Angajat sau antreprenor? Cum se vede după ce treci prin ambele roluri

Valentin Radu, fondator şi CEO al Marketizator, un business global care monitorizează peste 7.000 de website-uri, scrie despre avantajele şi dezavantajele rolurilor de salariat şi antreprenor.

Am avut peste 15 joburi de când mă știu. Primul șoc a fost când m-a obligat mama, pe la 16 ani, să lucrez într-o măcelărie, pentru că prea pierdeam vremea la fotbal în spatele blocului. Apoi, am trecut prin tot felul de etape. Vindeam cărți de bucate de Petrișor Tănase în intersecții aglomerate sau făceam „cercetare de piaţă”, adică opream oamenii pe stradă ca să îi întreb dacă au credit și dacă da, la ce bancă. Am pus muzică la radio Delta, am vândut asigurări de viață prin telefon şi am făcut ochelari, ca optician-optometrist. Am fost, pe rând, agent de vânzări, casier la propria rețea de cartier, negociator cu administratorii de bloc, tehnician IT, agent de vânzări, trainer de vânzări, copywriter, designer, marketing manager, life coach, specialist în rate de conversie, consultant e-commerce şi antreprenor. Dacă mă uit în urmă, toate experiențele au fost incredibile. Evident, nu părea deloc așa la început – mai ales la jobul de măcelar, unde am rezistat doar două ore. Însă, post-eveniment, fiecare experiență m-a învățat câte ceva. Ce m-a salvat, cu siguranță, a fost atitudinea din timpul experiențelor și deschiderea către schimbare.

În ultimii trei ani, am decis să fac, împreună cu echipa mea, din Marketizator un business global, ce deservește peste 7.000 de website-uri din întreagă lume şi monitorizează aproape trei milioane de vizite pe lume. Experienţa Marketizator mi-a permis să călătoresc în 20 de țări diferite şi să parcurg peste 200.000 de kilometri în întreaga lume, cu această ocazie. Am întâlnit diferiți oameni din mediul de business și nu numai. Am văzut culturile nordice, britanice, latine. Am înţeles ritualul schimbării cărților de vizită la foc automat cu 100 de oameni de afaceri din Japonia şi am călătorit într-o mașină blindată cu un client din Sao Paulo.

Ca antreprenor, ai ceva mai multă autonomie și libertate, însă, în realitate, nu ești responsabil doar de tine și de familia ta.

 

M-a uimit cu adevărat cât de mare este diferența între cât de valoroși credeam eu că sunt românii pe vremea când făceam afaceri în țară și cât de valoroși cred că sunt acum. Avem un capital uman imens, o grămadă de tineri inspirați și inteligenți. În acelaşi timp însă, încrederea în forțele proprii și inițiativele antreprenoriale sunt printre cele mai joase.

Un anumit domn, Robert Kyosaki, care a dormit în mașină timp de doi ani, împreună cu soția să, înainte de a scoate una dintre cele mai vândute cărți despre afaceri și muncă din lume (Cadranul Banilor), m-a lămurit că actualul sistem economic îți permite să ai doar patru roluri: angajat, antreprenor, liber profesionist sau investitor.

Angajat versus antreprenor

Toate vin cu bune și rele, dar cel mai răspândit rol este cel de angajat. Partea bună este siguranța, partea slabă este lipsa unui orizont în care să devii independent financiar. Autonomia este de o lună, maximum două, iar la pensie te bazezi pe ce ai reușit să acumulezi până atunci. Mărturisesc că am avut deseori momente când am regretat siguranța unui loc de muncă stabil. Ca antreprenor, ai ceva mai multă autonomie și libertate, însă, în realitate, nu ești responsabil doar de tine și de familia ta. Ai răspunderea de a plăti salariile altor câtorva zeci sau sute sau poate chiar mii de oameni.

Lucru pe care puțini oameni îl conștientizează este că economia locală se sprijină pe joburile create și pe taxele plătite că­tre stat de un mediu de business „mic“, for­mat din 470.000 de întreprinderi mici şi mijlocii  (IMM) – mai mult de 99% din firmele care există în România – în care lucrează circa 2,5 mi­lioane de salariați, peste ju­mă­ta­te din numărul de angajați din România. În economiile mature, toată lumea a înțeles că motorul creșterii economice sunt companiile mici și mijlocii.

Din păcate, în cultura noastră, am observat două atitudini dominante față de antreprenori:
– fie că sunt niște patroni șmecheri care eludează plată taxelor la stat și sclavagesc angajații pe niște salarii de nimic, și alea la negru (nu că nu ar fi și de-ăștia);
– fie că sunt niște nebuni inconștienți care vor eșua mai devreme sau mai târziu.

Atitudinea pe care mi-aș dori-o și care ar susține antreprenorii – și ar aduce mai mulți bani la buget, creștere economică şi noi locuri de muncă – ar fi una similară cu cea pe care o avem când vedem maratoniști alergând zeci de kilometri. Pentru că așa sunt și antreprenorii. Ar putea să meargă sau să stea liniștiți acasă, dar aleg să alerge. Ar putea să meargă 2-3 kilometri pe zi, dar aleg să alerge zece, pentru a se pregăti de 42 de kilometri, într-o bună zi. Este hilar să acorzi facilități fiscale marilor companii străine care angajează români pentru că sunt mai ieftini decât în țara lor, dar nu cresc nimic autohton și să nu acorzi facilități fiscale micilor antreprenori ce plătesc toate taxele local și reinvestesc totul local.

Indiferent ce ai vrea să faci cu viață ta, este dorit să iei în calcul ordinea priorităților tale. Dacă ceea ce urmărești este siguranța și crezi că nu ai putea crea un sistem care să funcționeze, este clar că rolul de angajat ți se potrivește. Dacă, în schimb, înțelegi că nu există conceptul de siguranță, de fapt, și că te poți întoarce oricând la rolul de angajat, poate că este de dorit să îl încerci rolul de antreprenor.

Îți garantez că nu va fi ușor, dar cu siguranță va fi o călătorie în care vei învață cât în cinci vieți că și angajat. Însă, cum spune un proverb din Japonia: „nimeni nu se împiedică stând întins în pat”.

Valentin Radu este un antreprenor în serie, cu peste 13 ani de experienţă în tehnologie şi în marketing online. În 2012 a înfiinţat Marketizator, un business global care monitorizează peste 7.000 de website-uri. A început să lucreze la doar 16 ani şi, de atunci, a avut peste 15 joburi, de la vânzător şi negociator, până la tehnician IT sau consultant e-commerce.