• 16 Nov. 2017
  • 3 min

„Fericirea la job e ca un vin bun, din ce în ce mai mișto”

Roxana Marin Happiness Is Me
Autor
Iulia Vacaroiu
Iulia Vacaroiu Lucrează de 10 ani în Marketing & Advertising, orient... Arată mai mult

Motto-ul personal al Roxanei Marin, profă de engleză de mai bine de 20 de ani, este Those who merit paradise this day are happily employed, adică „Cei care își merită azi locul în paradis sunt cei fericiți cu jobul lor.” Își încheie fiecare mail cu această frază, în ciuda dificultăților pe care le-a întâlnit de-a lungul traseului profesional pentru că e recunoscătoare pentru libertatea pe care o are în munca sa și n-are niciun gând să renunțe la ea.

De Roxana Marin probabil ați auzit în 2012 ca urmare a unui scandal de „propagandă homosexuală”, așa cum l-au numit 36 de instituții creștin-ortodoxe și naționaliste care au semnat un apel pentru boicotarea liceului George Coșbuc din București, locul în care lucra și încă lucrează Roxana. Scandalul a apărut în urma unor nemulțumiri ale câtorva părinți în legătură cu o serie de activități desfășurate în liceu cu ocazia Lunii Istoriei LGBT. A durat câteva luni, iar ecoul s-a resimțit vreo doi ani, dar cu susținerea elevilor, liceului, colegilor și a numeroaselor organizații cu care Roxana a colaborat de-a lungul timpului, scandalul s-a atenuat și gândirea liberă, toleranța și lupta pentru drepturile omului și-au făcut din nou loc în activitățile Roxanei.

 

Discriminarea e ceva cu care s-a obișnuit de mult și ceva cu care se luptă de când se știe, indiferent dacă e vorba de discriminare de gen, etnie sau sexualitate. Ne-a povestit mai multe despre viața și pasiunile sale la filmările #HappinessIsMe.

 

 

Uneori cariera te alege pe tine

În ciuda discriminării, profa de engleză căreia toții elevii îi spun pe nume nu a renunțat niciodată la lucrurile care o făceau fericită. Nu-i plăcea mediul corporate, așa că după ce a terminat facultatea, când i s-a recomandat să fie profesor până descoperă ce își dorește să facă în viață, a acceptat fără prea mari gânduri.

 

„Mi s-a zis «ia-ți și tu niște ore până te lămurești.» Bine! Acum ce să fac? Am fost și-am întrebat: «Bună ziua, vreau și eu niște ore. Aveți?» Mi-au răspuns direct «Câte ore vrei?», la care eu «Nu știu, câte se dau de obicei?» A fost o interacțiune destul de SF, dar într-un final mi-a zis «Da, începi mâine!» și asta a fost tot.”

 

Nu știa exact în ce se bagă sau cum se predă, dar încă de la prima oră a decis să vorbească cu elevii pe limba lor, iar asta i-a convins pe majoritatea să o îndrăgească. Așa și-a descoperit pasiunea pentru educație și drepturile omului, printre care a învățat să baleteze, iar undeva pe parcurs a realizat că indiferent de ce s-ar întâmpla în viața ei, nu și-ar dori să renunțe niciodată la cariera de profesor.

 

„Viața mea profesională e ca un vin bun. E din ce în ce mai mișto. E foarte mișto! Adică eu acum, da, sunt mult mai bună ca profesor față de când am pornit, dar sunt și mult mai fericită și capabilă să am impactul pe care vreau să-l am.”

 

Contează locul și oamenii

Nu e însă doar despre cariera de profesor, ci și despre oamenii cu care s-a înconjurat: actuali elevi, foști elevi, colegi de breaslă, o întreagă rețea de persoane pe care știe că se poate baza.

 

„Dacă pe lume nu ar mai fi școala la care predau eu, deci nu meseria de prof în general, atunci nu cred c-aș continua neapărat. Mediul ăsta în care noi ne-am construit o întreagă cultură e un spațiu în care ne manifestăm liber. Despre el e vorba. Nu există frică acolo, e foarte multă frumusețe și cumva e o bulă în care trăim toți și ne dezvoltăm în ciuda porcăriilor pentru care se iese în piață.”

 

Totuși, chiar dacă pasiunile ei au descoperit-o mai mult pe ea decât vice versa, Roxana e de părere că satisfacția la locul de muncă ți-o construiești singur, cu fiecare obstacol pe care îl depășești care te face să te întrebi dacă ești cu adevărat happy.

 

„Eu cred că orice om, indiferent de profesie, trebuie să își reevalueze periodic fericirea și satisfacția. Noi suntem primii responsabili pentru deciziile pe care le luăm pentru că nimeni nu te obligă să stai într-un mediu în care ție nu îți e bine sau în care ție îți e din ce în ce mai rău.”

 

Pentru că #HappinessIsMe, iar fericirea trebuie asumată.  

 

Citește și:

#HappinessIsMe – Lasă-ți pasiunile să te ghideze

Absolvent. Caut job. Încotro?

Știai că mii de oameni suferă de Sindromul Impostorului la job?

A fost util articolul? 2

Leave a Reply