
Investițiile străine directe au generat, anul trecut, mai multe locuri de muncă în România decât în țări precum Ungaria, Irlanda sau Serbia.
România se situează pe locul al șaselea în Europa după numărul de locuri de muncă nou înființate prin investiții străine directe (ISD), cu peste 12.000 de joburi create în 2015, în creștere cu 17% față de 2014, arată studiul „European attractiveness survey”, realizat de compania de audit și consultanță EY.
Europa Centrală şi de Est a generat jumătate din locurile de muncă la nivelul Europei, în contextul în care regiunea a atras 69% din numărul de proiecte ISD din sectorul de producție. “În ciuda unui mediu de afaceri incert şi a unei game largi de riscuri geopolitice, investitorii au văzut în continuare Europa ca pe o locaţie relativ sigură. Punctele forte ale Europei constau în infrastructura digitală şi logistică, în forţa de muncă calificată şi într-un mediu stabil din punct de vedere al legilor şi reglementărilor. Totuși, decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană ne aduce pe un teritoriu necunoscut. Este pentru prima dată când un stat membru părăsește uniunea, astfel că impactul și consecințele directe sunt greu de anticipat. Companiile vor fi nevoite să activeze planurile pentru situații neprevăute la care au lucrat în ultimele luni, demarând totodată și ajustarea planurilor pe termen lung”, a declarat Bogdan Ion, country managing partner la EY România
ISD în Europa au atins un maxim istoric, cu 5.083 de proiecte în 2015, în creștere cu 14% față de 2014 și au generat aproape 218.000 de noi joburi, cu 17% mai mult decât în 2014.
Europa de Vest continuă să fie cea mai atrăgătoare destinaţie pentru ISD din Europa, cu 77% din toate proiectele ISD. Marea Britanie, Germania şi Franţa dețin împreună puţin peste jumătate (51%) din proiectele ISD înregistrate în întreg spaţiul european.
„Impactul economic pentru viitorul apropiat se va resimți asupra încrederii și așteptărilor investitorilor. Incertitudinea privind viitorul relațiilor comerciale dintre UK şi UE va încetini investițiile în anumite industrii, atât în regat, cât și pe continent. Afluxul de capital către Marea Britanie este posibil să scadă, lira sterlină va rămâne într-o poziție mai slabă, iar activitatea de IPO (ofertă publică inițială – trad.) şi M&A (fuziuni și achiziții – trad.) va încetini de asemenea. Un lucru este însă cert: schimbările majore legate de comerț, piața muncii și politici publice nu vor avea loc peste noapte. În consecință, companiile au răgazul de face deja planuri pe termen lung pentru a întâmpina toate aceste provocări”, a precizat Bogdan Ion.
Londra metropolitană se situează pe primul loc în clasamentul zonelor urbane, din punct de vedere al numărului de proiecte ISD atrase în 2015, cu 406 din cele 1.065 de proiecte ISD din Marea Britanie – urmată de zona metropolitană Paris, cu 159 proiecte ISD. Orașul Munchen şi regiunea Bavaria din Germania s-au evidențiat ca zonele urbane cu cea mai rapidă creştere pentru investitori în 2015, cu un avans de 134% faţă de anul anterior.
În ceea ce privește sentimentul investitorilor, Londra a fost din nou considerată cel mai atrăgător oraş european, urmat de Paris. În topul primelor zece orașe europene preferate pentru ISD se află trei oraşe germane (Berlin, Frankfurt şi Munchen), precum şi două oraşe spaniole (Barcelona şi Madrid).
„O bună parte din discuția privind Brexitul se axează pe viitorul statut al Londrei, ca important centru financiar european. Este puțin probabil ca baza legală pe care operează sectorul financiar din Londra să se schimbe fundamental, ea fiind construită pe însăși legislația UE. În cazul puțin probabil în care orașul nu va păstra echivalența cu cadrul legislativ al uniunii, Dublin pare a fi principala destinație pentru companiile de servicii financiare care doresc să își păstreze accesul la Piața Unică. Capitala Irlandei reprezintă în acest moment una dintre cele mai atractive alternative pentru Londra, datorită infrastructurii, legislației europene, dar și limbii vorbite la nivel local”, a mai spus Bogdan Ion.
Studiul EY a fost realizat între februarie și aprilie 2016, pe un eșantion de 1.469 de factori de decizie internaționali