Ce salariu cer la primul job?

Primul meu salariu a fost de 100 de euro. Se întâmpla acum 11 ani, la finalul anului I de facultate, jobul era part time și nu pot să zic că mă împlinea în vreun fel, ba din contră, simțeam că-mi mor neuronii în cele patru ore cât trebuia să introduc lucruri într-un Excel odios după ce sfredealeam tot internetul după datele de care aveam nevoie. Dar nu conta. Nu conta nici că banii erau puțini, erau primii mei bani și mi se părea că iau o avere la final de lună. În plic, evident.

Probabil că azi mulți tineri mi-ar râde în nas și ar zice c-am fost fraieră. Oi fi fost, însă, înainte de a li te alătura și tu în amuzament, lasă-mă să-ți zic că povestea mea are și final fericit și nu implică (foarte multă) sărăcie.

Ce e important de știut și subliniat e că atunci când am acceptat primul job și primul salariu, am încercat să-mi asum și cine eram. Mai exact, la vremea respectivă, eram o fătucă de 20 de ani, care începuse două facultăți fără să știe ce va face cu ele, dacă le va termina sau ce vrea să facă mai departe. Nu făcusem nici măcar un stagiu de practică, deci nu știam să fac mai nimic. Voiam doar să capăt experiență în orice, să aflu ce-mi place, pentru a ajunge mai apoi la jobul visurilor mele și la un salariu care să mă mulțumească. Și știam că trebuie să încep de jos, dar că n-o să stau mult acolo.

Și n-am stat.

Jobul visurilor mele, de data asta full time, a venit 8 luni mai târziu. La fel și banii. După o colaborare punctuală, la finalul căruia am luat jumătate din banii pe care îi câștigam la jobul part time pe care îl făceam în continuare în paralel, i-am convins că merit un job full time și un salariu de patru ori mai mare decât cel de la primul job. După vreo șase luni, deja câștigam de șase ori mai mult decât atunci când pornisem la drum și, doi ani mai târziu, ajunsesem să aduc acasă de 10 ori mai mult. Nu vă lăsați însă păcăliți, nu am înotat niciodată într-o piscină cu dolari, căci atunci costul vieții era altul, inflația era alta, economia cu totul alta.

Din păcate însă drumul în carieră nu mi-a fost presărat numai cu diamante și teancuri de dolari, căci a venit curând și marea criză financiară și n-a venit singură, ci cu disponibilizări, și tăieri de bugete și de salarii. Dar, despre asta într-un episod viitor.

Cel de azi e despre nevoia de a lua contact cu realitatea când vine vorba de salarii (și nu numai) încă de la primul job. Pentru că știu foarte mulți liceeni și studenți care nu s-ar angaja nici în ruptul capului pe mai puțin de 2.000-2.500 de lei. Și, în timp ce nu pot să-i acuz că țintesc sus, cred că e necesar totuși să vorbim puțin despre realitate și despre care sunt adevăratele salarii. De asta am mers direct la sursă.

Stabilește de la început ce vrei

Leonard Rizoiu, Managing Partner la leoHR, e primul care ne aduce cu picioarele pe pământ. „La început de carieră nu vorbim de mii de euro, nici măcar de mii de lei.” Cu alte cuvinte, dacă salariul care ți se oferă, având zero experiență, e peste 1.500 de lei ești un norocos.

E important să știi când pleci la drum în carieră că, la fel ca în oricare altă relație, și în cea dintre tine și viitorul angajator, ambele părți trebuie să facă niște compromisuri. Dacă angajatorul e dispus să te ia în echipă chiar dacă nu ai niciun fel de experiență și îți va oferi traininguri, va avea răbdare cu tine și te va învăța tot ce trebuie să știi pentru a-ți dezvolta o carieră armonioasă, deja sunt câteva compromisuri majore din partea lui bifate. Un compromis pe care l-ai putea face și tu ar fi să accepți un salariu mai mic, în ideea că, în timp, vei ajunge la cel pe care ți-l dorești.

„Mediul de învățământ încă nu pregătește pentru mediul economic. Ca atare angajatorii când iau acești tineri pe piața forței de muncă investesc în ei prin traininguri, prin dezvoltarea abilităților în diferite domenii. Cel puțin 3-6 luni de zile angajatorul nu-și scoate banii pe care i-a investit. Astfel noi recomandăm tinerilor să se gândească la un entry level salary. Odată cu experiența, background, cunoștințe crește, dar la început foarte realist să fie în ceea ce privește nivelul salarial”, continuă Leonard Rizoiu

Setează-ți niște obiective clare

E nasol, frustrant, știu, la fel cum știu și că cel mai probabil nu ai răbdare și vrei totul acum. Nu mai târziu. Dar uneori chiar nu se poate. Și nici să stai până la 30 de ani pe banii părinților nu cred că e o soluție care să ți se pară atractivă în vreun fel.

Vestea bună e că acum e foarte simplu să-ți găsești jobul dorit pe Primul Job! Vestea și mai bună e că joburi la care nu ai nevoie de experiență sunt extrem de multe, iar domeniile care de care mai variate. Astfel că nu trebuie neapărat să te angajezi casier sau vânzător, la fel de bine poți să fii salvamar, barista sau sandwich artist – aruncă un ochi pe www.primul-job.ro și vezi!

„Mitul cu mii de euro după ce am terminat Politehnică sau ASE este un mit. Marea majoritate a joburilor de entry level sunt în zona BPO, call centere, service centere, unde nivelul salarial nu e foarte mare și pentru nivelul ăsta de carieră e și justificat să nu fie”, concluzionează Leonard.

Nu trebuie însă să te descurajezi sub nicio formă. Și, crede-mă, vorbesc din experiență. Totul e să începi de undeva și vine și primul job, și primul salariu. Good luck!

Vrei să afli cum te pregătești pentru Primul Job? Uite:

Tot ce trebuie să știi despre salariu brut!

Cum obții primul job în IT și programare?

Patru sfaturi esențiale pentru primul interviu de angajare

Cum să te pregătești pentru un interviu video?