Poate că ai auzit adesea cuvântul „workaholic”, dar nu ți-ai dat seama că s-ar putea să te includă și pe tine. Dar ce înseamnă, de fapt?
Pe scurt, un workaholic este o persoană care este dependent de muncă nu poate renunța, chiar și atunci când corpul, mintea sau viața personală îi cer o pauză. Doar că nu e vorba doar despre a lucra foarte mult, ci și despre nevoia de a lucra constant, din teama că „dacă nu muncești, nu exiști”. Iar asta pentru că un workaholic simte vinovăție când se relaxează, anxietate când nu e productiv și un gol interior atunci când nu are o sarcină de rezolvat.
📚 Termenul „workaholic” a apărut, conform Dicționarului Oxford al limbii engleze, în 1947 în Canada, însă a fost popularizat de psihologul Wayne Oates în 1971, în cartea sa „Confesiunile unui workaholic”, unde l-a descris drept dependență reală de muncă.
În lumea digitală de astăzi, unde laptopul și telefonul ne sunt mereu la îndemână, e cu atât mai ușor să devii un workaholic, chiar fără să-ți dai seama, pentru că poți lucra oricând și de oriunde, fără să pui punct sau să trasezi limite clare.
Dacă nu stai 12 ore la birou și muncești până la epuizare, nu te bucura încă, pentru că tot e posibil să fii workaholic. Iar asta pentru că, deși nu lucrezi, ești non-stop cu gândul la muncă. Iată câteva semne clare că ai tendințe de workaholic, dar și câteva exemple din viața de zi cu zi, ca să-ți fie foarte clar unde trebuie trasată linia:
→ Spre exemplu, te trezești noaptea cu gândul la un e-mail pe care nu l-ai trimis sau la o prezentare ce are loc abia poimâine.
→ Să ghicesc: ești genul care își ia laptopul în concediu „doar în caz că apare ceva urgent”?
→ Relaxarea e o pierdere de timp pentru tine, iar dacă te uiți la un film sau asculți un podcast, te gândești la câtă muncă ai fi putut face în loc de asta.
→ Acceptarea tuturor sarcinilor devine o rutină, iar refuzul ți se pare o dovadă de slăbiciune, așa că preferi epuizarea.
→ Dacă nu primești validare la job, te simți inutil sau lipsit de sens.
→ Nu poți sta o zi fără să verifici mesajele de la birou sau grupurile de lucru. Ai teama că dacă ai face-o doar la început de program, sigur îți scapă ceva!
→ Și chiar dacă toată lumea pleacă, tu mai „verifici ceva” doar ca să nu te oprești.
→ Nu mai știi ce-ți place, ce te relaxează sau când ai avut ultima conversație lungă (fără legătură cu munca) cu un prieten.
Te regăsești în cel puțin două dintre aceste comportamente? Ești cel puțin workaholic în devenire!
La început pare că „dai totul pentru carieră”. Dar, în timp, efectele pot fi serioase, atât fizic, cât mai ales psihic și emoțional:
Corpul și mintea nu mai fac față ritmului alert. Chiar dacă dormi, te trezești obosit și fără chef. Iar primul gând de dimineață, bineînțeles: munca.
Când ești mereu în priză, creierul obosește și începi să pierzi din claritate. Preferi să gândești în amănunt deciziile de la birou, iar pe cele de acasă le iei în grabă.
Lucrurile care odată te bucurau, acum nu mai înseamnă nimic. Totul devine rutină și presiune în jurul tău.
Dacă pui jobul mereu pe primul loc, familia și prietenii vor ajunge pe plan secund și nu vor accepta asta.
În mod ciudat, cu cât muncești mai mult, cu atât produci mai puțin și mai ineficient.
Să fii workaholic nu e un semn de ambiție, ci de lipsă de echilibru. Iar echilibrul e exact ceea ce trebuie să recâștigi. Hai să vedem cum faci asta!
Să scapi de dependența de muncă nu înseamnă să renunți la carieră, ci doar să o transformi într-o parte sănătoasă a vieții tale. Uite câteva strategii simple, dar foarte eficiente:
Închide laptopul la finalul programului, dezactivează-ți notificările și respectă pauzele la fel de mult ca întâlnirile importante.
Fie că e vorba de sport, citit, pictat, gătit sau plimbări, dă-ți voie să faci lucruri care nu implică performanță și pe care le-ai dat uitării în goana după muncă.
Creează-ți niște zone „fără ecran” în casă și în calendar: la masă și în dormitor, seara și în weekend. Începe cu doar o oră și vei observa diferența aproape instant.
Poate fi un prieten, un mentor sau un psihoterapeut. Uneori, simplul fapt de a recunoaște că e prea mult este primul pas spre vindecare!
Nu pentru a dovedi ceva, ci pentru a trăi mai bine. Cariera ar trebui să te susțină, nu să te consume.
Spune „nu” la proiecte care nu te ajută să crești sau care îți consumă energia inutil. Și, bineînțeles, refuză și proiectele care vin peste tine în momente de maximă încărcătură.
Începe ziua cu tine! O cafea în liniște, o plimbare, câteva minute de recunoștință. Abia după lasă gândurile despre muncă să apară, treptat.
Secretul e cât se poate de simplu: nu lucra mai puțin, ci lucrează conștient. Alege ce contează cu adevărat pentru tine, spune „nu” fără vinovăție și acordă-ți mai mult timp pentru tine și interesele tale. Echilibrul nu se întâmplă de la sine, ci se construiește zilnic, prin obiceiuri mici, dar consecvente! Când înveți să trăiești, nu doar să muncești, nu mai ești un workaholic, ești un om liber.
Un workaholic este o persoană dependentă de muncă, care simte nevoia constantă de a lucra, chiar și atunci când ar trebui să se odihnească.
Da! Deși la început pare că ești performant, în timp apar epuizarea, stresul, pierderea echilibrului și problemele personale.
Dacă nu te poți relaxa, te gândești mereu la job și îți este greu să te deconectezi complet, probabil ești în zona de risc și trebuie să iei măsuri cât mai curând.
Prin stabilirea limitelor, echilibrarea vieții personale și profesionale, deconectarea digitală și, dacă simți că e nevoie, ajutor specializat.
Categoric! Prin conștientizare și pași mici, oricine poate recăpăta controlul asupra timpului și energiei sale.
Brainstorming: ce este și cum te poate ajuta să îți antrenezi mintea
Ce este un webinar și ce beneficii îți aduce participarea la unul
Cum să răspunzi la întrebări ce-ți vizează inteligenta emotionala