• 25 Jan. 2017
  • 6 min

Sînziana Mircea: Este un mit că nu poți trăi din muzică

Sînziana Mircea: Este un mit că nu poți trăi din muzică

La doar 24 de ani, Sînziana Mircea s-a făcut deja remarcată pe scene naționale și internaționale, prin virtuozitatea ei la pian. Iată părerea ei despre ce înseamnă să alegi o carieră în muzică.

Pentru cei ce își imaginează că un drum profesional în arte nu este metoda ideală de a se întreține, pianista Sînziana Mircea are un mesaj simplu: „Este un mit”. Iar opinia ei este întemeiată pe cei peste 10 ani de formare și experiență în domeniul muzical.

Sînziana a intrat în contact cu muzica de la o vârstă fragedă, de când părinții ei au decis să o dea la o grădiniță muzicală. La 5 ani începea să învețe să cânte la pian, la 7 ani debuta pe scenă și câștiga premiul I la concursul internațional Pro Piano, iar la 11 ani interpreta la Ambasada României din Washington DC, Statele Unite ale Americii. A cântat în numeroase țări din Europa, SUA și Asia. În noiembrie 2016, a cântat și pe faimoasa scenă de la Carnegie Hall, New York, unde a fost onorată cu ovații în picioare, din partea unei săli pline. Tot anul trecut, Sînziana Mircea a lansat și primul său album de muzică clasică, „Nihil Sine Deo – Nothing without God”, la Editura Casa Radio. „Le sunt foarte recunoscătoare celor de la Radio România Muzical – cu ei, am avut o colaborare de mulți ani încoace. M-au susținut și mi-au oferit multe oportunități. În 2015, am susținut recitalul lor aniversar, în urma căruia mi-au propus să înregistrez CD-ul. Un vis devenit realitate”, spune tânăra artistă.

Sînziana Mircea, în cadrul recitalului de la Carnegie Hall

Sînziana Mircea, în cadrul recitalului de la Carnegie Hall

Deși deja se poate lăuda cu o listă lungă de premii, cea mai mândră realizare a Sînzienei Mircea este faptul că albumul de debut a obținut locul III în concursul „Discul de muzică clasică al anului 2016 în România”, organizat de Radio România Muzical. Motivul ei? „A fost o competiție cu nume foarte mari. Alexandru Tomescu a luat locul întâi, iar eu am ieșit pe III. Este o mare onoare să mă aflu într-un clasament cu astfel de oameni!” Iar cadoul cel mai frumos pentru Sînziana a fost „provocarea” lansată de Alexandru Tomescu, de a face un concert împreună.

Iar cariera muzicală a tinerei artiste nu a însemnat sacrificarea educației sau a vieții sociale. Sînziana se mândrește cu o medie perfectă la Bacalaureat, obținând nota maximă la toate materiile, și, chiar dacă spune că o zi în care să nu facă nimic este un lux pentru ea, tot își face timp pentru cei dragi, printre turnee și concerte.

Am vrut să aflăm de la Sînziana ce înseamnă să îți faci o carieră în domeniul muzical, întrucât unul dintre copiii talentați, pe care eJobs România îi susține prin campania „Povestea unui CV magic”, este o tânără pianistă de 17 ani, Roberta Amaliții, care deja are propriul palmares de recitaluri și premii.

eJobs: De când ai început să cânți la pian și care a fost drumul tău formator?

 

Sînziana Mircea: De la 5 ani am început să iau lecții de pian, dar părinții m-au dat la o grădiniță muzicală de la 3 ani. Părinții mi-au dat mereu șansa de a alege, dar m-au și îndrumat spre artă. Am făcut și balet trei ani, la Opera Națională. Dar am avut mereu varianta să schimb direcția. Și după clasa a VIII-a, și după clasa a XII-a, părinții m-au întrebat dacă vreau să continui sau nu. Și mereu am luat în calcul și alte variante.

De exemplu, în continuare vreau să fac și Facultatea de Drept – este pe lista mea de lucruri de făcut până la 30 de ani. Chiar am aplicat și la alte facultăți, unde am fost admisă, dar am rămas la prima mea pasiune. Până la urmă, nu este nimic care să îmi placă mai mult decât pianul. Dar aș vrea să am studii în drept, care să mă ajute tot în cariera muzicală – să știu cum să îmi fac singură un contract, să știu să citesc un contract, să mai dobândesc niște cunoștințe de management.

În clasa a XII-a m-am gândit că aș vrea să studiez în străinătate. Muzica clasică germană este absolut de bază. Foarte mulți compozitori importanți, Bach, Beethoven, Wagner, sunt germani, iar eu am vrut să învăț muzica lor la ei „acasă”. Iar Universitatea de Muzică şi Dans din Köln este foarte bună. Admiterea a fost foarte grea, din 200 de candidați, am intrat eu și cu alți șapte. Școala fiind gratuită (plătești doar o sumă modică, anuală), competiția la admitere era foarte mare. Am stat doi ani la Köln, iar apoi am plecat cu Erasmus la Londra, un an. M-am întors pentru ultimul an de licență în Germania, dar masteratul l-am urmat în Londra.

eJobs: Cum a fost experiența din Germania?

 

Sînziana Mircea: Foarte, foarte interesantă și m-a învățat foarte multe. Acolo m-am maturizat. Până atunci, stăteam acasă, cu părinții, iar acolo m-am trezit într-o lume nouă, cu o cultură nouă. Vorbeam foarte puțin germană, așa că, la început, m-am folosit de engleză mai mult. Am descoperit acolo o cultură foarte diferită, foarte flexibilă, în care te lasă să îți alegi ce materii vrei să studiezi. Ai anumite limite, dar în rest ești liber să îți construiești orarul. De exemplu, la Istoria Muzicii ai 10 variante – ce perioadă, ce fel de istorie a muzicii și tot așa. Nu te obligă să urmezi o programă prestabilită. Și atunci, ești pus în fața multor alegeri și trebuie să îți faci singur orarul. Dacă pierzi ceva, nu te controlează nimeni și poți să te trezești, după patru ani, că nu ai făcut o materie și nu ai creditele suficiente și riști să nu poți termina facultatea. Trebuie să fii foarte responsabil, pentru că nu se ocupă nimeni altcineva de tine.

eJobs: Cum arată o zi din viața ta? Bănuiesc că nu ai un program normal, în care lucrezi de la 9 la 5.

 

Sînziana Mircea: Așa este, am un program foarte flexibil. O zi acasă presupune că studiez pianul 6-8 ore, la care se mai adaugă partea de management personal, pentru că, chiar dacă am o firmă de impresariat care mă reprezintă, trebuie să îmi fac singură partea de organizare. Dar, în principal, este vorba despre studiu continuu, singură, în fața pianului, un pic izolată de restul lumii. Altfel, dacă sunt în turneu, pot fi situații în care să am un concert într-o anumită zi, să zbor spre destinație în aceeași zi și să mă întorc imediat după. Pare greu, dar este foarte fascinant să călătorești în toată lumea și să cunoști atâția oameni. Nu mă plâng, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac. Trebuie doar să fiu foarte organizată, ca să îmi împart bine timpul. Dar găsesc timp chiar să mă văd și cu prietenii – întâlnirile noastre sunt ca niște adevărate petreceri, pentru că începem cu toții să cântăm.

eJobs: Poți să te întreții doar făcând pian?

 

Sînziana Mircea: Cu siguranță poți să te bazezi doar pe pian, însă nu poți trăi exclusiv din concerte. Trebuie fie să dai lecții, să predai, fie să te ocupi și de partea de management, să organizezi concerte pentru alții și să îți revină și ție o parte. Este un mit că nu poți trăi din muzică. Lumea spune să nu urmărești o carieră în muzică, pentru că „o să mori de foame”. Nu este adevărat. Poți să trăiești foarte bine din muzică, să ai un program flexibil și să faci ceva cu adevărat frumos și pozitiv, fără să te ocupi de lucrurile rele din lumea asta.

eJobs: Ce părere ai despre școlile de muzică din România, comparativ cu ce ai mai văzut prin străinătate?

 

Sînziana Mircea: Școlile de muzică din România sunt absolut o comoară și reprezintă ceva foarte rar, la nivel internațional. Acest sistem de învățământ vocațional, în care te duci la liceu, să zicem la George Enescu, și studiezi și română, și matematică, și istorie, și pian, și teoria muzicii, toate împreună, te ajută să nu mai pierzi timp pe drum sau să faci două școli în paralel. Te și concentrezi pe muzică și ai parte și de formarea culturii generale, în același timp.

În străinătate, sunt puțini care mai au un astfel de sistem. În alte țări, dacă vrei să urmezi o carieră muzicală, trebuie să te duci la un liceu normal și, în paralel, să faci o altă școală pentru muzică. Este foarte greu cu un astfel de sistem și probabil că foarte mulți sunt descurajați.

În plus, la noi, învățământul muzical poate fi gratuit, ceea ce este un mare noroc. Pentru că poate fi foarte scump să studiezi un instrument muzical – costă lecțiile, instrumentele, profesorii. Noi nu ne dăm seama, dar este un lux să poată oricine intra la un liceu muzical, cum se întâmplă în România.

eJobs: Care este sfatul tău pentru cineva care își dorește o carieră în muzică?

 

Sînziana Mircea: Să nu îi fie frică. Nu este un drum ușor, dar nu este imposibil. Ca în orice domeniu, dacă muncești mult, ai sprijinul celor din jur (profesori, familie, prieteni – pentru că altfel nu poți) și un pic de noroc, poți să reușești. Încurajez toți părinții să își dea copiii să studieze un instrument, chiar dacă nu vor deveni pianiști sau violoniști de profesie. Doar studiul instrumentului te învață să fii foarte disciplinat, să te concentrezi, să îți stabilești un program și să te ții de el. Nu văd de ce nu ar încerca.

eJobs: Dar pe tine ce te-a învățat studiul pianului?

 

Sînziana Mircea: Mi-a dezvoltat foarte mult imaginația. Atunci când ești în fața unei partituri, până la urmă, tu trebuie să decizi cum o abordezi – iei varianta deja existentă a cuiva, asculți o înregistrare și o copiezi sau faci o variantă a ta, care să te definească.

Apoi, am mai căpătat disciplina de a studia zilnic – nu prea există weekenduri și vacanțe de vară de 3 luni.

Și am mai dobândit autocontrol – atunci când sunt pe scenă, în fața publicului, să îmi stăpânesc emoțiile (pentru că oricine are emoții) și să dau tot ce am mai bun. Pentru că am o șansă – nu mă așteaptă nimeni să mă întorc pe scenă, dacă nu mi-a ieșit ceva bine. Trebuie să aduci publicului un moment de visare, de bucurie, de emoție – acesta este rolul artistului, până la urmă.

 

eJobs România, derulează campania Povestea unui CV magic, prin care își propune să sprijine, alături de cei peste 3,3 milioane de profesioniști conectați la piața muncii prin intermediul site-ului, trei copii talentați care provin din familii defavorizate. Între 20 decembrie 2016 – 31 ianuarie 2017, pentru fiecare CV completat peste 90%, eJobs donează trei euro pentru ca trei copii cu performanțe excepționale, dar fără posibilități materiale, să-și dezvolte mai departe talentul și să-și urmeze pasiunile.

A fost util articolul? 0

Leave a Reply