De multe ori ai poate impresia că obiectivul tău este să lucrezi în domeniul studiat în facultate și să mergi pe drumul acela prescris, fără a ține cont de ceea ce-ți place să faci. Te lași condus de un obiectiv care nu-ți aparține, ci ți-a fost setat sau chiar tu l-ai stabilit la presiunea celor din jur. Dar aceasta este o formă de autosabotare care-ți poate afecta starea de spirit și se poate reflecta negativ în carieră.
Ce ai zice dacă ai schimba viziunea? Andrei Alexandrescu, psiholog clinician și coach sistemic Hilio îți spune cum să-ți setezi obiectivul profesional, dar și cum să treci peste eșecurile firești care apar atunci când vrei să-ți atingi scopul. De asemenea, vei afla ce rol are un coach în cariera ta și bonus: descoperă ce viziune are Andrei Alexandrescu despre obiective și cum a ajuns la starea de bine pe plan profesional.
Ar trebui să ne uităm la obiective din 2 unghiuri. Pe de o parte obiectivele profesionale pentru cei aflați la început de drum sunt unele, pentru cei care deja lucrează sunt altele.
Să vorbim despre cei la început de drum. Există presiunea aceasta de a avea un obiectiv, de a-ți găsi o carieră, de a face poate lucrurile învățate în timpul facultății, de a respecta partea academică. Însă apare foarte multă presiune aici. Dacă nu ai experiență, dacă nu ai trecut prin diferite activități. Nu ai încercat diverse roluri, chiar și voluntariat, nu neapărat muncă clasică, nu ai cum să ai un obiectiv profesional. E ceva ireal. Obiectiv pe bază a ce? Așa că pentru cei aflați la început de drum care vor să-și traseze un obiectiv sigur pot face acest lucru într-un jurnal sau în mintea lor, însă mai degrabă i-aș îndruma să trăiască cât mai multe experiențe pe baza talentelor, abilităților, aspirațiilor pe care le au. Să se implice în mai multe proiecte, care nu au nepărat legătură cu munca. Eu sunt un mare fan al voluntariatului. Și apoi să vadă ce obiectiv își setează.
Pe de altă parte, dacă ne referim la cei care lucrează deja știm că obiectivele sunt trasate de locul de muncă. În acest caz, ai o fișă a postului și altcineva îți trasează obiectivele profesionale. Nu ești tu neapărat cel în măsură să spună: „OK, m-ai angajat, dar eu lucrez la asta, pentru că-mi place mie”. Nu e foarte realist să privim din punctul ăsta de vedere. Așa că important ar fi ca fiecare să-și dea seama ce-l împlinește din majoritatea activităților pe care le face. Să le aleagă pe cele care-i sunt potrivite și din care își ia energia. Și să le prioritizeze în sensul de a le cere. Chiar să poarte discuții cu liderii, cu managerii și să încerce să meargă pe drumul respectiv.
Să împrumuți un obiectiv când nu aspiri către acel obiectiv mi se pare un nonsens. Trebuie să treci prin procesul de autocunoaștere, să vezi ce-ți place și apoi trasează-l. (Andrei Alexandrescu, psiholog clinician și coach sistemic Hilio)
Din punctul meu de vedere, a copia ce face altcineva, a prelua un stil de gândire ori a împrumuta un obiectiv când nu aspiri către acel obiectiv mi se pare un nonsens. Ca să-ți poți trasa obiectivul trebuie să te cunoști. Așa că da, obiectivul meu nu este obiectivul tău. Trebuie să treci prin procesul de autocunoaștere, vezi ce-ți place și apoi trasează-l.
Sigur că există pentru că motivația are foarte multe nuanțe. Misiunea nu e totul pentru că e un proces să-ți găsești misiunea. Și, atenție, mulți cred că au o misiunea mesianică, dar lucrurile nu stau tocmai așa. Din punctul meu de vedere, sensul în viață este tocmai de a-ți căuta sensul. Și cred că dacă vom gândi în felul acesta ne va fi mult mai ușor. Dar apropo de motivație și de a duce task-urile până la final. Dacă reușim să privim ce facem acum ca pe o cărămidă din marele proiect al carierei noastre, cu siguranță vom fi motivați. Dacă ne vom agăța de tot ce nu merge bine, de tot ce e rău, desigur că ne vom autosabota și vom fi foarte cinici sau vom merge la muncă mai supărați decât de obicei.
Întotdeanua cred că e vorba despre alegeri și consecințe în ceea ce privește cariera și viața personală. Fiecare om are o perioadă de creștere, după adolescență se angajează, lucrează, vrea să se dezvolte din punct de vedere profesional. Lumea e în continuă mișcare, presiunea vine din toate direcțiile și e nerealist să credem că le putem avea pe toate perfect echilibrate. Întotdeauna apar perioade și perioade. Dacă vrei mai mult timp pentru muncă e clar că va trebui să renunți la ceva ce faci după muncă. Dacă vrei să petreci mai mult timp în familie, va trebui să înveți să impui limite la job. Să-ți alegi acel job care are un program fix sau flexibil.
Un coach te ajută să-ți setezi obiectivele. Cea mai grea întrebare pentru mulți este: „Ce obiectiv ai pentru azi?”, pentru că de multe ori nu prea au. Și nu e neapărat o problemă, e firesc, însă înainte de a seta obiective este bine să vedem care sunt blocajele omului din fața noastră. Ce îl împiedică să aibă o viziune clară asupra obiectivelor? După setarea obiectivelor, ajut oamenii să-și facă planuri în conformitate cu nevoile lor și să treacă la acțiune.
În primul rând e foarte important să ne schimbăm mentalitatea despre ce înseamnă să-ți realizezi planurile și obiectivele. Există acest tipar: „Vreau acum, vreau repede. Nu am toleranță la frustrare. Nu vreau să mai simt frustrare așa că evit să mai fac ceva”. Toate aceste tipare de gândire ne autosabotează și ne împiedică să ne atingem obiectivele.
Este nevoie să ne schimbăm perspectiva despre ceea ce înseamnă greșeală. Fără a ne crește toleranța la frustrare, obiective foarte mari în viață nu vom putea atinge.
E o greșeală mare să se supere că au greșit. Pe de o parte e clar de unde vine supărarea pentru că educația și cultura noastră nu prea a tolerat greșeala. Și aici mă refer la educația școlară, dar și la cea din familie. Greșelile trebuie luate ca atare și acceptate. Este nevoie să ne schimbăm perspectiva despre ceea ce înseamnă greșeală. Fără a ne crește toleranța la frustrare, obiective foarte mari în viață nu vom putea atinge. Expune-te la eșec dacă vrei să treci peste el.
Reflecția înseamnă tocmai lucrul acesta: să ne dăm timp și să ne întrebăm ce ne-a plăcut până acum. Care au fost activitățile în care ne-am pierdut (ne-au dat starea de flow), ce anume ne-a plăcut mai exact. Să aflăm ce ne atrage la o anumită activitate. Toată partea aceasta, de a pune întrebări bune, orientate către propria persoană reprezintă un motor foarte mare pentru a-ți construi o carieră bună.
Când vorbim despre autoînvățare, mi se pare important să fii autodidact. Indiferent de ceea ce lucrezi, e important să-ți dedici timp ca să rafinezi ceea ce faci. Dacă ești pasionat, dar te mulțumești doar cu ceea ce faci în fiecare zi, mi-e destul de greu să cred că vei ajunge departe. Avem nevoie să ne dăm timp să reflectăm asupra lucrurilor pe care le-am făcut, să identificăm ce ne-a făcut plăcere. Până la urmă e vorba de starea pe care ne-o dă o activitate profesională, nu doar de gândurile pe care le avem.
Dacă obiectivul profesional nu e stabilit de tine, adică l-ai primit de la job, cel mai bine este să renegociezi pentru a te duce în direcția pe care o cauți.
Dacă obiectivul profesional nu e stabilit de tine, adică l-ai primit de la job, cel mai bine este să renegociezi pentru a te duce în direcția pe care o cauți. Dacă vei sta acolo, cu siguranță vor apărea frustrări și demotivare. Dacă obiectivul e stabilit de tine, gândește-te că e normal ca tu de la o perioadă la alta să te schimbi. Și trecerea la o nouă etapă îți poate genera și anxietate, dar e firească pentru că ține de schimbare. În acest caz, ai nevoie de curaj de a merge înainte, de a trece iarăși prin procesul de autoreflecție și de a te regăsi.
Îi recomand cărțile „Cum să-ți controlezi anxietatea”, scrisă de Bret Moore, „Ce tip de carieră ți se potrivește?” scrisă de Donna Dunning și site-ul https://www.onetonline.org/, unde poate vedea ce carieră i se potrivește în funcție de tiparul de personalitate.
Eu întotdeauna am văzut toată partea aceasta de obiective în carieră ca ulterioară procesului de autocunoaștere, autodescoperire.
Sper că l-am găsit, dar întotdeauna apropo de obiective în carieră, eu am avut altă viziune. Foarte multă lume se concentrează pe obiectiv, pe ceea ce trebuie să facă. Mulți își spun: „Dacă am făcut o facultate trebuie să lucrez în domeniul respectiv, că altfel nu e bine”. Eu întotdeauna am văzut toată partea aceasta de obiective în carieră ca ulterioară procesului de autocunoaștere, autodescoperire. Până mi-am găsit obiectivul în carieră, a fost un drum destul de lung. Pe la 12-13 ani mi-am propus că voi face tot ce ține de mine pentru a-l găsi. Mi-am propus să schimb joburile și domeniile de fiecare dată când simt nevoia și când văd că nu mă mai regăsesc. Sigur, am avut răbdare, nu am făcut schimbări bruște, dar pentru mine asta a fost călătoria. Și în momentul de față sunt foarte ok, sunt foarte fericit cu ce fac, dar mă păstrez deschis. Nu pot să spun că am ajuns la final de drum și poate nu voi face și altceva în viitor.
Indiferent dacă vrei să obții jobul mult visat, să evoluezi în carieră sau să petreci timp prețios cu cei dragi, secretul este: găsirea echilibrului emoțional. În acest sens, am pregătit campania eJobs x Hilio pentru sănătatea emoțională la job, unde am pus cap la cap zeci de resurse, video-uri cu sfaturi de la specialiști, precum și articole de tipul „cum să”, ca de acum înainte să știi exact ce să faci când jobul devine copleșitor. Află mai multe pe cariera.ejobs.ro/wellbeing!