Interviul ce urmează să fie prezentat mai jos (a fost tradus din franceză) a avut loc în Belgia, Anvers (Antwerpen), situat în regiunea Flandra și a […]
Interviul ce urmează să fie prezentat mai jos (a fost tradus din franceză) a avut loc în Belgia, Anvers (Antwerpen), situat în regiunea Flandra și a fost condus de domnișoara Louise Pabion (LP), coordonator programe educaționale pentru grupuri defavorizate în Antwerpen. Intervievatul? Mihai Silviu Botezatu (MSB)
Tematica și implicit scopul interviul? Sugestii practice despre cum pot tinerii inteligenți să reușească în cariera profesională chiar dacă au fost momente când au fost discriminați, neglijați sau efectiv uitați în plan profesional de potențiali angajatori, parteneri de proiect, profesori, diverse instituții ș.a.m.d.
Interviul a fost publicat la Radio, în Antwerpen, și transmis unui număr de peste 50 de angajatori (tot din același oraș) pentru care lucrau și tineri studenți români, cehi, bulgari, turci, unguri sau moldoveni.
Interviul a avut loc în septembrie 2014 , cu ocazia realizării unui cerc de resurse umane, informal, la sfârșitul unei ședințe de formare profesională pe tema: Oportunități profesionale pentru tineri profesioniști, astfel au fost intervievați mai mulți tineri specialiști în resurse umane și formare profesională, printre care și Mihai Silviu Botezatu, Expert în Consiliere Vocațională, respectiv Formare Profesională și Specialist în Recrutare și Vânzări, în prezent fiind Staffing Manager în cadrul companiei HRS Outsourcing și promoterul propriului său proiect, 7 Days of Trust despre care veți afla mai multe puțin mai târziu.
LP: Mihai, noi ne cunoaștem prin intermediul unui proiect ce a avut loc în octombrie 2011, intitulat Bridges to Work și care a fost organizat de Salto Youth Inclusion Resource Centre, dedicat integrării profesionale a tinerilor pe piața muncii.
MSB: Așa este, Louise. Acum 4 ani am colaborat pentru prima data.
LP: Mi-a placut colaborarea pe care am avut-o cu tine, tu fiind direct și sigur, orientat către lucruri practice. Sincer, fiind amândoi tineri voluntari în 2011, m-a suprins siguranța și optimismul prin care te raportai la fiecare activitate în parte din cadrul trainingurilor pe care le-am avut. Aveai unele scăpări, erai în formare, dar curajul tău a ajutat mult pentru a omogeniza echipa din care făceam parte – eram cu toții străini, timizi, nu ne cunoașteam dar cumva reușeai să aduni echipa la un loc și să avem rezultate bune.
MSB: Pot să spun ca aveam temerile mele, dar până când să îți fie frică? Și chiar dacă aș fi greșit în coordonarea vreunei anumite activități tot aș fi aflat unde am greșit și astfel învățam cum să procedez data viitoare.
LP: Interesant. Ce sugestie poți oferi tinerilor care sunt pesimiști, care cred că nu vor reuși să se dezvolte profesional pe piața muncii chiar în țara lor?
MSB: Au motive să fie pesimiști, cu siguranță. Nu au însă motive să nu încerce să-și atingă obiectivele pe care și le propun. Mediul capitalist, mai ales în Europa, tocmai prin faptul că nu-l poți controla administrativ foarte bine, dă naștere unei birocratizări excesive, unde lumea în continuare stă la coadă pentru absolut orice: Permis de conducere, tichete de autobuz dar și la… oportunități profesionale. Lucrurile care nu sunt bine așezate în jurul tău și de care depinzi zilnic îți pot cauza stări de nesiguranță, neliniște, frustrare, confuzie, iar cei care reușesc să nu se lase prinși în astfel de stări, au șanșe să-și atingă obiectivele profesionale cât și personale.
LP: Cum așa? Ai putea dezvolta puțin?
MSB: Este cel mai ușor lucru din lume să renunți, mai ales că această renunțare îți asigură și un confort de poet, care te face să crezi ca viața este o glumă, că mai bine o iei la mișto fumând o țigară și înjurând statul, angajatorul, foștii iubiți/iubite. Astfel, sunt destul de multe riscuri la care se expune un tânăr inteligent dar care are o personalitate ușor influențabilă de părerile celor din jur și de schimbările sociale. De aceea, ca aceste influențări să scadă din intensitate și tânărul să ajungă nu doar inteligent ci și curajos și realist în gestionarea propriului său parcurs profesional, presărat cu reușite, greșeli, încercări, tatonări, formări etc., ar trebui să încerce să nu se mai gândească non stop la percepția celorlați despre el/ea, să nu mai regrete toată ziua că a fost discriminat, ci să se miște… Viața înseamnă mișcare. Louise, dacă îmi permiți, aș vrea să ofer, organizat, câteva idei tinerilor care citesc acest articol. E în regulă?
LB: Te rog, spune! Sunt curioasă
MSB: Este un top. Începe astfel:
Da, interacționând și stabilindu-ți misiuni chiar în fiecare zi, cum ar fi participarea la un târg de job-uri, depunerea unei candidaturi, vizitarea unei agenții de recrutare și selecție de personal etc., obții ceva. Spre exemplu, un intervievator sau un angajator direct care spune că nu are nicio oportunitate profesională pentru tine te poate recomanda totuși cunoștințelor sale. Dacă intervievatorul sau angajatorul nu-ți sugerează totuși asta, atunci întreabă-l, vei primi un răspuns!
LB: Destul de concrete ideile tale, Mihai. Multumesc. Încă o întrebare. Ce părere ai despre persoanele care pleacă din țara lor în alte țări pentru un loc de muncă?
MSB: Nu sunt de acord, cel puțin nu sunt de acord ca un tânăr să plece pe termen lung în străinătate să muncească.
LB: De ce?
MSB: Pentru că, Louise, dacă ești tânăr și în putere, de ce să nu iei ca pe o provocare să reușești chiar în țara unde te-ai născut? Poate poți inspira și alte persoane prin atitudinea ta. Mai mult, oricine poate face bani într-o altă țară. Dar sunt oare banii vreodată suficienți? Proiectele pe termen scurt-mediu, conferințele, trainingurile în străinătate etc. desigur că sunt bine venite. Dar o țară este puternică economic prin forța de muncă. Păcat că unele țări din Europa își exploateaza forța de muncă tânără cu salarii foarte mici și un program infernal de lucru și nu își dezvoltă această forță de muncă, nu investesc în fidelizarea ei. Mai ales că atunci când ești tânăr costurile pentru chirie, facultate, haine, vacanțe, cadouri, bani către părinți (mai ales pentru familiile unde copiii cu forță de muncă reprezintă singura soluție a acestora pentru că părinții sunt în vârstă sau la pensie) sunt enorme. Când o să se bucure un tânăr de un salariu bun, suficient? După 10 ani experiență de muncă? Prea târziu… De aceea mulți tineri din Bulgaria, România, Ungaria, Moldova și chiar din Spania, Italia, Grecia, se îndreaptă către țările nordice.
LB: Legat de exploatarea în muncă… Crezi că se leagă cumva și de schizofrenia lucrului rapid făcut, dar nu tocmai de calitate? Se repară mai mult la serviciu decât se construiește? Se petrece mai mult timp utilizând tehnologia decât vindecând prin tehnologia?
MSB: Da, adevărat. Când greșești de multe ori, tot de multe ori încerci să și repari, astfel apar și orele suplimentare de lucru. Legat de tehnologie, părerea mea este că aceasta nu există într-o stare constructivă. Sunt puțin radical, știu. Tehnologia însă consider că ar trebui să presupună sănătate în primul rând și nu dependență, grabă, cantitate și superficialitate.
LB: Aș vrea să mai vorbim, Mihai. Cred că prin interviul ăsta mulți tineri au simțit că vorbești pe limbajul lor.
MSB: Mi-ar face plăcere, Louise!
LB: Pentru cei care vor să te contacteze, cum o pot face?
MSB: s.botezatu@hrs-outsourcing.com sau day2trust@gmail.com
LB: Ai un proiect, 7 Days of Trust. La ce se referă?
MSB: 7 Days of Trust, momentan, promovează idei și sfaturi foarte practice despre cum tinerii se pot angaja pe piața muncii, cum pot participa la interviul, cum pot căuta de muncă ș.a.m.d. Proiectul are și un blog care poate fi accesat. Există articole atât în română cât și în engleză: 7 Days of Trust
Louise Pabion
06.10.2015