat. In loc de a o simplifica denumind-o simplu desteapta, sau sa o divizam intre desteapta si dulce, intregim acum caracteristicile ei. In limba si cultura noastra, trei pare sa ne dea un simtamant al completului:

Inceput, mijloc si sfarsit.

Dumnezeu, Fiul si Duhul Sfant.

Nesiguranta, stabilitatea si sansa.

Din oameni, de catre oameni, pentru oameni.

Un preot, un calugar, si un rabin.

Pe locuri, fiti gata, start.

Copila, Pacatoasa, si Sfanta Maria.

La sfarsitul celui mai cunoscut paragraf despre natura iubirii, Sf. Paul scrie Corintenilor: “Pentru moment raman cele trei: credinta, speranta si dragostea. Dar cea mai importanta din ele este dragostea.” Cea mai puternica miscare este de la trinitate la unitate. De la un simtamant al totului la o intelegere a ce este mai important.

Numarul patru sau mai mult: Numara-l

Parte din magia numarului trei este ca ofera mai mult decat patru, senzatia de completului. Odata ce adaugam un al patrulea sau al cincilea detaliu, am iesit din cercul intregului.

Fata aceea este desteapta, dulce, hotarata si anorexica.

Putem sa adaugam elemente descriptive la infinit. Patru sau mai multe exemple creaza o lista dar nu un inventar complet. Patru sau mai multe detalii intr-un paragraf pot oferi un efect literar infloritor pe care cei mai buni scriitori au creat dupa Homer liste ale numelor navelor grecesti. Inceputul romanului lui Jonathan Lethem, Motherless Brooklyn:

“Contextul este cel mai important. Imbraca-ma si vei observa asta. Pot fi un participant la carnaval, un adjudecator, un artist din downtown, un orator, un senator imbatat de discutii. Am sindromul Tourette.”

Daca am compara aceste propozitii cu teoria noastra a numerelor, ar evidentia urmatoarea tipologie:1-2-5-1. in prima propozitie autorul mentioneaza o singura idee, declarata ca un adevar absolut. In a doua, ii da cititorului doua verbe la imperativ. In a treia, invarte cinci metafore. In propozitia finala, scriitorul se intoarce la o declaratie definitiva- atat de importanta incat o scrie cu italice.

Asa ca a scrie bine e la fel de usor ca a spune unu, doi, trei…si patru.

Observa cum cuvantul “patru” iese in evidenta in ultima propozitie? Am facut tot ce mi-a stat in putere ca scriitor pentru a evidentia cuvantul “patru” (in afara de a schimba caracterele). L-am izolat prin punctele de suspensie, l-am facut ultimul cuvant din propozitie si l-am urmat cu un spatiu alb.

Aceasta unealta de scriere este atat de puternica incat multi scriitori o folosesc fara a stii macar: Pauza este un insemn al marcarii. Orice cuvant la sfarsitul unei liste, si mai ales daca sta dupa o pauza, reverbereaza.

Acest efect apare in toate propozitiile despre “fata aceea”. Cuvantul care trebuie evidentiat sta la sfarsitul fiecarei propozitii:

Desteapta.

Dulce.

Hotarata.

Anorexica.

Asa cum o pauza ajuta scriitorul ca o tehnica de marcare, o alta forma de punctuatie poate schimba intelesul intr-un mod subtil.

Fata aceea este desteapta si dulce, hotarata si anorexica.

“Acum aveti doua perechi, unite si contrastate,” noteaza colegul meu Don Fry, “si o cu totul alta declaratie.” Alte aranjamente confera intelesuri si evidentieri:

Fata aceea este desteapta si dulce si hotarata, si anorexica.

Rezumat final si alte ponturi:

• Foloseste unu pentru putere.

• Foloseste doi pentru comparatie, contrast.

• Foloseste trei pentru completare, intregire si rotunjime.

• Foloseste patru sau mai mult pentru o lista, inventar, rezumat si desfasurare.

• Fii atent la ordinea listei. Primul si ultimul cuvant beneficiaza de o evidentieremai mare.

• Pauza este un semn de marcaj.

• Variaza numerele pentru sens si ritm.

• Nu-ti fie frica sa folosesti o lista lunga de exemple.

• Citeste textele care iti plac cu ochelarii cu raze x, pentru ca aceasta tehnica sa
devina vizibila.