Știai că studenția, armata și concediul de maternitate îți pot reduce vârsta de pensionare?

În România, calculul vechimii în muncă și vârsta de pensionare sunt pentru mulți un labirint legislativ. Puțini știu ce contează, ce nu contează și cum se stabilește vârsta la care poți depune dosarul de pensionare. În tot acest haos, statul vine cu o serie de clarificări care pot schimba considerabil planurile de viață ale românilor: anumite perioade în care nu ai contribuit efectiv la sistemul de pensii pot fi totuși recunoscute ca vechime în muncă.

Asta înseamnă că, pentru unele persoane, vârsta de pensionare poate scădea chiar și cu câțiva ani pentru că legea ia în considerare studenția, armata, concediile medicale sau concediul pentru creșterea copilului ca perioade care contează în istoricul tău profesional. Pentru cei care nu au urmărit îndeaproape schimbările din legislație, vestea poate fi surprinzătoare: ani în care nu ai lucrat efectiv pot avea acum un impact real asupra momentului în care devii eligibil pentru pensie.

Ce înseamnă perioadele necontributive?

În mod normal, oamenii cred că doar anii în care ai lucrat „cu carte de muncă” sau ai plătit contribuții îți aduc vechime pentru pensie. Realitatea este puțin mai nuanțată. Există perioade din viața unui om în care nu merge la serviciu, nu figurează în Revisal și nu primește salariu, dar acestea au fost considerate de stat suficient de importante pentru a fi recunoscute ca parte din istoricul profesional al unei persoane.

De pildă, anii de studiu îți sunt recunoscuți ca perioade asimilate. La fel și armata, o etapă obligatorie pentru multe generații, sau concediul de creștere a copilului, o perioadă în care părinții nu lucrează, dar fac ceva cel puțin la fel de solicitant. Ideea este simplă: nu toate pauzele din carieră sunt „goluri”; unele sunt etape firești, asumate de stat ca fiind parte integrantă din viața profesională a unui om.

De fapt, toate aceste prevederi sunt detaliate în Legea nr. 360/2023, actul normativ care a reorganizat modul în care se calculează stagiul de cotizare și a clarificat ce perioade pot fi recunoscute ca vechime, chiar dacă nu ai contribuit la sistemul de pensii în acele intervale. Legea nu schimbă filosofia generală a pensionării, dar aduce ordine acolo unde, ani de zile, au existat interpretări diferite și neînțelegeri. Practic, stabilește un cadru mai coerent: în ce condiții se recunosc studiile, armata, concediile medicale sau cele pentru creșterea copilului și cum se adaugă acestea la vechime fără să creeze inechități între cei care au contribuit constant și cei care au avut întreruperi justificate în carieră.

Cum ajută aceste perioade la pensionare și în ce condiții

Chiar dacă aceste perioade nu au avut contribuții plătite lună de lună, ele se adaugă stagiului de cotizare atunci când se calculează momentul la care poți cere pensia pentru limită de vârstă. Practic, ele te pot apropia de pragul necesar pentru a depune dosarul, chiar dacă nu ai lucrat continuu 35 de ani.

Totuși, există o nuanță importantă pe care oamenii o scapă adesea: perioadele necontributive nu pot înlocui anii efectivi de muncă. Mai exact, ca să poți beneficia de reducerea vârstei de pensionare, ai nevoie de stagiu complet de cotizare (adică ani munciți în mod real). Iar abia peste acest stagiu complet se pot adăuga perioadele asimilate, care îți pot reduce vârsta standard de pensionare cu până la cinci ani. Pe scurt, valorificarea acestor perioade nu este o scurtătură, ci mai degrabă un avantaj suplimentar pentru cei care au muncit deja suficient, dar au avut și etape importante în afara pieței muncii.

Ce perioade necontributive sunt recunoscute și de ce tocmai acestea

Lista perioadelor care se iau în calcul este destul de logică dacă ne uităm la filosofiile de politică socială din spatele lor. Statul recunoaște perioadele în care:

• ai urmat cursuri universitare la zi, cu diplomă, pentru că pregătirea profesională este considerată o investiție, nu o pauză;
• ai efectuat stagiul militar, o obligație socială, nu o alegere;
• ai beneficiat de concedii medicale sau indemnizații pentru accidente de muncă, perioade în care ești protejat de sistem;
• ai fost în concediu pentru creșterea copilului, un drept și în același timp un rol esențial în societate. 

Aceste perioade nu au fost alese întâmplător. Toate reflectă momente din viață în care, chiar dacă nu lucrezi, îți îndeplinești un rol sau un drept fundamental. Tocmai de aceea sunt considerate „asimilate” și nu sunt tratate precum goluri în carieră.

Limitele și capcanele acestor prevederi – partea pe care oamenii o află prea târziu

Dacă partea pozitivă este ușor de înțeles, partea mai puțin plăcută e că există câteva limite de care mulți români află abia când ajung la Casa de Pensii.

Prima limitare este faptul că perioadele necontributive nu se pot suprapune cu perioade contributive. Dacă în timpul facultății ai și lucrat, doar una dintre ele poate fi valorificată, nu și studiile, și jobul. Apoi, nu toate perioadele pot fi combinate cum îți dorești; legea nu permite cumularea tuturor tipurilor de reduceri pentru a scădea vârsta de pensionare „la maxim”.

Mai există și confuzii legate de studii: oamenii cred adesea că se iau în calcul licența, masterul și doctoratul, toate la un loc. În realitate, se poate recunoaște doar o singură perioadă de studii de același nivel, adică, de exemplu, doar licența, nu și două licențe sau două masterate.

Aceste detalii tehnice influențează masiv rezultatul final, așa că planificarea pensionării devine un proces care merită început cu mult înainte să ajungi la vârsta respectivă.

De ce contează aceste clarificări pentru angajați, angajatori și societate

Pentru angajați, aceste prevederi pot însemna ani întregi câștigați, sau pierduți, în funcție de cât de bine știu să-și citească istoricul de muncă. Mulți români descoperă abia la 55–60 de ani că anii lor de studiu sau concediu pentru copil pot influența data pensionării. Asta le poate schimba radical planurile de viață, de la momentul în care se retrag până la modul în care își gestionează economiile.

Pentru angajatori, lucrurile devin la fel de importante: companiile care se bazează puternic pe personal experimentat pot vedea cum o parte a angajaților se apropie de pensionare mai repede decât anticipau. În industrii deja afectate de lipsa personalului calificat, asta înseamnă că planificarea resurselor umane trebuie făcută cu și mai multă atenție.

La nivel social, recunoașterea acestor perioade este un mesaj clar: statul încearcă să creeze un echilibru între oamenii care au muncit continuu și cei care au trecut prin etape firești ale vieții care nu presupuneau contribuții. Nu e o „scurtătură”, nici o „portiță”, ci o structură legislativă care pune în echilibru diferite realități de viață.

Vrei să afli și tu ce vechime în muncă ai în acest moment? Pe site-ul Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP) poți face verificarea vechimii de muncă online.