Despre frumosii nebuni care alearga la maraton.

https://www.facebook.com/adrianniculescu   Am mai scris cate ceva despre maratoane, mai ales din perspectiva faptului ca viata in general seamana mai mult cu un maraton decat cu […]

https://www.facebook.com/adrianniculescu

Am mai scris cate ceva despre maratoane, mai ales din perspectiva faptului ca viata in general seamana mai mult cu un maraton decat cu un sprint.
 

Articolele pe care le public saptamanal ajung intr-un milion de inboxuri prin intermediul newsletter-ului ejobs si au un singur scop: acela de a ve motiva sa vreti, sa cautati si sa obtineti mai mult de la viata profesionala si de ce nu, de la viata in general.

Acum un an si vreo 8 luni nu puteam alerga mai mult de 1 km intr-o singura sesiune si numai ideea de a alerga un maraton era pur si simplu de neconceput. Numai ca atunci cand mi-am reevaluat obiectivele personale si profesionale de viata am inclus aici si alergarea de maratoane. Nu pot spune de ce, asa am simtit si am procedat ca atare. 

Si sa ne intelegem, nu sunt alergatorul tipic de maraton – numai muschi (inca!) dar prin antrenament pot ajunge acolo si este doar o chestiune de timp si persistenta.

Am continuat cu antrenamente aproape zilnice (dupa ureche ce-i drept) si mi-am stabilit sa alerg pentru charity, primele doua fundatii pentru care fac asta fiind Fundatia Crucea Alba din Romania si Children with Cancer din UK. Din pacate, la noi in tara, fundatiile stiu sau aplica foarte putin din ceea ce ar trebui sa face pentru campaniile de strangere de fonduri din jurul evenimentelor sportive dar totul are un inceput. Anglia fiind o piata importanta pentru mine ca speaker si consultant in marketing, am ales un charity de acolo, cel cu care am rezonat cel mai mult si am avut noroc ca m-am inteles din din start cu staff-ul lor.

Primul meu maraton pe care l-am alergat si finalizat a fost pe 6 aprilie la Paris iar in weekend-ul care tocmai a trecut l-am alergat pe al doilea la Bucuresti. In acest articol, spre deosebire de celelalte am scris cam mult despre mine, dar m-am luat de exemplu. Intre cele doua maratoane am urmat un antrenament specific pentru astfel de competitii doar ca in ultimele 30 de zile m-am antrenat mai putin fiind "deturnat" de aparitia in familia noastra a celui de-al doilea copil. Ca sa fie povestea completa, cu o saptamana inainte de maratonul de la Bucuresti trebuia sa alerg la Berlin doar ca am amanat in ultimul moment datorita unei dureri puternice aparuta in timpul unui antrenament.

Dar, nu asa este si in viata? Poate si de aceea, in zilele noastre planul de afaceri nu mai este atat de relevant si ai nevoie mai mult de o harta a afacerii decat de un plan ca sa stii unde te afli si incotro mergi. 

Maratonul este in primul rand un simbol al depasirii limitelor proprii si va sugerez sa gasiti in jurul vostru provocari care sa va intinda la maxim abilitatile pentru ca numai asa veti creste.

Rareori dezvoltarea si cresterea vin in zona de confort. Si zau, nu trebuie neaparat sa alergati maratoane dar sa faceti cate ceva din lucrurile care va par imposibile dar care sunt langa voi si pe care le puteti folosi pentru a creste. 

Practic, dezvoltarea personala este acel proces prin care te dezvolti continuu, acumuland in permanenta cunostinte noi, incercand lucruri noi si tot asa.

Ce nu am incercat inca si este pe lista, saritul cu parasuta insa stiu locul si echipa cu care voi face asta in cel mai scurt timp. Detalii la momentul potrivit!

Tema pentru saptamana viitoare? Iesiti cat mai des din zona de confort – la inceput nu o sa va placa (poate) dar dupa cateva incercari o sa deveniti complet atasati de a provoca orice zona de confort in cautarea nivelului urmator.

https://www.facebook.com/adrianniculescu