Implicatiile ascunse ale declaratiei pe propria raspundere in achizitii publice.

Orice participare la o procedură de achiziţie finanţată din fonduri europene cere o declaratie pe proprie raspundere de respectare a OUG 66/2011 privind conflictul de interese în cadrul  procedurilor de achiziţie.

Potrivit acestei declaraţii susţinem, fie în calitate de ofertanţi, fie ca membri în cadrul unei comisii de evaluare a ofertelor că nu ne aflăm în conflict de interese aşa cum este acesta definit la art. 14 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Citește si despre declaratie pe proprie raspundere dacă lucrezi în perioada stării de urgență!

Ce presupune, însă, această declaraţie?

Pentru a formula un răspuns ar trebui să avem în vedere şi normele metodologice emise în aplicarea Ordonanţei de Urgenţă precizată anterior.

Spre deosebire de marea majoritate a actelor normative, aceste norme utilizează exemple. Exemple de fraudă. Am selectat, în cele ce urmează, situaţiile cel mai des întâlnite în practică, analizate în ordinea tratată de normele metodologice invocate.

Prin urmare e bine să ştim că atunci când semnăm o astfel de declaraţie, de fapt ne angajăm să evităm următoarele:

1. Corupţia – mită şi comisioanele ilegale

Atenţie! Potrivit actului normativ: orice beneficiu tangibil oferit sau primit în vederea coruperii primitorului poate constitui mită. Intră în această categorie „cadouri”, “împrumuturi” (indiferent dacă au fost sau nu rambursate), utilizarea unor carduri de credit,  utilizarea gratuită sau în schimbul unei chirii preferenţiale a unui apartament, utilizarea gratuită a unui autoturism închiriat, reprezentând adesea un procent stabilit în prealabil din contractul obţinut şi plătite printr-un intermediar sau societate-paravan înfiinţată de către destinatar.

De exemplu, un angajat al unei autorităţi contractante conduce o maşină de lux a cărei achiziţie nu poate fi justificată cu venitul său lunar sau cheltuieşte plătind cu cardul sume ce depăşesc venitul său lunar încasat din partea entităţii  a cărei angajat este.

La verificarea persoanei, se constată că aceasta a deţinut sau deţine poziţia de preşedinte sau membru în comisii de evaluare a ofertelor în cadrul unor proceduri de achiziţii. Situaţia enunţată este un indicator suficient de fraudă suficient pentru a se declanşa o cercetare amănunţită asupra procedurilor de achiziţii evaluate de respectiva persoană.  Prin procedura de achiziţie verificată înţelegem atât achizitorul, cât şi ofertantul câştigător.

1. Practicile de cooperare secretă

Exemple de practici:

Contractanţii dintr-o anumită zonă sau regiune geografică sau dintr-o anumită industrie pot încheia acorduri în vederea înlăturării concurenţei şi majorării preţurilor prin diferite sisteme de cooperare secretă, prin mecanisme de genul:

•  Depunerea de oferte de curtoazie. Ofertele de curtoazie, cunoscute şi ca “oferte fantomă”, au scopul de a asigura aparenţa unei licitaţii concurenţiale fără a se urmări câştigarea acesteia. Mai mulţi ofertanţi care cooperează convin să depună oferte la preţuri excesive sau conţinând condiţii inacceptabile pentru a favoriza selectarea unui contractant preferat la un preţ majorat artificial.
•  Abţinerea de la participare. Pentru ca manipularea procedurilor să reuşească, numărul ofertanţilor trebuie să fie limitat şi toţi trebuie să participe la conspiraţie. Dacă la licitaţie se alătură un ofertant nou sau necooperant (un aşa-numit “sabotor”), majorarea artificială a preţului devine evidentă. Pentru a preveni o astfel de posibilitate, conspiratorii pot oferi mită societăţilor străine pentru ca acestea să nu îşi depună ofertele sau pot utiliza mijloace mai agresive pentru a le împiedica să participe la licitaţie. De asemenea, în încercarea de a-şi proteja monopolul, conspiratorii pot constrânge furnizorii şi subcontractanţii pentru ca aceştia să evite relaţiile comerciale cu societăţile necooperante.
•  Rotaţia ofertelor. Conspiratorii depun oferte de curtoazie sau se abţin să liciteze pentru a permite fiecărui ofertant sa depună, prin rotaţie, oferta cea mai ieftină. Rotaţia poate avea loc în funcţie de zona geografică – un contractant în domeniul construcţiilor de drumuri primeşte toate lucrările dintr-o regiune, altă societate primeşte lucrări în regiunea învecinată – sau în funcţie de tipul de activitate, perioadă etc.
• Împărţirea pieţelor. Întreprinderile participante la înţelegere pot împărţi pieţe sau linii de producţie sau pot conveni fie să nu concureze în propriile zone de influenţă, fie să o facă prin măsuri de cooperare secretă, precum depunerea de oferte de curtoazie exclusiv. Uneori, la sistemele de cooperare secretă participă angajaţi – având uneori interese financiare în întreprinderea “concurentă” – care primesc o cotă din preţurile majorate artificial.

Indicatori de fraudă:

   – oferta câştigătoare are un preţ prea mare în raport cu estimările de costuri, listele de preţuri publicate, lucrările sau serviciile similare sau mediile la nivel de industrie şi preţurile de piaţă corecte;

   – toţi ofertanţii menţin preţuri ridicate;

   – preţul ofertelor scade atunci când la licitaţie se alătură un ofertant nou;

   – rotaţia ofertanţilor câştigători în funcţie de regiune, tip de activitate, tip de lucrări;

   – ofertanţii respinşi sunt angajaţi ca subcontractanţi;

   – configuraţie anormală a ofertelor (de exemplu, ofertele sunt separate de procentaje exacte, oferta câştigătoare este cu puţin sub pragul de preţ acceptat, se încadrează exact în bugetul alocat, este prea mare, prea apropiată, diferenţa este excesivă, sumele sunt rotunjite, incomplete etc.);

   – legături aparente între ofertanţi, cum ar fi adrese, angajaţi sau numere de telefon comune etc.;

   – în oferta contractantului sunt incluşi subcontractanţi aflaţi în competiţie pentru contractul principal;

   – contractanţii calificaţi se abţin de la depunerea unei oferte şi devin subcontractanţi sau ofertantul cu cel mai scăzut preţ se retrage şi devine subcontractant;

   – unele societăţi licitează întotdeauna una împotriva celeilalte, în timp ce altele nu o fac niciodată;

   – ofertanţii respinşi nu pot fi localizaţi pe internet sau în nomenclatoarele de societăţi, nu au adrese etc. (cu alte cuvinte, sunt societăţi fictive);

• există corespondenţă sau alte indicii potrivit cărora contractanţii efectuează schimburi de informaţii privind preţurile, îşi alocă teritorii sau încheie alte tipuri de acorduri neoficiale;

 3. Manipularea specificaţiilor

    Exemple:

•  Caietele de sarcini pot conţine specificaţii adaptate pentru a corespunde calificărilor sau competenţelor unui anumit ofertant. Această situaţie este frecventă în special în cazul contractelor din domeniul IT, auto şi a altor contracte tehnice.
• Specificaţiile care sunt prea restrictive pot fi utilizate pentru a exclude alţi ofertanţi calificaţi sau pentru a justifica achiziţii dintr-o singură sursă şi pentru a evita orice concurenţă.

   Indicatori de fraudă:

• doar un singur ofertant sau foarte puţini ofertanţi răspund la cererile de oferte;
• există similitudini între specificaţii şi produsele sau serviciile contractantului câştigător;
• se primesc reclamaţii din partea celorlalţi ofertanţi;
• specificaţiile sunt semnificativ mai restrânse sau acoperă o sferă mai largă decât în cazul cererilor de oferte anterioare;

4. Atribuiri nejustificate unui singur ofertant

Aceste atribuiri pot avea loc prin fragmentarea achiziţiilor în scopul evitării plafoanelor de ofertare concurenţială, falsificarea justificărilor achiziţiilor din sursă unică, redactarea unor specificaţii foarte restrictive, prelungirea contractelor atribuite anterior în locul relicitării acestora.

  Indicatori de fraudă:

• atribuiri în favoarea unui singur ofertant la preţuri superioare sau puţin inferioare plafoanelor de atribuire concurenţială;
• achiziţii publice desfăşurate anterior în condiţii concurenţiale au devenit neconcurenţiale;
• fragmentarea achiziţiilor pentru a evita plafonul de ofertare concurenţială;
• cererea de ofertă este transmisă unui singur furnizor de servicii.

5. Fragmentarea achiziţiilor

Personalul însărcinat cu contractarea poate fragmenta o achiziţie în două sau mai multe comenzi ori contracte de achiziţie în scopul evitării concurenţei sau a unei investigaţii efectuate de o autoritate de management de nivel superior. De exemplu, dacă plafonul este de 125.000 euro, o achiziţie pentru atribuirea unui contract de bunuri şi servicii în valoare estimată de 245.000 euro poate fi fragmentată în două achiziţii pentru atribuirea a două contracte – unul pentru bunuri, în valoare de 121.000 euro şi altul pentru servicii în valoare de 124.000 euro – în scopul evitării unei proceduri concurenţiale.

Indicatori de fraudă:

• două sau mai multe achiziţii consecutive şi asemănătoare de la acelaşi contractant, situate imediat sub plafoanele de acordare concurenţială sau sub limita de la care se efectuează investigaţii de către cadrele de conducere;
• separarea nejustificată a achiziţiilor, de exemplu contracte separate pentru manoperă şi materiale, fiecare având o valoare inferioară plafoanelor de ofertare;
• achiziţii consecutive la valori situate imediat sub plafoane.

ATENŢIE! De cele mai multe ori declaraţiile semnate în sensul OUG 66/2011, utilizate ca modele, conţin câteva rânduri. Dincolo de acele rânduri însă, semnatarul se angajează faţă de mecanismele descrise mai sus.

Autor:

Diana Spinciu – Trainer Extreme Training

http://www.traininguri.ro/