• 17 May. 2016
  • 6 min

Frământările și preocupările adolescenților români în 2016

stefan palarie_echipa

Adolescenții români din 2016 au probleme similare celor de acum 20-30 de ani, consideră Ștefan Pălărie, fondatorul asociației Școala de Valori, ONG care derulează programe educaționale pentru adolescenți.

Ștefan Pălărie, 37 de ani, se luptă, în calitate de fondator și președinte al asociației Școlii de Valori, o organizație neguvernamentală înființată în 2010, să îi ajute pe tinerii între 14 și 19 ani să se dezvolte, prin intermediul unor programe de educație nonformală.

Peste 20.000 de adolescenți au trecut, în cei șase ani de activitate ai asociației, prin cel puțin două zile de training organizate de Școala de Valori. „Lucrăm, preponderent, cu tinerii din liceele bune din țară. Ne-am dat seama că adolescenții în rândul cărora reușim să avem cel mai mare impact, prin programele noastre, sunt cei din astfel de licee. Lucrăm cu tinerii pe zone precum relaționare, argumentare, public speaking sau brand personal”, spune Ștefan Pălărie.

Organizația neguvernamentală derulează, anual, diverse programe majore de educație nonformală, iar cele mai multe dintre ele sunt finanțate de către companii. Școala de Valori a avut, în 2015, un buget operațional de circa 500.000 de euro și un buget total de trei milioane de euro. „Anul acesta vom avea un buget operațional tot de vreo 500.000 de euro. Bugetul total va depinde de sprijinul pe care o să-l primim din partea companiilor. Practic, ele nu ne dau nouă bani direct, ci finanțează niște programe pe care le gândim împreună”, precizează Ștefan Pălărie, care conduce o asociație cu 20 de angajați și peste 1.000 de voluntari anual.

Ștefan Pălărie

Stefan Pălărie lucrează, în fiecare zi, ca adolescenții din România să aibă un viitor mai bun.

 

Școala de Valori desfășoară, periodic, studii în rândul beneficiarilor săi, pentru a înțelege mai bine caracteristicile și nevoile adolescenților cu care lucrează. Cea mai recentă analiză publicată de organizația neguvernamentală, realizată în parteneriat cu Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București, arată că aproape 90% dintre adolescenți vor să urmeze o facultate după absolvirea liceului. Totodată, circa 47% dintre adolescenţi au în vedere o singură opţiune în ceea ce priveşte domeniul în care doresc să studieze după finalizarea liceului, 35% se concentrează pe mai multe variante, iar 18% sunt încă indecişi dacă şi în ce sector de activitate doresc să continue studiile. Domeniul cel mai frecvent ales de tineri pentru continuarea studiilor, după absolvirea liceului, este cel al ştiinţelor sociale, urmat de inginerie şi ştiinţe medicale.

Adolescenții de astăzi sunt mari fani ai tehnologiei, ceea ce reiese și din analiza menționată. Aproape toţi elevii de liceu din România (94,7%) utilizează reţele de socializare, iar Facebook este cea mai folosită dintre ele. Principalul scop pentru care adolescenții folosesc rețelele de socializare este de a ţine legătura cu prietenii lor. În plus, cel mai utilizat mijloc de comunicare în masă de către adolescenţii din România este Internetul. Peste 83% dintre tineri utilizează Internetul în fiecare zi.

Am stat de vorbă cu Ștefan Pălărie pentru a înțelege atât calitățile, cât și problemele pe care le au, în prezent, adolescenții din România.

eJobs: Ce probleme și ce puncte forte au tinerii cu care lucrați?

 

Ștefan Pălărie: Cred că, în mod paradoxal, problemele lor sunt aceleași cu ale adolescenților de acum 20-30 de ani. Cea mai mare problemă sau nevoie pe care o semnalează adolescenții de astăzi este cea de orientare în carieră. Ei își pun tot felul de întrebări, de tipul „ce să fac cu viața mea?”, „la ce anume sunt bun?”, „la ce nu sunt bun?” sau „ce studii să aleg?”. Întrebarea de care se tem cel mai tare adolescenții este, probabil, „ce facultatate o să fac?”. O altă problemă cu care se confruntă adolescenții de astăzi este pe partea de integrare socială. Adolescența este exact perioada în care pentru tineri contează foarte mult cum sunt văzuți și cum sunt percepuți de către ceilalți.

În ceea ce privește atuurile adolescenților de astăzi, noi, cei din Școala de Valori, avem din ce în ce mai puțin pretenția că putem să-i învățăm ceva. Mai degrabă aș spune că noi învățăm împreună cu ei. Din punctul de vedere al utilizării tehnologiei, adolescenții sunt înaintea noastră. De asemenea, din punctul de vedere al încrederii, ei sunt mii de kilometri înaintea noastră.

Tododată,  adolescenții de astăzi sunt mult mai „copți”, poate prea devreme, pentru că ei au avut acces la lucruri pe care noi, cei din generațiile anterioare, le-am învățat la cu totul altă vârstă.

eJobs:  Sunt tinerii din 2015/2016 diferiți la nivel de calități și abilități față de cei din 2010, anul în care a fost înființată asociația?

 

Ștefan Pălărie: Nu pot să zic că adolescenții din 2010 aveau niște calități pe care cei noi le-au pierdut. Mai degrabă aș spune că adolescenții de astăzi au tot adăugat la calitățile avute de adolescenții din 2010.

eJobs:  Ce valori au adolescenții în 2016?

 

Ștefan Pălărie: Ceea ce am descoperit noi a fost că nu prea există o concluzie unanimă. Am fost mirați să vedem că, inclusiv pe studiile noastre, de la an la an, topul celor mai des întâlnite valori se schimbă câte puțin. Au fost ani în care pe primul loc ca valoare a fost familia. Au fost alți ani în care valorile umaniste, de tipul adevăr sau respect, au ieșit ca fiind predominante. Au fost alți ani în care au ieșit, mai degrabă, genul de valori aspiraționale, cum ar fi ambiția sau perseverența.

eJobs:  Cum percep adolescenții școala?

 

Ștefan Pălărie: Datorită faptului că educația formală nu s-a schimbat, în profunzimea ei, de aproape 100 de ani, decalajul e atât de mare încât adolescenții cu care lucrăm noi ajung să considere școala un rău necesar. Nu-i găsesc neapărat relevanța. Pentru unii adolescenți școala este o igienă, un minimum necesar, dar ei înțeleg cu maturitate că trebuie să termine școala ca să-și ia diplomele de care au nevoie.

eJobs: Ce impact au programele voastre în rândul tinerilor? Se implică?

 

Ștefan Pălărie: Se implică foarte mult în astfel de activități. Ca beneficii pe care le-au menționat tinerii abolvenți ai programelor noastre au fost cele de tipul: „mi-au spus prietenii că au mai multă încredere în mine”, „am ajuns să comunic mult mai ușor cu cei din jurul meu” sau „sunt o persoană mai socială acum și îmi fac mai ușor prieteni”. Ne propunem să-i ajutăm pe adolescenți ca, prin reflecție personală, să ajungă să se cunoască ei pe sine mult mai bine.

eJobs:  Ce părere au tinerii cu care lucraţi despre implicarea în programe de internship?

 

Ștefan Pălărie: Depinde ce profil de liceeni luăm în discuție. Dacă vorbim de licee tehnologice și vocaționale, internshipul este, poate, unicul prilej al unui contact cu realitatea, cu un potențial loc de muncă. Așa cum reiese din cercetarea noastră calitativă realizată la începutul anului 2014, cei din liceele tehnologice au ca supremă aspirație să își găsească un loc de muncă – nu sunt importante bacalaureatul și nici notele, ci posibilitatea de a se angaja cât mai repede la finalul școlii. Și liceenii din liceele teoretice văd cu ochi foarte buni proiectele de practică sau internship.  Până la urmă, la vârsta aceasta, experiența este cea mai valoroasă monedă care le confirmă progresul către stadiul de tânăr adult. Pot spune doar că un angajator ar trebui să se aștepte ca un licean dintr-un liceu teoretic să participe cu inima deschisă într-un program de internship. De asemenea, angajatorii ar trebui să se aștepte ca tinerii din programele de internship cărora le fac oferte de muncă să-i refuze cu foarte mare ușurință, fie pentru că adolescenții de care vorbim vor să își țină opțiunile deschise, fie pentru că au deja altceva în plan, dar au participat în proiectul de practică pentru a mai acumula o experiență pe șiragul experiențelor lor.

eJobs:  Angajaţii din generaţia Y sunt preocupaţi de atingerea unui echilibru între viaţa personală şi cea profesională, vor să lucreze cât mai puţin şi nu au o problemă să-şi arate nemulţumirile faţă de angajatorii actuali. Cum vor fi sau cum sunt deja angajaţii din generaţia următoare, așa-numita generaţia Z?

 

Ștefan Pălărie: În primul rând, nu știu dacă vom mai vorbi de angajați în cadrul generației Z. Ceea ce noi observăm din ce în ce mai mult în rândul adolecenților de astăzi este un nivel de inițiativă și antreprenoriat foarte ridicat. Cred că mulți dintre adolescenții de astăzi se văd, mai degrabă, ca antreprenori sau ca freelanceri. Poziția care pare să li se potrivească cel mai bine nu mai este cea de angajat, ci pare să fie cea de colaborator. Asta le dă exact setul de lucruri pe care ei le doresc foarte tare: autonomie, flexibilitate și posibilitatea de a se implica simultan în proiecte diverse, atât profesionale, cât și personale. Dacă totuși vor accepta să fie angajați, vor fi unii care vor cere flexibilitate și autonomie permanente. Sigur, aici vorbesc despre adolescenții din liceele teoretice, cu care lucrăm cel mai mult.

eJobs:  Sunt pregătiţi angajatorii să se adapteze comportamentelor angajaţilor din generaţiile Y şi Z?

 

Ștefan Pălărie: În vara anului trecut, la Brașov, am susținut, împreună cu colega mea, Silvia (Silvia-Dana Bogdan, head of corporate engagement la Școala de Valori – n.red.), un atelier de o zi, în care ne-am propus să prezentăm unei echipe de management din domeniul proiectării și producției de echipamente industriale caracteristicile generației Z. Am început prin prezentarea concluziilor celor mai importante dintre studiile noastre, corelate cu studii mondiale asupra noilor generații, am vorbit despre atitudinea YOLO (You Only Leave Once = ai doar o viață – trad.) și despre nevoia de autonomie și flexibilitate. Pe la mijlocul atelierului, discuțiile dintre participanți au devenit extrem de încinse și s-au mutat de la generația Z la conflictele deja existente în companie între generațiile X și Y. Inginerii seniori se plângeau de lipsa de respect, apreciere și loialitate a celor din generația Y. Li se părea nedrept ca acești oameni să-și dorească, peste noapte, să fie promovați, câtă vreme ei au muncit mulți ani pentru aceeași promovare și au stat cu burta pe carte învățând pe de rost formule, tehnici de lucru și indici de rezistență. Cei noi pare că se mulțumesc să caute pe Internet de fiecare dată când au nevoie de formule și metode, sunt mai buni și mai rapizi în software-uri de proiectare, dar fac mult mai multe greșeli, fiind vizibil că le lipsește experiența. Întrebarea critică ridicată în sală a fost: „cum putem îmbina talentele celor două generații?”.

Părerea mea este că sunt puține companii care își pun serios această întrebare și care construiesc soluții. Astfel de companii își întineresc organizația intenționat prin atragerea continuă a tinerei generații, înțelegând că, deși pe termen scurt este dureros, cine nu face asta acum va plăti, prin conflicte și pierdere de productivitate, mult mai mult în viitor.

A fost util articolul? 1

    Leave a Reply