Nomenclatorul de Sărbători: PR Specialist

Omul cu vorba-lungă de Crăciun. Lucrează cu… o să-ți spună el cu ce, dacă ai 2 minute. (Fugi)

Un profesionist adevărat te va recunoaşte el pe tine, pentru că îşi ştie prea bine target-ul. Cu o privire de vultur, te va gini imediat cum vei fi ajuns la masa de Crăciun şi va veni să-şi cucerească prada.

Profil de PR Specialist (aka Cum să recunoşti un profesionist?)

Nu te lăsa înşelat de aparenţe, căci poate părea un om foarte sensibil la nevoile tale, oferindu-ţi de băut şi invitându-te să te aşezi alături de el, dar singura nevoie care contează este nevoia lui de a vorbi. Îți va răspunde la absolut orice cu un zâmbet mare şi larg, atât de mare şi larg, că ai putea să juri că cineva l-a lipit acolo cu super glue.

Dacă nu eşti încă sigur că ai găsit omul potrivit, uită-te după persoana aia care vorbeşte ca şi cum ar fi la cursuri de public speaking, gesticulând fiecare cuvânt, chiar şi pe cele de legătură. Are o vestimentaţie cercetată până la ultima cusătură şi o postură extrem de corectă de poate impresiona şi-un morcov.

Printre calităţile sale de PR Specialist profesionist, se remarcă:

• abilitatea de a vorbi mult şi de a nu termina niciodată;
• capacitatea de a gestiona mai multe sarcini deodată şi o impecabilă atenţie distributivă (cu telefonul lipit de faţă, vorbeşte când cu tine, când cu cine-i la telefon, fără ca măcar să-ţi dai seama);
• experienţă în comunicare – oriunde şi oricând;
• experienţă profesională de relaţionare interumană la nivel avansat. Are capacitatea de a găsi un context de networking în orice condiţii, chiar şi în salonul de aşteptare al secţiei de surdo-muţi.

Responsabilitățile jobului (aka Ce face ăsta toată ziua?)

Realizează campania de comunicare a mesei de Crăciun, stabilind şi urmărind atingerea unor obiective precum: „să am mereu ceva de spus” şi „să vorbesc ca o moară stricată”.

Face networking şi dezvoltă relaţii cu posibili ascultători, dornici să-l tolereze. Networking-ul este şi singurul motiv viabil pentru care se află la masa de Crăciun, fiind o ocazie să-şi facă prieteni.

Negociază şi menţine relaţia cu colaboratorii. Are mereu câte o glumiţă pentru fiecare rudă invitată la masa de Crăciun. Socializează până şi cu verişoara ciudată de la Caracal şi vorbeşte până-l dor fălcile, dacă doar ăsta e sacrificiul pe care trebuie să-l facă pentru job-ul său. Ştie cum să pună problema, mai ales dacă e ceva delicat, şi te ia pe toate părţile până te face cu capu’ şi-i dai dreptate.

Propune şi dezvoltă toast-uri, pe care le ţine înainte de a veni salata de boef: se ridică somptuos în picioare şi zice emoţionat că are doar „două cuvinte de spus”, apoi nu se mai opreşte până la desert.

Promovează ceilalţi participanţi la eveniment, punând într-o lumină favorabilă eforturile depuse de ei: laudă gazda pentru deosebitul meniu de Crăciun, discutând trei ore întregi despre cum a simţit el pe cerul gurii aroma desăvârşită a preparatelor care se îmbinau perfect cu băutura, atmosfera, lumina, discuţia şi planurile lui de viaţă.