Revolutia din 1989 ne-a gasit bine ancorati in structurile unei economii centralizate si, mai rau, in mentalitatile specifice societatii socialiste. Sa fi fost oare mai bine? […]
Revolutia din 1989 ne-a gasit bine ancorati in structurile unei economii centralizate si, mai rau, in mentalitatile specifice societatii socialiste. Sa fi fost oare mai bine? La urma urmei fiecare absolvent “de ceva” primea repartitie si-si gasea locul in sistem. Probabil ca la intrebarea de mai sus vor raspunde cu un DA hotarat exact acele persoane pentru care cuvantul aspiratii nu are nici un fel de semnificatie. Pentru aceia dintre noi pentru care cariera este o suma de valori si un comportament specific, uniformizarea abilitatilor personale si profesionale (lucrul la care “sistemul socialist” se pricepea de minune) a constituit argumentul hotarator pentru care economia de tip capitalist (chiar si asa cum este ea inteleasa in Romania) reprezinta sansa dezvoltarii personale.
Faptul ca a fi cei mai buni nu este la indemana oricui e unanim acceptat, insa n-am auzit pe nimeni pana acum sa nu-si fi dorit acest lucru, macar la nivel declarativ. Cum insa intre declaratii si realitati exista de multe ori o mare diferenta, se intampla inca sa descoperi cu surprindere aspecte hilare ale unor procese de recrutare de masa.
Ca fenomen, se inregistreaza o crestere constanta a mobilitatii resursei umane. Acest fapt se datoreaza, pe de o parte, aspectelor economice defavorabile cu care se confrunta o larga categorie de persoane si, pe de alta parte, modificarilor survenite in sistemele de valori ale respectivelor categorii de angajati.
Cu toate acestea, exista multe voci care sustin ca piata e in stationare si, implicit, crearea de noi locuri de munca, ca s-au creat deja “retelele informale” de recrutare (angajarea pe baza de recomandari venite din cercurile de cunoscuti ale decidentilor), ca e din ce in ce mai greu de gasit un loc de munca etc.
Nu neaga nimeni ca mare parte din aceste fenomene sunt adevarate insa un studiu recent efectuat arata ca, din circa 2.000 de CV-uri venite prin e-mail si fax pentru patru pozitii in orase diferite, doar 160 au trecut de prima selectie. Veti spune, probabil, ca acest lucru se intampla ca urmare a factorilor descrisi mai sus. Nimic mai fals, dragi candidati!
Marea majoritate a CV-urilor respinse au fost ca urmare a…lipsei codurilor pozitiilor pentru care se aplica (credeti ca exista vreo persoana care sa-si pemita incarcarea bugetului de timp pentru a ghici pentru ce pozitie aplicati dumneavoastra?!).
Carti depre redactarea CV-urilor s-au scris cu zecile insa putine trateaza si partea de “corespondenta recrutarii” (mijloacele prin care un CV impreuna cu scrisoarea de intentie ajung la recrutor).
Majoritatea recomandarilor ce pot fi date pe marginea acestui subiect frizeaza bunul simt, insa efectele ce apar ca urmare a ignorarii lor pot fi catastrofale pentru imaginea aplicantului:
• Indiferent cat de impresionanta ar fi activitatea unei persoane, nimeni nu citeste CV-uri de… 16 pagini; de asemenea, asigurati-va ca intregul CV nu atinge cote de genul 2,5 Mbytes (in cazul aplicatiilor trimise prin e-mail);
• In cazul anunturilor din presa ce cuprind mai multe pozitii / locatii, fiti atenti la codurile pe care le prevede recrutorul pentru clasificarea lor – asigurati-va ca ati completat aceste coduri corect in subiectul e-mail-ului sau pe prima pagina a faxului;
• Denumiti-va documentul ce contine CV-ul dumneavoastra intr-un mod cat mai relevant (la urma urmei va reprezinta, nu?); credeti-ma, CV-urile denumite “tumpi.doc” sau “CV-bun.doc” nu contribuie la imbunatatirea imaginii personale; evitati, de asemenea, “floricelele” si alte manifestari artistice atat in CV sau scrisoarea de intentie cat si in corpul de mesaj prin e-mail sau fax;
• Incercati sa fiti decisi in scrisoarea dumneavoastra de intentie. In cazul aplicatiilor – raspuns la un anunt in presa de genul “firma multinationala recruteaza soferi” – formularile dumneavoastra de genul “doresc sa-mi construiesc o cariera intr-o companie multinationala, care sa-mi ofere mediul propice de dezvoltare,…” etc. sunt considerate paupere – claritatea exprimarii si hotararea aplicantului sunt calitati apreciate de catre orice recrutor;
• La anunturile ce vizeaza mai multe pozitii, infranati-va dorinta de a aplica pentru toate acele pozitii, indiferent cat de potrivit va credeti pentru ele – concentrati-va pe un singur job caci zicala “cine fuge dupa doi iepuri nu prinde nici unul” nu e chiar lipsita de substanta.
Sunt doar cateva dintre recomandarile ce se pot face cu privire la un subiect care va poate asigura reusita intr-un proces de recrutare sau, dimpotriva, va poate “scoate din carti”. Restul se bazeaza pe empatia de care puteti da dovada – puneti-va in locul persoanei care recruteaza si trimiteti-va un CV cam cum ati prefera dumneavoastra sa primiti.
Adrian Ciocodan
General Manager
Smartbox – Active Learning Experiences
sursa: www.smartbox.ro