Într-un moment în care stabilitatea este poate cel mai important criteriu de care ții cont în alegerea viitorului job, este normal să te întrebi spre ce să înclini: joburi la stat sau la privat?
Alegerea nu ar trebui să o faci de pe un moment pe altul, pe baza impulsului sau a anumitor concepții pe care poate le-ai asimilat de-a lungul timpului, ci ar trebui să cântărești bine, să vezi avantajele și dezavantajele atât pentru joburi la stat, cât și pentru joburi la privat, ținând cont de datele actuale și de evoluțiile care au avut loc în fiecare sector.
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, instituțiile cu capital (integral sau parțial) de stat aveau în ianuarie 2019 circa 1,38 milioane de angajați, iar în mediul privat lucrau 6,98 milioane de persoane. Numărul de angajați din mediul privat a scăzut însă în anul 2020, pe fondul crizei economice generate de COVID-19. Numărul total de şomeri la finele lunii iulie a ajuns la 283.939 de persoane, în creștere cu 23.272 de persoane faţă de cel de la finele lunii anterioare, arată datele furnizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). În aceste condiții este firesc să te întrebi unde e bine să lucrezi. Analizăm împreună viața de angajat la stat și la privat în cele ce urmează.
Citește și despre vechime in munca!
Presiune scăzută. Ai task-uri de făcut, dar deadline-urile nu sunt atât de apăsătoare ca în sistemul privat unde veniturile depind exclusiv de ceea ce livrezi clienților și de timpul în care faci asta. Chiar dacă ritmul de lucru e mai liniștit asta nu înseamnă că poți amâna responsabilitățile, pentru că jobul tău ar putea deveni apăsător.
Mai mult timp pentru tine. Programul de lucru este de 8-9 ore, cu o oră pauză de masă, atât la privat, cât și la stat. Instituțiile publice au un program de lucru cu publicul cuprins între 8.30 și maximum 16.30, iar în zilele de vineri acest program este chiar până la ora 13.30. Desigur, că pe lângă programul de lucru cu publicul, angajații au și documente de realizat, dar programul de lucru, de regulă, nu depășește ora 17.00, ceea ce înseamnă mai mult timp pentru viață personală. Pauza care include și pauza de masă este bine definită, între ora 12.00 și ora 14.00.
Stabilitate. Concedierile sunt mai rare și, de regulă, vin ca urmare a unor restructurări în masă sau ca urmare a unor crize economice. De exemplu, în timpul stării de urgență și în timpul stării de alertă, angajații din sistemul de stat nu au fost afectați de disponbilizări și nici de șomaj tehnic așa cum au fost afectați cei din sistemul privat. Deși au fost diferite planuri pentru a trimite și bugetarii în șomaj tehnic, până la urmă a fost considerată o măsură lipsită de fezabilitate, pentru că nu s-ar fi putut aplica unitar tuturor categoriilor de bugetari, mulți fiind în linia întâi. O astfel de situație arată că locul de muncă într-o instituție de stat este mai sigur poate decât în mediul privat. În plus, evaluările în instituțiile de stat nu sunt atât de minuțioase ca în mediul privat, unde neatingerea unor obiective poate duce la sancțiuni salariale și chiar concediere.
Mai multe zile libere. Te bucuri de așa numitele punți pe care Guvernul le acordă lucrătorilor la stat. În companiile private este necesar să-ți iei concediu pentru a crea punți între zilele libere legal.
În cursul anului 2019, Legea nr. 153/2019 a introdus în legislația muncii din țara noastră obligația Guvernului de a stabili anual liberele suplimentare pe care le vor primi lucrătorii la stat într-un an. Acestea sunt stabilite prin hotărâre de Guvern, până cel mai târziu la jumătatea lunii ianuarie. Executivul poate să hotărască dacă lucrătorii la stat beneficiază de așa-numitele „punți”.
De exemplu, la sfârșitul anului trecut, Guvernul a stabilit ca lucrătorii din sistemul bugetar să aibă două zile libere în plus, 27 decembrie 2019 şi 3 ianuarie 2020, acestea urmând să fie recuperate. Prin urmare s-au bucurat de o minivacanță începând de miercuri, 25 decembrie, până duminică, 29 decembrie și de o altă minivacanță între 1 ianuarie 2020 și 5 ianuarie. În sistemul privat aceste zile libere acordate în plus bugetarilor, pe lângă sarbătorile legale prevăzute în Codul Muncii, nu sunt obligatorii și rămân la latitudinea angajatorului.
Pentru anul 2020, singura zi liberă suplimentară pentru bugetari este cea de care aceștia au beneficiat deja în data de 3 ianuarie. Guvernul ar fi trebuit să stabilească până cel mai târziu la data de 15 ianuarie toate zilele libere care vor fi acordate în 2020, înainte sau după sărbătorile legale, astfel încât bugetarii, dar și firmele din turism să poată ști când vor exista minivacanțe. O astfel de hotărâre nu a fost emisă pentru că, potrivit calendarului sărbătorilor legale, anul acesta nu mai există nicio altă zi care să poată fi considerată punte pentru o minivacanță.
Prestigiu. Să pui CV experiența într-o instituție guvernamentală, la nivel de stat sau la nivel central înseamnă, în limbaj popular, să dai greutate prezentării tale profesionale. Ai un plus și dacă ai avansat în această instituție.
Procesul de selecție. Locurile de muncă în sectorul bugetar sunt disponibile public pentru fiecare județ, dar procesul de selecție este destul de lung și greoi.
De exemplu, pentru un post de secretar într-o instituție de învățământ din București, este nevoie post să îndeplinești următoarele condiții generale, conform art. 3 al Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286 din 23 martie 2011, cu modificările și completările ulterioare:
a) cetățenia română, cetățenie a altor state membre ale Uniunii Europene sau a statelor aparținând Spațiului Economic European și domiciliul în România;
b) cunoaște limba română, scris și vorbit;
c) are vârsta minimă reglementată de prevederile legale;
d) are capacitate deplină de exercițiu;
e) are o stare de sănătate corespunzătoare postului pentru care candidează, atestată pe baza adeverinței medicale eliberate de medicul de familie sau de unitățile sanitare abilitate;
f) îndeplinește condițiile de studii și, după caz, de vechime sau alte condiții specifice potrivit cerințelor postului scos la concurs;
g) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului ori contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.
Acestea sunt în mare parte și cerințele pentru posturile din sistemul privat, singura diferență fiind poate obligativitatea de a avea cetățenie română.
Lucrurile devin mai complicate când vine vorba de documentele pe care trebuie să le pregătești pentru joburi la stat. Nu poți aplica doar cu CV-ul, ci pe lângă acesta, ai nevoie de:
În plus trebuie să plătești și o taxă de înscriere la concurs de 100 RON, lucru care nu este valabil și când aplici pentru un job în sistemul privat.
Toate aceste documente sunt obligatorii și lipsa unuia dintre ele te descalifică pentru intrarea în concurs. În plus datele de depunere a dosarelor, de concurs și de interviu sunt clar stabilite și destul de strânse între ele și nu pot fi negociate cu angajatorul, așa cum se poate întâmpla în sistemul privat. Concursul constă într-o probă teoretică pentru care există biografie. Spre deosebire, în sistemul privat proba este mai degrabă practică, constând într-o campanie, în scrierea unor linii de cod, în realizarea unui buget.
Salariile. Părerea generală este că salariile pentru joburi la stat sunt mai mici la stat decât la privat. Adevărul este undeva la mijloc și salariul depinde foarte mult de domeniul în care lucrezi, de funcție și de nivelul de carieră. De regulă, angajații entry-level, și cei cu funcții de conducere au câștiguri mai mici la stat decât la privat.
În plus, la stat este dificil să-ți negociezi salariul, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat este stabilit prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, conform articolului 162, alineatul 3 din Codul Muncii.
Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare, sporurile şi alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, precum şi pentru funcţiile de demnitate publică, sunt prevăzute în anexele nr. I – IX ale Legii Nr. 153/2017.
Salariile din sistemul bugetar trebuie să respecte o serie de principii, printre care: principiul legalităţii, principiul nediscriminării, principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; principiul importanţei sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor; principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate; principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar; principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru. Aceste principii ajută la acordarea unor salarii egale pentru muncă cu valoare egală în același domeniu, dar și limitează măririle de salarii.
Stilul și mediul de lucru. Un dezavantaj ar putea fi ritmul de lucru leneș din birourile guvernamentale. De multe ori jobul tău se limitează la a-ți face treaba în termenul stabilit. Nimeni nu te întreabă dacă-ți place ce faci cum te simți. În schimb în sistemul privat, există o grijă a managerilor față de oamenii din echipele lor, au loc întâlniri one-to-one, se fac planuri de carieră, au loc întâlniri în echipe.
Evaluările și promovările. Muncești și te aștepți la aprecieri pentru munca ta, indiferent dacă faci asta pentru o companie publică sau privată. Oamenii care au joburi la stat spun că adesea trec neobservați, pentru că evaluările se pierd în proceduri birocratice sau se fac cu întârziere.
Stilul de lucru este dinamic, bazat pe eficiență. Într-o companie privată se lucrează cu termene bine stabilite și asta te impulsionează să cauți metode de a-ți eficientiza munca și de a fi mai bun în ceea ce faci. De multe ori, ești dornic să-ți asumi responsabilități pentru că știi că munca ta va fi apreciată.
Tehnologiile utilizate și abilitățile deprinse. Companiile private țin pasul cu tot ceea ce este nou în domeniul lor, sunt orientate spre inovare și îți oferă oportunitatea de a deprinde noi abilități, prin folosirea noilor tehnologii. În plus oferă și traininguri, programe de mentorship, iar experiența deprinsă într-un mediu atât de competitiv te ajută pe mai departe, în carieră.
Mediul de lucru îți oferă satisfacție. Acum, mai mult ca oricând, ai posibilitatea ca în urma unei discuții cu managerul să-ți alegi orele de lucru sau să-ți faci jobul de ce, nu, dintr-o destinație de vacanță. Chiar dacă poate uneori depășești programul de 8 ore, ai satisfacția că ai alături oameni cărora le pasă de tine și de preferințele tale, că ai învățat ceva nou.
Recrutarea. Este mult mai rapidă decât în sectorul bugetar și poate fi chiar și de pe o zi pe alta. În medie durează cam două săptămâni pentru funcții de execuție și cam 60 de zile pentru cele de management. Nu presupune taxe, pregătirea unui dosar și nici o bibliografie de parcurs.
Salariile mai ușor de negociat. Într-o companie privată îți poți negocia salariul, acesta nefiind stabilit prin lege și nici supus anumitor criterii stricte. În plus poți cere o renegociere după o anumită perioadă de timp sau după ce ai realizat un proiect care a avut succes.
Beneficii mai multe. Pe lângă salariu, într-o companie privată te bucuri și de avantaje extrasalariale, cele mai populare fiind tichetele de masă, abonamentele la clinicile private, trainingurile. Beneficiile pot fi și dintre cele mai exotice, precum: masaj la birou sau, mai nou, acasă, bucătar care gătește masa la birou sau trimite masa de prânz acasă, bani pentru călătorii, burse de studii, zile mai multe de concediu decât cele legale.
Posibilitatea de a avansa. În sectorul privat munca și avansarea profesională sunt direct legate. Când te implici și ai abilități pentru a trece la nivelul următor ai șanse să fii observat și promovat.
Pensia plătită mai mult din buzunarul propriu. Dacă te gândești în perspectivă, un loc de muncă la stat te va ajuta să ai și o pensie decentă atunci când te vei retrage. De aceeași facilitate te poți bucura și dacă lucrezi în sistemul privat, pentru că din cota CAS (contribuții de asigurări sociale) de 25% din veniturile salariale brute, plătită de fiecare angajat, un procent de 21,25% este direcționat spre Pilonul I (pensia publică), iar spre Pilonul II (pensia privată obligatorie) – 3,75%. Această cotă CAS plătită de fiecare salariat nu mai merge către stat (respectiv bugetul asigurărilor sociale), ci către fondul de pensii private unde persoana eligibilă are calitatea de participant.
Atunci când lucrezi în sistemul privat este posibil să iei în mână mai mult decât pe contractul de muncă. Astfel poți ajunge să ai o pensie mai mică decât în sistemul de stat. Cu toate acestea, există și o veste bună. Aceste diferențe între pensie la stat și pensie la privat pot să nu fie resimțite. Acum poți încheia o asigurare pentru pensia facultativă (pilon III) la care contribui tu sau împreună cu angajatorul tău, procentul alocat fiind de maximum 15% din venitul salarial lunar brut. Suma acumulată se adaugă celor două pensii (din Pilonul I și Pilonul II). Astfel îți asiguri un total de trei pensii.
Locul de muncă nu este foarte sigur. Este un aspect care nimeni nu ți-l poate garanta indiferent de mediul în care ai lucra, public sau privat. Să spunem că ești angajat într-o companie privată. Recesiunea afectează economia. Este posibil ca angajatorul să desființeze unele locuri de muncă, salariile fiind în strânsă dependență cu încasările dintr-o lună de la clienți, mult reduse. Această posibilitate de a fi disponibilizat pentru că nu mai sunt bani pentru salarii este mai mică dacă ești angajat al statului. Salariul tău nu depinde de încasările lunare ale angajatorului, ci este asigurat din bugetul de stat și se bucură de sprijinul guvernamental.
Mai puțin timp liber. În companiile private se lucrează cu termene limită și asta face ca și zilele libere să fie mai puține decât în sistemul de stat. Dacă termenele limită de lucru nu sunt respectate din anumite motive care, de multe ori nu țin de tine, ora de terminare a programului se poate decala. În cazul companiilor de stat, se lucrează rareori peste program, iar orele suplimentare sunt plătite fara excepție. Punțile între sărbători depind de decizia angajatorului care poate hotărî că aceste zile libere se iau din zilele de concediu.
Competiție. Angajatorii din sectorul privat apreciază de regulă munca și implicarea angajaților, pe baza cărora fac și promovările. Cu toate acestea, promovează și o concurență acerbă între colegi.
Când alegi joburi la stat sau la privat merită să ții cont de aceste avantaje și dezavantaje și, mai ales, de ceea ce-ți dorești să faci. Să iei decizii informate și să te gândești cum te va ajuta experiența pe mai departe în carieră.
Legislația Muncii: cele mai frecvente întrebări
Preaviz Codul Muncii: când te afli între fostul și viitorul job
În ce situații poți face reclamație la ITM și cum trebuie să procedezi
Nu știu cum este la stat, vin cu câteva precizări privind experiența mea la privat:
Traininguri nu există, prinzi din zbor.
Certificări poți să iei, dar pe banii tai (nu sunt ieftine, cam 300 -1000 dolari SUA pe certificare și plătești până promovezi, rata de promovare este în jur de 50-60% ), cu excepția unor certificări foarte cunoscute în domeniu, dacă angajatorul vrea să ți le plătească. Dacă este startup nu ți le va deconta.
Beneficii doar în IT, altfel poți să te bucuri maximum de câteva zile libere.
Posibilități de avansare zero, dacă firma nu este nouă (startup). Șeful tău nu îți va da postul lui, oricât de bun ai fi, asta în cazul în care nu te va concedia rapid pentru că ești bun și îi ameninți postul.
Competiția este acerbă, dar nu neapărat etică. Există favoriți și jocuri de culise.
Timpul de lucru se poate prelungi și în weekend, chiar dacă programul este de luni până vineri. În plus, programul de 8 ore pe zi este o legendă interesantă; așteaptă-te la cel puțin 10.
Negocierea salariului la interviu nu există. Spui o sumă, iar angajatorul notează, nu zice nici da, nici nu. Câștigă cine dă mai puțin, dar doar angajatorul știe cât a “licitat” fiecare.
Bună, Andreea,
Într-adevăr, dezavantajele enumerate de tine pot fi întâlnite în mediul privat, însă depinde de companie, nu putem generaliza. De aceea, și noi am încercat să privim ambele medii de lucru în mod echilibrat, cu avantaje și dezavantaje. Și lista noastră rămâne deschisă și altor avantaje și dezavantaje.
Parrtial adevarat , Andreea . Slujba la privat implica multe sacrificii, iti spune asta cineva care a lucrat doar in mediul privat circa 20 de ani si un pic. Vei fi stors precum un burete, carpa.Nu exista repect decat profesional , iar empatie fata de tine sau problemele tale personale, NU exista . Cat esti bun , esti bun. Cand nu mai esti…masea stricata scrie pe tine .
Un patron ca sa traiasca (in traducere sa faca bani) trebuie sa traga pe angajat. Acesta va fi calul de bataie.De preferat calul sa fie tanar , fara experienta(poate cere salariu mai mare) usor de manipulat, usor de condus, care nu creeaza probleme,
Bună, Dan,
Mulțumim pentru opinie! Situația diferă de la companie la companie. Nu putem generaliza. Ține însă și de fiecare dintre noi cum punem limitele încă de la interviu, cum negociem oferta de angajare și cum ne apărăm drepturile.
Din experienta, atât în privat cât și la stat, nu exista grad de comparație. Singurul lucru bun la privat este procesul de selecție, atât. În rest doar spoiala, cel puțin din ce am cunoștințe eu.
La stat e călduț, călduț bine, nimeni nu te încurcă prea tare iar beneficiile sunt mult superioare.
Exemplu: inginer, la privat maxim 3000 cu tot cu bonuri de masa, ture, după 9 ani. La stat peste 4300 din prima zi cu măriti din 3 în 3 ani. La stat, o persoana fără studii superioare ia mai mult decât o persoana cu studii superioare la privat, cel puțin în primii ani, si nu vorbesc de sistemul medical unde se câștigă…
Concediu, la privat foarte puțin contează vechimea iar zilele suplimentare mai nu exista. În cazul meu la privat după 7 ani 22 de zile și alea rupte, la stat la aceeași vechime 25 de zile plus alte 6 suplimentare din prima zi.
Timp de munca, la privat știi cand te duci la munca, când vii… Dumnezeu cu mila. La stat, programul e program, ca tu cucu gata. Nu are nici o treaba pauza de masa, e integrata în program, poți sa stai și o ora la masa. Dacă programul în cursul săptămânii e ceva mai lung vinerea pleci mai devreme.
Weekendurile, nu le lucrezi mai niciodată, cine știe cum, iar dacă se întâmplă la câți bani ei pt ele ți-ai dori sa lucrezi doar weekendurile. La privat e cu totul alt ceva, ele pur și simplu nu exista.
Alte beneficii, privat mai spre 0,stat vouchere vacanta, salarii de merit, deconturi transport…
Și mai sunt diferențe, iar din păcate pt antreprenori sau din fericire pentru angajat se va migra masiv către stat dacă nu se va egaliza măcar într-un fel sau altul veniturile și beneficiile, în condițiile în care cel care produce și susține aparatul bugetar este mult subestimat. Din păcate.