Un articol despre…nimic

1. Nimic = zeci de Directori de Resurse Umane / HRMi de pe la companii de stat sau private, nationale ori multinationale, ajunsi in pozitia asta […]

1. Nimic = zeci de Directori de Resurse Umane / HRMi de pe la companii de stat sau private, nationale ori multinationale, ajunsi in pozitia asta prin restructurarea vechilor posturi de „sef(a) de cadre”. Nu, nu va incruntati, nu e vorba de vreo insulta directa. In folclorul romanesc circula o vorba: „fiecare trebuie sa-si cunoasta lungul nasului”. Intrebarea mea este: chiar asa stau lucrurile si in mediul nostru economic? Ca la capitolul folclor stam bine;

2. Nimic = sute de candidati (absolventi de institutii de invatamant superior sau nu) care nu stiu de nici un fel sa vanda produsul numit „propria forta” si care gandesc inca in termeni de „as dori sa ma angajati pentru a ma dezvolta pe plan personal si profesional”, nu pentru a contribui la cresterea valorii firmei angajatoare;

3. Nimic = numeroase agentii de recrutare care apeleaza la practici empirice intr-o munca ce influenteaza vietile oamenilor (din pacate nu numai din punct de vedere profesional) si care ii trateaza pe candidatii la un job ca pe „carne de tun” iar pe clienti ca pe niste „vaci de muls”;

4. Nimic = „regulatorul pietei” – legiuitorul, mai nou Guvernul, care prin procedura asumarii raspunderii „sare” Parlamentul, de-ti pui fireasca intrebare: pentru ce-i mai platesc pe cei peste 300 de parlamentari din cele doua camere din moment ce actele normative (asa cum sunt ele) le da, mai nou, Guvernul? Nu vi se pare verosimil? Amintiti-va cum „au trecut” pachetul de legi anticoruptie si Codul Muncii.

5. Nimic = aparatul executiv – colosala structura de control a aplicarii legilor din domeniul muncii, in care inspectorii cauta mai degraba castigul lor direct si personal decat respectarea unei stari de normalitate in raporturile de munca dintre angajator si angajat;

6. Despre institutiile de invatamant… nimic…

Nimic… din nefericire in Romania mileniului trei multe pot fi catalogate inca drept „nimic” insa articolul de fata nu-si propune sa fie „Miorita” resurselor umane (hai sa lasam cu limba de moarte cum sa fim ingropati), ci vizeaza identificarea, in cele din urma, a aspectelor ce pot fi imbunatatite in domeniul de activitate al muncii.

„Nimic” – urile de mai sus sunt din nefericire folosite drept paravan de catre cei care au obosit sa mai lupte pentru a schimba ceva. Ii inteleg perfect, fara a afirma insa ca pot fi de acord cu aceasta categorie de oameni. Sunt preferabili totusi acelora care nici macar nu le constientizeaza…

Problema acestui domeniu (si nu numai a acestuia) este ca, fiind inca foarte populat de catre oamenii „atinsi” de sistemul centralizat, schimbarea este asteptata. Daca toti „nimicii” de mai sus asteapta schimbarea / imbunatatirea sistemului, incercati sa identificati o alta forta, un alt jucator in acest domeniu care ar putea induce aceasta schimbare. N-ati reusit? Nu ma surprinde, pentru ca acesta forta nu exista. Schimbarea va trebui sa si-o asume cineva din interiorul sistemului descris mai sus.

Veti spune, probabil, ca alinierea legislatiei la standardele Uniunii Europene ar putea fi inceputul schimbarii. Intr-adevar, ar putea fi, insa aceasta aliniere trebuie sa se faca respectand specificitatile culturale locale si aici… Uniunea Europeana nu cred sa ne poata ajuta foarte mult.

Nu sunt un anti-european dupa cum nu sunt un anti-american – in general nu sunt „un anti-„ insa realitatile acestei perioade demonsteaza ca atat Europa cat si S.U.A. sunt in situatia de a-si rezolva probleme ceva mai prioritare inainte de a sari in sprijinul integrarii noastre; asa ca… tot „nimicii” trebuie sa schimbe ceva. Si asa, ajungem tot la… „nimic”:

1. Directorii de Resurse Umane / HRMi: cata vreme vom putea spune ca sunt zeci de astfel de persoane de o slaba factura profesionala mai avem o sansa – inseamna ca mai sunt si din ceilalti. Noroc ca sunt din ce in ce mai multi…
2. Candidatii: aici e o discutie mai ampla deoarece, din punctul meu de vedere, candidatii sunt principalul „motor al schimbarii” daca :
– Fiecare candidat isi va urmari si apara drepturile;
– Fiecare, in domeniul sau de activitate, va fi un adevarat profesionist si se va comporta ca atare;
– Candidatii isi vor da seama ca interesele lor sunt cel mai usor de atins daca obiectivele companiei angajatoare sunt realizate;
– Ne vom schimba paguboasa mentalitate: „merge si asa”;
– Vom fi dornici sa ne asumam responsabilitati in loc sa „vegetam” pe pozitiile noastre „caldute”;
– Vom avea curajul sa ne exprimam propriile opinii indiferent de consecinte si sa ne rupem de „buna noastra” practica de tip „yes men”;
– Vom vrea sa fim mai buni si vom lupta pentru acest lucru.
3. Agentiile de recrutare: noroc ca exista Internetul si ca se gaseste foarte multa documentatie externa serioasa in ceea ce priveste cele mai bune practici din domeniu. Pentru cine-o citeste. Din pacate asta nu e o solutie. Fara proceduri stricte de lucru, fara standarde de calitate precise, si usor de urmarit, fara oameni foarte bine pregatiti si cu o verticalitate morala mai presus de orice indoiala nici o agentie de recrutare nu se va putea impune ca fiind credibila. Si la acest capitol exista exemple… si de o parte… si de cealalta.
4. Legiuitorul:indiferent cat mi-as propune sa fiu de optimist, la capitolul acesta nu am reusit sa identific nici macar o singura tendinta de imbunatatire a sistemului. Incercari au fost, cel putin la nivel declarativ, insa fie ignoranta, fie lipsa bunei intentii au viciat si continua sa vicieze efectele scontate. Singurul aspect pozitiv in functionarea legislativului ar fi ca, la fel ca in celelalte aspecte ale economiei, este extrem de atent si grijului cu „imaginea”. Astfel incat, la o presiune semnificativa a partenerilor sociali (numesc aici primele trei categorii din sistem) legiuitorul ar fi in stare chiar sa adopte reglementari normale / sanatoase doar de frica de a nu pierde voturi;
5. Executivul: din nefericire la acest capitol nu se pot spune foarte multe. Cel putin nu se pot spune multe de bine: cu o medie de varsta a angajatilor relativ mare (ce confera informatii semnificative legate de mentalitati si despre capacitatea de a asimila schimbarea), cu un nivel al pachetelor recompensatorii de-a dreptul injositor (fapt care favorizeaza manifestarea „tentatiilor”) si cu o birocratie sufocanta (care ucide orice tentativa de eficienta), greoaia structura executiva nu pare a fi nici macar de departe „motorul schimbarii”.

Intrebarea pe care o avem cu totii in final este: Ei bine, ce fac ei, ce fac toti cei despre care am vorbit mai sus? Tocmai aceasta este intrebarea din cauza careia nu se schimba nimic! Adevarata intrebare pe care ar trebui sa si-o autoadreseze fiecare dintre voi este: Cum fac sa schimb eu sistemul? SUCCES!

Adrian Ciocodan
General Manager
Smartbox – Active Learning Experiences

sursa: www.smartbox.ro