Mereu la modă, jobul de însoțitor de zbor este întocmai cel la care visează foarte multe persoane. De ce? Îți oferă o libertate aparte, independență financiară și îți dă ocazia să vizitezi întreaga lume.
Am vorbit cu Anca Savu, instructor de CRM, despre ce presupune mai exact jobul de însoțitor de zbor și cum ajungi să faci asta, dar și care sunt pașii de urmat, cerințele de îndeplinit și cum arată interviurile în aviație.
Nu mă pot mândri cu faptul că am visat dintotdeauna la acest job. Ba mai mult, am ajuns la interviu din întâmplare. Aveam deja un job, dar nu-mi mai oferea stabilitatea necesară, așa că am început să caut altceva.
O prietenă mi-a spus că se fac interviuri pentru însoțitori de zbor, dar eu nici măcar nu știam în ce constă un interviu de aviație. Aveam unghiile negre și voiam să merg cu părul despletit, așa că am zis să caut totuși cum stă treaba. Atunci mi-am dat seama că nu aveam nimic cum trebuia. Nici manichiura, nici părul nu erau ok. Așa că la 12 noaptea mi-am șters unghiile, le-am făcut nude și mi-am revizuit ținuta și aspectul în baza a ceea ce citisem.
M-a atras foarte mult viața și mirajul aviației, dar și zilele libere și faptul că în fiecare zi zbor cu alți oameni, atât colegi, cât și pasageri. Pentru mine este un job unde nu te plictisești niciodată.
Trebuie să ai un aspect plăcut și un comportament cât mai natural. Se pune foarte mult accent pe sinceritate, onestitate și diplomație. Ei nu vor ca tu să te pregatesti dinainte pentru interviu, motiv pentru care nici nu ți se dă feedback când ești respins. Nu vor ca tu să te pregătești fals când revii, ci să refaci probele cât mai natural.
Trebuie să ai un aspect drăguț, să zâmbești, să porți ruj și machiaj de bază – fond de ten, rimel, poate eyeliner sau eye shadow -, să ai unghiile și mâinile foarte bine îngrijite, să ai un zâmbet plăcut și să știi să vorbești engleză.
La fel de important, trebuie să ai examenul de bacalaureat luat și să ai peste 18 ani. Iar domeniile în care ai activat în trecut nu au nicio relevanță. Eu de exemplu am lucrat în cu totul altceva înainte și nu mi-a influențat în niciun fel experiența.
Primul pas este prezentarea personală în limba engleză. Vor să vadă nivelul tău de limba engleză, cât de bine te descurci, cât de fluent vorbești, cum arăți vorbind, cum zâmbești etc. Proba este eliminatorie.
Al doilea pas este un joc de rol. Intervievatorii întruchipează pasageri dificili, iar tu ești pus în fața unor întâmplări inedite. Aceștia vor să vadă cum te descurci, chiar dacă nu ai experiență în aviație, cu probleme cu care te întâlnești și în viața de zi cu zi: cum manageriezi o situație conflictuală, cum aplanezi un conflict, cum găsești soluții, ce poți să oferi pasagerului dificil astfel încât să fie mulțumit etc. Din nou, și acest pas este eliminatoriu.
Mai apoi, are loc un joc în echipă. Se oferă o situație și ești pus în echipă cu alți 9 colegi. De exemplu, o situație ipotetică ar fi cum că ești pe o insulă pustie și ai de ales dintre niște instrumente care te vor ajuta să supraviețuiești sau să-ți faci viața mai ușoară acolo. Aceștia urmăresc cum alegi, ce alegi, felul în care comunici cu ceilalți, cât de mult te impui etc. Trebuie să-ți faci ascultată opinia, însă trebuie să-i asculți și pe ceilalți, pentru că aici vor să vadă cât de echilibrat ești.
Ultimul pas este discuția pe baza CV-ului personal, cu întrebări bazate pe ce ai scris în el, despre joburile precedente, despre cum vezi tu viața în cadrul companiei etc.
Totul se întâmplă în limba engleză, pe parcursul unei singure zile, de la 8:30 – 09:00, până la 23:00, iar la finalul zilei știi sigur dacă ai fost admis sau nu.
De regulă, interviurile sunt open day. Vii cu CV-ul în limba engleză și ții interviul direct la biroul companiei. Mai sunt, într-adevăr, și interviuri unde mai întâi trimiți CV-ul pe e-mail și te prezinți doar dacă ești solicitat. În mod normal, însă, cele mai multe sunt cele de tip open day.
Da, din ce în ce mai mulți în ultima vreme. Am foarte mulți colegi de sex masculin și mă bucur, pentru că ne oferă un oarecare sentiment de siguranță pe zbor.
Depinde de check-in-ul pe care îl avem. Pentru un zbor de dimineață, ne trezim undeva la 03:00 – 03:30 și ne prezentăm la biroul din aeroport la 05:00. Acolo facem o ședință de briefing cu membrii de echipaj, apoi, pe rând, și cu membrii de echipaj din cabină și cu piloții. Ei ne dau toate informațiile necesare: numărul de pasageri, ruta folosită, condițiile meteorologice, prezența turbulențelor etc.
După aceea mergem la avion, îmbarcăm pasagerii, ajungem la destinație, debarcăm pasagerii, facem toate verificările la avion, îmbarcăm ceilalți pasageri, ne întoarcem în țară și încheiem ziua de lucru.
Programul este dat automat de la Budapesta, la fiecare 17 ale lunii, pentru luna următoare. Putem, însă, să facem schimburi între noi dacă vrem să zburăm cu anumiți colegi sau către anumite destinații. Ne ajutăm constant între noi și suntem empatici.
Ideea de bază a programului este să includă minimum 12 ore de odihnă. Poți zbura 6-7 zile la rând, însă doar dacă se respectă timpii de odihnă. Am avut și 3, 4, 5 zboruri la rând, dar întotdeauna urmate de timp pentru odihnă.
În general, zborurile din timpul verii sunt mai frecvente, dar chiar și așa există în jur de 13-14 zile pe lună pentru tine. Pentru că este un job destul de obositor, în cele mai multe cazuri sunt folosite pentru odihnă, ca să fim pregătiți pentru următorul zbor. Sunt și situații în care după ce trece sezonul estival se ajunge undeva la 12 zboruri pe lună, ceea ce înseamnă că mai rămân 18 zile libere și mai mult timp pentru odihnă și viață personală.
În timpul muncii nu, pentru că după ce debarcăm pasagerii pe care i-am dus la destinație, îi îmbarcăm pe cei care se întorc. Avem, însă, foarte multe beneficii ca angajați și putem să călătorim foarte mult și foarte avantajos în timpul nostru liber.
Îmi plac foarte mult colegii și faptul că ne iubim și ne ajutăm între noi de fiecare dată. Îmi place, de asemenea, timpul liber pe care mi-l oferă. Iubesc să fiu liberă marțea, miercurea, joia. Îmi place că văd oameni diferiți în fiecare zi. Sincer, odată ce te îndrăgostești de jobul acesta, ți-e foarte greu să mai renunți la el.
Pe site-ul companiilor sunt afișate toate zilele de recrutare. Pentru baza în care operez eu, Otopeni, se fac interviuri foarte des, aproape săptămânal, pentru că este nevoie de foarte mulți oameni.
Ce ar trebui în primul rând să facă este să-și pregătească un CV în engleză, să se asigure că au un aspect îngrijit și să se prezinte la interviu.
Apoi, dacă interviul a fost luat, va urma un training. Dacă persoana are licență de zbor, va dura 4 săptămâni, dacă nu, va urma un training de 6 săptămâni.
Mai apoi, va da 2 examene scrise, la Budapesta, unul la Autoritate și unul intern, despre companie. În final, după ce trece examenele – și după o lună jumătate – va urma niște zboruri de training, încă unul de verificare și mai apoi este pregătit să zboare fără training.
Nu. Uniforma este gratuită, trainingurile nu costă absolut nimic, totul este inclus.
Limba engleză este obligatorie, pentru că e este limba oficială a companiei, însă alte limbi străine cunoscute sunt un plus. Avem pasageri și destinații foarte diferite și astfel italiana, franceza sau spaniola sunt foarte de folos.
Salariul de însoțitor de zbor este confidențial, însă te pot asigura că îți oferă independență financiară. Spre exemplu, eu mi-am cumpărat un apartament, o mașină și plec în vacanțe tot timpul.
În primele 9 luni ești Junior Cabin Attendant și salariul este puțin mai mic, dar mai apoi devii Cabin Attendant și salariul crește.
După un an de experiență poți aplica fie să fii șef de cabină, fie trainer sau instructor CRM, iar pe măsură ce urci pe scara ierarhică, cresc și salariile.
Când ești doar Cabin Attendant, responsabilitățile tale principale sunt customer service, pasageri, proceduri și aplicabilitatea lor. După care, când ajungi șef de cabină, ești responsabil și pentru ceilalți membrii de cabină și ții legătura și cu colegii din fly deck și agenții de sol.
Mai apoi, ca trainer, înglobezi primele două meserii și mai adaugi și un trainee pe care trebuie să îl înveți la bord tot ce trebuie să facă. Practic, trebuie să fii atent la două poziții, a ta și a celui pe care trebuie să îl înveți.
Iar jobul de instructor CRM presupune să faci și cursuri la sol, bineînțeles, pe lângă toate celelalte responsabilități menționate.
Există și chiar mi se pare că este o oportunitate unică. Eu am crescut și am evoluat foarte mult în companie timp de 8 ani. M-am dezvoltat mult și ca om, și ca membru de echipaj. Faptul că am putut să-mi aleg să-mi mut reședința într-o altă țară unde avem bază mi s-a părut ceva extraordinar.
Am luat hotărârea să mă mut definitiv pentru că am simțit că am terminat treaba aici, în țară. Simțeam că trebuie să continui să mă dezvolt, să evoluez, să ies din zona mea de confort. Sunt foarte bucuroasă că am avut oportunitatea să mă mut în altă țară și să-mi păstrez jobul, senioritatea și poziția în companie.
Există o situație în care trebuie și noi, însoțitorii de zbor, să știm să pilotăm avionul: în cazul în care ambii piloți sunt incapacitați. Trebuie să știm să luăm legătura cu turnul de control și să aterizăm avionul în condiții de siguranță, ghidați, bineînțeles, de la sol.
În rest, odată la 3 luni mergem la Budapesta, unde este simulatorul, și facem practică. Avem în fiecare an cursuri pe care le refacem, unele dintre ele chiar cu examen final pe care trebuie să îl trecem obligatoriu, altfel nu mai putem continua să zburăm.
Altele sunt doar teoretice, unele sunt la sol, altele online, iar cea mai mare testare este odată la 3 ani, testare practică. Scopul, bineînțeles, este să rămânem ancorați în prezenți și să ținem pasul cu toate tehnologiile și informațiile de actualitate..
Pe lângă jobul de însoțitor de zbor, pe eJobs.ro mai găsești și alte joburi conexe. Descoperă aici toate posturile disponibile din industria Aeronautică & Navală! Iar pentru mai multă inspirație în domeniu, urmărește-o pe Anca Savu pe Instagram și Facebook.
Cum devii pilot de linie și cum te adaptezi stilului de viață
Îmi place să călătorească, sincer am citit doar cele două întrebări. Stiu ca îmi doresc, acum la acesta vârsta să pot călători. Este tot ce îmi doresc la aproape 50 de ani. Mulțumesc!
Cu drag, Olga! 🙂