Profilul unui antreprenor cultural

Claudia Cirlig este specialist in comunicare de peste 15 ani si s-a specializat in ultimii 7 ani in comunicare si marketing cultural, fiind intre anii 2007 […]

Claudia Cirlig este specialist in comunicare de peste 15 ani si s-a specializat in ultimii 7 ani in comunicare si marketing cultural, fiind intre anii 2007 si 2010 PR Manager la Teatrul National din Bucuresti.  Este absolventa a Universitatii Bucuresti, Facultatea de Comunicare si Relatii Publice,  a unui masterat in management cultural la prestigioasa Universitate Warwick din Mare Britanie, bursier al Fundatiei  Dinu Patriciu,  al Fundatiei Ratiu si al Institutului Cultural Roman din Londra.

Este intiator si co-producator al proiectului “Povesti spuse-n romaneste”, proiect ce  propune publicului  romanesc si britanic din Londra vizionarea unor spectacole de teatru, intalnirea cu actori romani importanti si texte dramaturgice romanesti relevante. Dupa succesul pe care proiectul l-a inregistrat in anul 2013 la Londra, acesta se va extinde anul viitor si in Dublin.

Ai ocupat pozitii de specialist in comunicare si marketing in arii diverse, de la retail la organizatii  non-profit, asociatii  independente sau institutii culturale prestigioase cum este Teatrul National din Bucuresti insa acum te prezinti mai degraba ca antreprenor cultural. Ce inseamna aceasta postura ca obiective, resposabilitati, rezultate?

Rolul acesta de antreprenor cultural este un rol relativ nou pentru mine si toate pozitiile pe care le-am ocupat pina acum cred ca m-au condus la aceasta alegere. Inca invat sa fac lucruri care nu erau responsabilitatea mea inainte, mai ales in partea de productie, de logistica, dar imi place foarte mult ceea ce fac si mai ales scopul final pe care-l servesc: umplerea unor sali de teatru, aici si mai ales in Marea Britanie unde dezvolt proiectul „Povesti spuse-n romaneste”.  Lucrez cu artisti de prima mana din Romania si e o bucurie  si onoare imensa pentru mine ca au acceptat sa faca parte din proiect. In acelasi timp insa incerc sa descopar produse culturale noi, sa creez piete si comunitati culturale, sa propun spectacole mai putin cunoscute, sa promovez dramaturgia romaneasca contemporana, sa gasesc o cale de dialog prin teatru si prin povesti.

Ai urmat ca bursier al Fundatiei Dinu Patriciu cursuri de management cultural  laWarwick University in Marea Britanie. Cat de mult ti-au influentat cariera si evolutia profesionala? Ce te-a ajutat cel mai mult?

Educatia a fost  foarte importanta pentru dezvoltarea mea nu numai profesionala, dar si personala, si eu sunt recunoscatoare unor oameni si institutii care au avut incredere in mine. Si aici nu e vorba de comisia de evaluare a Fundatiei Dinu Patriciu, e vorba si de bursa acordata de Fundatia Ratiu din Londra, de ICR Londra pentru diplomatie culturala si de Kennedy Centre din Washington DC pentru un stagiu de management cultural international. Cel mai mult m-a ajutat deschiderea extraodinara pe care astfel de experiente ti-o ofera si curajul de a propune proiecte indraznete, pe care altii le-ar considera imposibile.

Care sunt cele mai mari obstacole cu care se confrunta un antreprenor cultural intr-o Romanie in criza? Lipsa fondurilor? Probleme institutionale sau legislative?

Sincer, nu stiu… Cred ca e putin din fiecare. Dar eu am avut sansa sa dezvolt seria de spectacole de teatru „Povesti spuse-n romaneste” la Londra, un proiect la care lucrez de peste un an si jumatate si sa am sustinerea totala din partea echipei  ICR Londra, cu care am mai lucrat pentru turneul „Aniversarea” la Barbican Centre.  Uneori e mai greu sa promovezi spectacole noi sau spectacole fara nume, dar in momentul in care acelea confirma, satisfactia personala si profesionala e cu atat mai mare.

Lucrezi in egala masura ca profesionist si in proiecte in Marea Britanie. Cum se descurca un profesionist roman acolo? Facem fata? Suntem competitivi? 

Sigur ca da. Mai grea e adaptarea la sistem, intelegerea diferentelor culturale, felul cum functioneaza lucrurile. De exemplu, spectacolele se programeaza acolo cu cel putin 6 luni in avans. Nu exista loc pentru lucruri facute din scurt. Dar si aici am avut noroc, avand de partea mea un consultant extraordinar, Cristina Catalina.

De ce natura sunt diferentele? De mentalitate? Legislative, organizatorice? Imi amintesc ca-mi povesteai cat de detaliata era baza de date despre finantatorii de la Barbican si cate de multe tipuri de date erau accesibile profesionistilor de acolo pentru a dezvolta proiecte.

Exista diferente de sistem si am dat un exemplu mai sus. Exista si diferente culturale, categoric. Din punct de vedere legislativ, lucrurile sunt asa de simple! Asta e cel mai mare plus din punctul de vedere al dezvoltarii unui proiect de antreprenoriat cultural. Pur si simplu nu exista notiunea de birocratie!

Care sunt satisfactiile legate de acest gen de activitate?

Prima si cea mai importanta satisfactie este aceea  cand resusesti sa ai un spectacol sold-out , e un sentiment extraordinar. La Londra, de exemplu, toate cele 10 reprezentatii de la Barbican Centre cu Aniversarea au fost sold-ou. In proiectul meu, 3 din cele 4 spectacole s-au jucat cu casa plina. Aceasta este satisfactia omului de marketing, a vanzatorulu, a comunicatorului. Satisfactia promotorului cultural a venit dupa ultimul spectacol pe care am prezentat-o la Londra cu supratirare in limba engleza, productia „Dumnezeul de a doua zi/ Once Upon a Second Time” de Mimi Branescu,  de asemenea sold out, si dupa care am avut urmatoarea reactie din partea unui blogger cultural englez: This was my first time to see Romanian theatre. I was blown away.

Esti unul dintre profesionistii care face ceea ce ii place. Inca din studentie organizai ca voluntar proiecte de teatru independent. Care a fost „firul rosu”care te-a ajutat sa ajungi aici? Pasiunea pentru teatru?

Cred ca da. La mine lucrurile functioneaza foarte simplu: eu sunt un spectator bun, cum spun actorii, care la un moment dat isi doreste sa impartaseasca acea experienta cu cat mai multa lume. La National de exemplu, ajunsesem sa impart acele experiente cu peste 200,000 de spectatori pe an, timp de doi ani, fata de 160,000 cat avea Nationalul inainte de venirea mea ca manager de comunicare si PR. La Londra deocamdata am ajuns  la peste 1,200 de spectatori in anul acesta, atat romani, cat si englezi, dar sper sa crestem anul viitor.

Care ar fi recomandarile din perspectiva ta pentru cei la inceput de cariera sau la rascruce si cu dileme legate de traiectoria profesionala si motivatia si obiectivele personale.  Exista o reteta? Cat e sansa si noroc si cat este un plan bine pus la punct?

Iubeste ceea ce faci, fa ceea ce iubesti :). Si munceste pe rupte.

Care a fost experienta cea mai instructiva si memorabila la un interviu pentru un job si din care ai invatat cel mai mult?

Am invatat mult, mai ales in ultimul an si mai ales la interviurile pentru joburile pe care nu le-am luat. Am invatat ca cel mai important este sa afli cat de multe poti despre organizatia unde mergi sa aplici, despre jobul pe care-l ai de facut si sa vii cu aceste lectii pregatite de acasa. Si am mai invatat despre mine ca deocamdata un job m-ar limita putin si ca vreau sa incerc si calea asta. Vedem unde duce.

————————————————————————————————————–

Institutul de Marketing este unul dintre centrele  care ofera sprijin profesionistilor in marketing dar si tinerilor la inceput de drum pentru a obtine certificari internationale in marketing si comunicare digitala. Institutul de Marketing a fost creat in parteneriat cu Oxford College of Marketing  si  ofera sprijin local in Romania tututor marketerilor interesati sa-si creasca performanta profesionala la standarde internationale prin calificari CIM (Chartered Institute of Marketing).

Un material redactat in exclusivitate pentru eJobs de Institutul de Marketing. Institutul de Marketing ofera cursuri de marketing si suport pentru obtinerea de certificari profesionale in marketing, marketing digital si comunicare. Mai multe detalii despre cursuri si certificari gasiti la www.institutuldemarketing.ro.