Articol scris de Aurelia Răduț – trainer Extreme Training Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) definește ocupația de “formator” prin intermediul a opt competențe împărțite în […]
Articol scris de Aurelia Răduț – trainer Extreme Training
Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) definește ocupația de “formator” prin intermediul a opt competențe împărțite în două categorii: competențe “specifice ocupației” și “opționale”. Fiecărei categorii îi sunt atribuite ale patru unități de competență, astfel: în cele specifice sunt cuprinse competențele care permit formatorului: să pregătească formarea, să realizeze activități de formare, să evalueze participanții la formare și să aplice metode/ tehnici speciale de formare.
În categoria competențelor opționale sunt cuprinse acelea care permit formatorului: să realizeze marketingul formării, să proiecteze programe de formare, să organizeze programe/ stagii de formare, să evalueze, revizuiască și să asigure calitatea programelor/ stagiilor de formare.
Cele mai frecvente activități pe care le realizează un formator se încadrează în competențele specifice ocupației. Sunt însă și situații în care formatorului i se pot solicita și activități care țin de competențele opționale.
Exemple:
-Când formatorului i se solicită proiectarea unui program de formare pe baza unor nevoi de training oferite de beneficiar;
– Formatorul este nevoit să realizeze singur marketingul formării, neavând o echipă care să se ocupe de acest aspect;
– Formatorul este solicitat de beneficiar să participe la sesiuni de follow-up. Acestea se organizează după 3-6 luni de la finalizarea programului livrat și vizează analiza a ceea ce aplică în mod curent participanții, ca urmare a participării la programul de pregătire. În cadrul lor se răspunde la întrebarea “Care au fost beneficiile concrete pe care beneficiarul le observă?”
Pentru formarea celor opt competențe se propun conținuturi specifice.
Spre exemplu, pentru competența de “realizare a activităților de formare” sunt necesare activități prin care participanții să devină conștienți de importanța comportamentului și stilului de comunicare utilizate în training, de rolul exercițiilor de spargere a gheții și de energizare, de strategiile folosite pentru a relaționa cu diferite tipuri de personalități, de rolul și importanța acordării corecte de feed-back participanților la formare. Pentru toate acestea sunt organizate sesiuni practice, exerciții individuale și de grup.
Din perspectiva mea, un formator este o persoană care are ceva valoros de oferit celorlalți, într-un domeniu pe care îl stăpânește foarte bine, domeniu în care a practicat ceea ce știe/ expune teoretic. Practica va salva și inspira persoana să creeze partea interactivă a sesiunilor de training, să răspundă întrebărilor venite din partea participanților etc. Spre exemplu, o persoană care dorește să livreze un conținut în domeniul vânzărilor, dar nu a vândut vreodată ceva, are șanse mari să fie primită cu neîncredere de participanții la sesiunea de training și să aibă multe întrebări fără răspuns. Același lucru și pentru cineva care dorește să ofere programe de dezvoltare personală dar nu a investit vreodată în propria dezvoltare, “curățare” emoțională, acceptare, rezolvare a posibilelor blocaje interioare.
Drumul către această profesie poate fi foarte diferit de la un individ la altul, iar pregătirea academică la fel de variată. În acest context, profesionalizarea personalului implicat în educația adulților este cu atât mai dificil de realizat. În Europa se acordă atenție acestui aspect și fiecare stat membru este responsabil cu modalitatea în care își gândește sistemul de profesionalizare. În acest moment, pentru a te califica în domeniul educației adulților, poți urma trei rute de profesionalizare: programe de master, cursuri livrate de furnizori autorizați de formare (cum este cazul Extreme Training) și validarea competențelor în centre autorizate de evaluare.
În continuare vă propun câteva „ingrediente” pe care le-am identificat în timp și care asigură succesul ca formator. Vă invit să le așezați în ordinea pe care o considerați potrivită:
Există și un alt ingredient special: echipa de suport pentru un formator, în cazul fericit în care există. Este un element pe care îl prețuiesc întrucât această echipă asigură logistica. Fără o logistică potrivită sesiunii de formare, celelalte eforturi și abilități ale formatorului pălesc. Alte elemente importante privesc marketingul programului, relația directă cu potențialul client/ participant.
Pentru a completa profilul formatorului vă propun și câteva idei din seria „Așa nu!”
Aceste aspecte, fără a fi singurele sau poate cele mai importante, pot afectat negativ atenția participanților, modul cum percep programul de training ca întreg. Ele sunt următoarele:
– PowerPointuri incorecte (încărcate), citite participanților.
– Începerea unei sesiuni de training fără pregătire psihică, științifică, scenarii de rezervă (pentru partea logistică dar și de conținut).
– Să explice corect din punct de vedere teoretic, dar ceea ce face practic să nu corespundă teoriei
– Formatorul să considere că știe absolut tot și că improvizarea unui răspuns pentru ceea ce nu știe ar fi o soluție.
– Lipsa de punctualitate: formatorul să ajungă târziu și să plece mai devreme decât participanții
– Să intre în competiție cu participanții
– Să manifeste lipsă de respect în acceptarea participanților și a reacțiilor lor.
– Să nu respecte pauzele necesare participanților și alte norme stabilite de comun acord cu ei.
Când poți urma un curs de formator?
Articol scris de Aurelia Răduț – trainer Extreme Training