De câte ori ai avut impulsul să spui ceva într-un interviu de angajare, la o ședință ori într-o întâlnire cu superiorii și vocea ta a sunat altfel, ai simțit o răgușeală bruscă ori ți-a tremurat vocea? Sau, poate chiar anticipând asta, te-ai oprit? Ai tăcut sau ți-ai exprimat punctul de vedere mai puțin decât ai fi vrut. Și momentul intervenției în discuție a trecut. Interviul s-a încheiat, coperta agendei s-a închis. Și în gând ți-ai reproșat: „Aș fi putut să zic că…”
Poți să depășești acel „Aș fi putut să zic…” Cum? Prin antrenamente. Așa cum mușchii se antrenează prin exerciții sportive așa și vocea capătă volum, putere și modulație prin exercițiu.
De cele mai multe ori aceste manifestări organice în situații de comunicare nu vin dintr-o nesiguranță profesională ci din cauza emoțiilor: o gâtuire subită, o voce răgușită fără motiv medical, respirație accelerată, o voce incontrolabilă, tremurată sau chiar… pierderea vocii pentru câteva secunde. În voce se simt cel mai mult emoțiile vorbitorului. Și asta poate fi și bine. Îți explic explic imediat de ce.
Până să ajung la această explicație este important să înțelegi de ce ni se întâmplă asta? Și da, spun „ni se întâmplă” pentru că glosofobia – frica de a vorbi în public (iar publicul poate fi format în acest caz și din board-ul unei ședințe sau echipa de recrutare) afectează, potrivit statisticilor 3 din 4 oameni.
Așadar, explicația tehnică susținută de mai multe studii sună așa: în perioadele de stres, mușchii care controlează cutia vocală devin tensionați. Perioadele de tensiune musculară prelungită pot duce la această incapacitate de control a vocii.
Vestea proastă și în același timp vestea bună este că… emoțiile nu dispar. Ele se transformă. Iar această transformare se va simți și în vocea ta. Îți pot spune din proprie experiență (care cuprinde peste 20 de ani de televiziune și radio) că emoțiile nu se „evaporă” miraculos ceea ce se schimbă în timp – prin exercițiu – este cum reacționăm noi, cum ne controlăm starea și implicit vocea. De ce nu vrem să dispară emoțiile de tot? Pentru că fără emoții nu putem transmite pasiune, atașament față de o idee, dedicație, empatie, încredere etc. Și lista o poți continua tu.
Poți învăța să-ți controlezi vocea în primul rând prin ieșirea din zona de confort. Dincolo de exercițiile practice de dicție (necesare), antrenamentul vocii tale începe cu un pic de curaj.
Iar primul pas este unul de observare și cunoaștere. Vocea din „capul nostru” sună altfel decât vocea noastră auzită de cei din jur. Familiarizarea cu tonalitatea, inflexiunile și timbrul vocii noastre, cu blândețe și înțelegere față de noi este primul pas.
Înregistrarea periodică a vocii, înainte și după exerciții de dicție și sesiunile de respirație corectă fac parte din călătoria spre o voce încrezătoare. Vocea noastră sună diferit în diferite momente ale zilei, ea se schimbă pe măsură ce o folosim mai des, ne jucăm cu ea, o modelăm.
Da, în timp, pronunția va deveni din ce în ce mai bună, vocea mai caldă și cel mai important te vei simți mai puternic și din ce în ce mai relaxat în a vorbi oriunde, oricând, cu oricine. Și asta se va vedea și mai ales se va auzi în orice întâlnire de business, orice intervu pentru un job nou sau discuție pentru avansare.
Convingerea mea este că nu există voci proaste. Există doar voci nelucrate. Vocea ta se poate transforma în motorul care crește încrederea în sine și poate deschide noi oportunități. Ca și mușchii, vocea se exersează. Te aștept în „sala de forță”, la atelierul online Cum îți folosești vocea în dezvoltarea personală, la Fundația Calea Victoriei.
Articol scris de Julia Nagy, jurnalist, trainer acreditat și lector la Fundația Calea Victoriei