De ce nu ar trebui să evităm o conversație dificilă

Fie că este vorba de o conversație dificilă la muncă ori acasă, de multe ori abandonăm discuția chiar înainte să înceapă. O amânăm, o evităm, o driblăm, cu speranța ascunsă că la un moment dat va deveni mai simplă situația sau că va dispărea de la sine.

Julia Nagy, jurnalist și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține atelierul Puterea comunicării pozitive, explică de ce ar trebui acceptată provocarea care vine la pachet cu o conversație dificilă și cum îi facem față!

„Nu este momentul”, „Data viitoare voi puncta”, „Nu vreau să stârnesc un scandal”, „Nu sunt în dispoziție pentru asta”, „Mi-e frică de cum va reacționa”, „Mai bine mâine”… sunt doar câteva dintre variantele pe care ni le spunem în gând atunci când ieșim dintr-o ședință față în față sau online, când închidem telefonul fără să fi ridicat tema sensibilă sau când, pur și simplu, ne îndreptăm spre alt subiect mai confortabil, mai plăcut. De multe ori chiar adăugăm: „Nu vreau să mă enervez”, „De ce să îmi stric ziua?”, „Este un subiect toxic, mai bine, nu!”

Adevărul este însă că, orice ne spunem noi nouă, aceste conversații dificile nu dispar. Rămân acolo și chiar cresc, se acumulează resentimente, frustrări, anxietăți și apoi apar distanțări între colegi, în echipă sau familie.

Și dacă v-ați recunoscut în aceste descrieri, să știți că nu sunteți singuri. Deloc. Suntem mulți. Potrivit unui studiu realizat acum câțiva ani în 2017 pe un eșantion de 1.344 de persoane și sponsorizat de Quantum Workplace și Fierce Conversations, 70% dintre angajați evită conversațiile dificile cu șeful lor ori colegi, iar 53% dintre angajați decid să evite situațiile de comunicare „toxice”… ignorându-le. Însă cu cât ne expunem mai mult unor discuții dificile, cu atât putem să descoperim lucruri noi despre noi, despre reacțiile noastre, despre cei din jur și, nu în ultimul rând, despre subiectele/temele discutate. Fiecare conversație dificilă înseamnă, în sine, exersarea unor abilități de comunicare și negociere. O conversație dificilă ne scoate din zona de confort și asta este un lucru bun.

Primul pas: trebuie să ne schimbăm mindset-ul

Nu trebuie să vedem o conversație dificilă ca o posibilă amenințare ci ca pe o oportunitate, o situație de învățare și (auto)descoperire. O conversație dificilă poate conduce la clarificarea situațiilor și găsirea de noi soluții. Odată făcută această schimbare de optică, începem să descărcăm din bagajul emoțional care ne poate împiedica să avem astfel de discuții.

În „bagaj” vom pune însă altceva: instrumente care să ne ajute în timpul acestor conversații dificile. Iar aici intră în scenă și tehnicile de comunicare pozitivă. Comunicarea pozitivă este diferită de gândirea pozitivă și nu înseamnă evitarea subiectelor negative. Comunicarea pozitivă înseamnă alegerea CUVINTELOR (scrise sau rostite) cu atenție la CONTEXT și TRANSMITEREA mesajului în cel mai bun/eficient fel care conduce la plus valoare la finalul comunicării. Comunicarea pozitivă este onestă și empatică, dar în același timp este la obiect și clară. Înseamnă deschidere și oferire de alternative.

Cum faci față la o conversație dificilă

Când și unde au loc conversațiile dificile pot avea un efect crucial asupra rezultatului discuției. Un feedback negativ dat pe hol, înainte de masă …„pentru că tot ne-am întâlnit să îți spun” poate crea o barieră greu de surmontat în comunicările și colaborările viitoare ale celor implicați. Un feedback într-o sală de întâlniri, la primele ore ale dimineții, programat în prealabil și pregătit poate fi un pod către soluții și dezvoltare.

Cuvintele folosite în timpul unei conversații dificile pot cântări mult. Ele trebuie selectate cu gândul la scopul final al dialogului, și anume: o valoare adăugată este esențială. Negațiile, cuvintele de forță pot încorda o comunicare iar întrebările deschise pot deschide uși către noi soluții.

Modul în care transmitem un mesaj – față în față, prin videoconferință, în scris, la telefon – contribuie la dinamica și evoluția unei conversații. Vorbim și cu „corpul” iar „mesajele corpului”, limbajul corpului, pot transforma o situație de comunicare.

Comunicarea pozitivă înseamnă să vedem partea plină a paharului, dar să rămânem în același timp realiști, bine ancorați în realitate, cu privirea și gândul spre soluții. Și, desigur, să zâmbim mai mult și să fim mai empatici.