Dan Perjovschi și proiectul „Arta la fereastră SIMEZA” 

Membrii din București ai Uniunii Artistiștilor Plastici din România derulează proiectul „Arta la fereastră SIMEZA”, în care iubitorii de frumos pot admira, la ferestrele galeriei Simeza, din Capitală, creațiile unora dintre cei mai importanți artiști ai momentului de pe plan local.

Proiectul „Arta la fereastră SIMEZA”, coordonat de Anca Boeriu și Corina Gabriela Duma, membre ale Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP), a debutat la începutul anului și își propune să atragă atenția publicului larg asupra dispariției sau închiderii spațiilor de expunere și de lucru din Capitală. „Proiectul <<Arta la fereastră SIMEZA>> a pornit în ianuarie, ca reacție la închiderea galeriei Simeza, pe motiv că blocul în care se află este marcat cu bulină roșie. Prin acest proiect ne dorim să atragem atenția că nu poți închide o galerie de artă fără să oferi, ca autoritate publică, o locație alternativă în care galeria de artă să funcționeze în continuare”, spune Anca Boeriu.

Până în prezent, aproape 30 de artiști și-au expus creațiile în cadrul proiectului „Arta la fereastră SIMEZA”. „Proiectul se va încheia în momentul în care autoritățile vor rezolva problemele galeriei Simeza”, precizează Anca Boeriu.

Dan Perjovschi, unul dintre cei mai cunoscuți artiști vizuali din România, a decis să se implice în proiectul UAP București. La începutul lui iunie, lucrările sale, cu puternice mesaje sociale, prezentate pe ferestrele galeriei Simeza, au fascinat publicul din Capitală.

Dan Perjovschi

eJobs: De ce ai decis să te implici în proiectul „Arta la fereastră SIMEZA”?

Dan Perjovschi: Din solidaritate pentru „breasla” artiștilor sărăcită, ignorată și furată de toată lumea, inclusiv de membrii ei. Galeria Simeza era cel mai important loc de expoziție al UAP. În 1992, eu și Lia Perjovschi am avut aici prima expoziție împreună. Deși nu mai expun de mult sub umbrela UAP și chiar am poziții și idei contrare filosofiei UAP, este inadmisibil ca acest spațiu să se închidă și Primăria să nu ofere temporar un alt spațiu. Paradoxal pentru mine, acum când nu se mai poate folosi Simeza, Simeza devine interesantă. Acum e vie. E forțată să caute soluții, e cu spatele la perete. Sau cu fața la fereastră. De-abia acum ma pot alia cu estetica și cu programul ei. Acum, când e protest.

eJobs: Înainte de expoziția de la Simeza, ți-ai făcut vreun plan cu ceea ce urmează să le prezinți trecătorilor sau toată creația ta a fost o manifestare artistică spontană?

Dan Perjovschi: Nu am avut un plan, dar am avut o selecție de desene și statementuri create special sau selectate special pentru acțiune. Primul spectator eram eu și, sincer, am fost și eu curios cum arată un desen șters redesenat și iară șters.

Dan Perjovschi, în timpul acțiunii sale de la galeria Simeza.

eJobs: Ce fel de interacțiuni ai avut cu trecătorii care au vizitat expoziția ta de la Simeza?

Dan Perjovschi: La Simeza eu n-am avut o expoziție, ci o „acțiune”.  Mi-am propus să nu interacționez programatic cu trecătorii sau cu colegii artiști pentru că, indiferent cât vrei să comunici cu lumea, între tine și lume mai există întotdeauna ceva. De asemenea, am evitat cu bună știință colegii artiști cu care, în mare majoritate, nu mai am foarte multe în comun, în afara acestui protest. Dar, ca de obicei, în perfomance-uri lucrurile se modifică live, așa că i-am scris „Servus nea Ioane”, lui Ion Bârlădeanu (artist plastic – n.red.), am scris „Am obosit cu toții”,  când nu mai puteam nici eu ca artist, nici ei ca public sau ne-am distrat cu o fetiță care lipea un pahar de plastic de vitrine și eu îi desenam cu alb, de dinăuntru, circumferința. Dar, în termeni absoluți, interactivitatea se petrecea automat, pentru că eu alegeam texte și imagini și în funcție de mișcarea corurilor de după geam.

eJobs: Statementul proiectului este: „O sală de expoziție este puntea de legătură dintre artist și lume. Existăm atunci când ne dezvăluim publicului”. Cum percepi, ca artist, o sală de expoziție? Este galeria de artă un spațiu de expoziție adecvat, în 2016, pentru ca un artist să-și dezvăluie creațiile?

Dan Perjovschi: Da, galeria „white cube” rămâne un container și un display valabil pentru artiști și public. Doar că galeria secolului 21 nu mai are simeză. Nu se mai atârnă lucrări. Lucrările se „instalează” și, atunci, tot spațiul devine o lucrare. Eu, de exemplu, nu am fost „artă la fereastră”, ci artă pe fereastră. Eu am luat în stăpânire „ecranul” prin care lumea se uită în spațiu și am fost, pentru două ore regizorul, actorul și scenaristul ei. Galeria nu este un templu, ci un laborator de creație, un Hyde Park, o platfomă de dezbatere. De mult nu mai e vorba de contemplare, ci de participare.

eJobs: Două dintre mesajele pe care le-ai prezentat în timpul acțiunii de la Simeza au fost „Brâncuși s-a scos (dintre țepe și aripi)” și „Ne-ați închis galeria dar nu ne dați afară băi pompieriștilor”. Cui sunt adresate aceste mesaje și ce ai vrut să transmiți?

Dan Perjovschi: Mesajele mele ți se adresează ție, care-mi pui întrebări, celor care te vor citi pe tine și tuturor celor care înțeleg că arta nu e de capul ei, decât în intenție, ci într-un context politic, economic și cultural. Sunt jocuri de cuvinte și text peste texturi. Țepele și aripile sunt automatismele și provincialismul nostru, pompierii sunt cei care ne închid galeriile și, pompieriștii, cei care nu le înțeleg nici deschise.

eJobs: Tot referitor la unul dintre mesajele tale, cum percepi faptul că o galerie de artă este nevoită să-și primească vizitatorii între „sex shopuri și baclavale”?

Dan Perjovschi: În jurul Simezei e un dezmăț vizual care n-are probleme de infrastructură și nici de ieșiri de incendiu. Galeria de-abia se mai vede dintre atâtea reclame de lăsat apă-n gură.

Creațiile lui Dan Perjovschi de la galeria Simeza.

eJobs: Ce soluții vezi pentru ca artiștii din România să aibă posibilitatea de a interacționa mult mai des cu românii?

Dan Perjovschi: Artiștii români nu au statut, pensie și asigurare medicală. Pe urmă, nu au locuri care să le producă lucrările, de parcă instalațiile vin din cer și tuburile de culoare tot de acolo. În niciun oraș din România nu există un Kunsthalle, adică o galerie de artă a orașului cu director, curator, tehnician, secretară și portar, cu salarii decente. O galerie care să finanțeze, instaleze și promoveze arta contemporană și să-i dea expozantului un onorariu, la fel cum primește actorul sau violonistul. Avem teatre de stat, filarmonici de stat, biblioteci de stat, dar galerii, nu.  Nu este vorba de a interacționa cu „românii”, pentru că eu, când desenez, și chiar când scriu, pe românește, am în vizor un public de cetățeni globali. E vorba de platformele prin care cetățenii să aibă acces la sensibilitatea, gândirea și ideile unor oameni – artiști –  special educați să vadă altfel realitatea și să extragă din ea lucruri mai profunde decât la prima vedere.

Soluțiile ar fi ca atelierele din Pangratti (strada Ermil Pangratti – n.red.) să devină spații comune de expoziții, sala Dalles să devină Kunsthalle București și Primăria să finanțeze direct artist run space-uri (spații dedicate artiștilor – n.red.) și/sau institute de artă contemporană. Pe urmă, acest model trebuie exportat în fiecare oraș unde, pe lângă teatru și filarmonică, să existe și o galerie publică. După aia, trebuie conceput un sistem eficace de burse naționale, regionale și locale individuale, adică bani lunari, pe 1-3 ani, pentru un număr de creatori. De asemenea, fiecare primar poate pune la bătaie niste spații de ateliere de creație – și pentru poeți și pentru dansatori. După aia mai discutăm de capitale culturale.

eJobs: Cum apreciezi, ca om care creează „în stradă”, manifestările sociale care au avut loc în ultimii ani în societatea românească?

Dan Perjovschi: Eu creez rar în stradă. Din 30 de proiecte anuale, 26 sunt în interiorul muzeelor. Dar depinde cum definești strada.  Dacă e vorba de spațiul public comun, atunci sunt pe strada virtuală și pe zidul de Facebook. Desenele mele au fost descărcate de acolo și duse în mijlocul acțiunii.

eJobs: Ți-au arătat mișcările sociale din România ultimilor ani că, la noi în țară, există solidaritate în jurul unor cauze?

Dan Perjovschi: Da,  cetățenii se pot coaliza pe cauze comune mai mari – cum au fost Roșia Montană și Colectiv – sau mai mici – strâns bani pentru un om în pericol ori pentru cauze educative-ecologice. Sunt așa de multe exemple mișto.

eJobs: Având în vedere că ești un om care călătorește extrem de mult, atât în țară, cât și în străinătate, apreciezi că societatea civilă românească se vede diferit de la Sibiu, București sau New York?

Dan Perjovschi: America are o tradiție în organizarea cetățenească, civică și comunitară. La noi, societatea civilă s-a format după 1990, a adormit dupa 2000 și a revenit la viață după 2012. De la „Numai împreună putem reuși” la „Uniți Salvăm”. Acum sunt în România multe ONG-uri, platforme, grupuri extreme de active și dedicate. Am participat la gala Gala Premiilor Participării Publice, organizată de CeRe, care a premiat o parte din aceste entități și a fost ceva fenomenal să văd lupta și reușitele oamenilor ăstora. De la salvat păduri la salvat suflete.

eJobs: În ce măsură consideri că lucrările tale schimbă ceva în bine în societatea românească?

Dan Perjovschi: Habar nu am ce schimbă în voi desenele mele, dar sunt sigur că vă ajut să vedeți lumea mai în adâncime. Știi, eu țin la două nume care au fost date practicii mele, primul e „Gedankenbild”, adică idei-imagini sau desene-idei, și al doilea e „intelligent graffiti” (manifestări artistice inteligente tip graffiti – n.red.) .

eJobs: Au artiștii români puterea de a schimba ceva în România?

Dan Perjovschi: Artiștii din România și din toată lumea schimbă și România și toată lumea. Poate insesizabil, dar o schimbă.

Surse foto: Facebook Dan Perjovschi și „Arta la fereastra SIMEZA”