
Bunele maniere există pentru a fi respectate de toată lumea, inclusiv de angajaţii care lucrează în marile companii. Au apărut chiar şi profesori care îi învaţă pe angajaţi cum să se comporte decent şi să se simtă ca acasă, deşi sunt la birou.
Telefonul, cafeaua, e-mailul şi şedintele fac parte din viaţa oricărui corporatist şi la fel ar trebui să se întâmple şi cu bunele maniere. Dacă lucrezi într-o companie importantă şi vrei să dovedeşti colegilor că îi respecţi, Ştefana Mireţ, preşedintele asociaţiei Manieres, o organizaţie neguvernamentală care îi învaţă pe copii şi tineri cum să se comporte frumos în societate, are câteva sfaturi.
Este foarte important să vorbeşti pe un ton cât mai jos la telefon, pentru a nu ne deranja colegii. În momentul în care cineva vorbeşte tare lângă noi, ne poate distrage atenţia şi astfel ne scade randamentul. Mulţi ajung să asculte muzică tare la căşti pentru a-şi putea continua treaba şi, astfel, la rândul lor, deranjează alţi colegi. Mai mult decât atât, este de dorit ca viaţa noastră personală să nu ajungă subiect în conversaţiile colegilor.
O soluţie de succes pentru a nu mai fi nevoiţi să stăm peste program este să nu mai întârziem la întâlniri. De fiecare dată când cineva întârzie, întâlnirile sunt mult mai lungi şi mai puţin productive, pentru că încep discuţii pe lângă subiectul prestabilit. Astfel, participanţii ajung să se concentreze la subiectele discutate decât la ce le este prezentat în momentul în care s-a strâns toată lumea. Mai mult decât atât, cei ce aşteaptă încep să dea telefoane sau să se ducă după cafea şi, astfel, ajung să fie aşteptaţi de restul. Într-un final, când s-a strâns toată lumea, realizăm că am pierdut, cu toţii, zeci de minute degeaba.
Nu este nimic mai neplăcut decât să ai la tine mâncare făcută de o mamă grijulie sau de un prieten ori de o prietenă şi să realizezi că tu nici nu ai apucat să mânânci din ea. Mai mult, poate mâncaţi mâncarea unor colegi alergici sau care urmează un anumit regim, iar voi le afectaţi dieta. Dacă sunteţi pofticioşi, mai bine îi rugaţi să gustaţi şi voi, iar următorea zi le luaţi ceva.
Prima era o întrebare pusă de educatoare la grădiniţă, iar noi, ca oameni educaţi ce suntem, am depăşit respectivul nivel. De asemenea, prin astfel de întrebări vă transformaţi în ispite pentru ceilalţi colegi care poate abia au început să lucreze sau au ceva plictisitor de făcut si care abia aşteaptă o scuză să se ridice de la birou. În final, totul se rezumă la timp pierdut şi la ore state peste program.
Cei ce sunt în faţa voastră se vor simţi lezaţi, iar voi puteţi pierde informaţii importante. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie. Cum v-aţi simţi dacă toată lumea ar sta pe Facebook sau pe e-mail în timp ce voi aţi încerca să îi convingeţi în legătura cu un subiect crucial pentru voi, iar în momentul în care le-aţi cere părerea s-ar aşterne tăcerea?!