De ce inteligența emoțională este esențială în leadership

În primul rând ce înseamnă leadership? Știm că în limba română nu avem un cuvânt care să traducă în mod specific ideea de leadership. Avem cuvinte precum: îndrumare, conducere, directorat, șefie, stăpânire etc. Niciunul dintre acestea nu semnifică exact ceea ce pe englezește înseamnă leadership.

Avem, însă, nenumărate definiții care spun în mai multe sau în mai puține cuvinte ce ar putea să însemne:

• viziune împărtășită celor din jur

• inspirație și exemplu personal

• ghidare și îndrumare în scopul atingerii unui rezultat

• creare de noi lideri

• putere, motivare și charismă

• arta de a servi și de a sprijini oamenii dintr-o echipă

• influență pozitivă înspre dezvoltare personală și profesională

Așadar acțiunea numită leadership ține de a găsi formule care să producă celor din jur – prin inspirație și exemplu – puterea de a obține rezultatul dorit. Leadership înseamnă capacitatea de a găsi formula prin care un om sau o echipă pot ajunge la scopul dorit. Dincolo de management (care ține de organizare, coordonare, recrutare, conducere, control) leadership-ul presupune motivarea, încurajarea sau influențarea necesară pentru depășirea unor bariere – de cele mai multe ori pur emoționale. Mai simplu spus, leadership-ul este formula de depășire a neîncrederii în sine, a lipsei de voință sau a incapacității de concentrare. Cel ce conduce acționând prin leadership devine un maestru al redresării și al susținerii emoționale pentru cei cu care lucrează.

De cele mai multe ori se spune că emoția este o piedică pentru inteligență sau pentru rațiune. Inteligența emoțională ar putea fi considerată, așadar, o contradicție în termeni. Însă termenul de inteligență emoțională este mai degrabă unul explicativ – vorbim despre o rațiune sau o inteligență a emoției. Emoția, pare-se, are propria matematică de manifestare, propria sa rațiune. Luăm în calcul și faptul că emoția poate fi educată sau poate fi controlată.

În expresia inteligenței emoționale sunt punctate cel puțin trei mari direcții:

• înțelegerea propriilor emoții

• cunoașterea și decodificarea emoțiilor celor din jur

• alinierea comportamentală ținând cont de emoțiile proprii dar și de emoțiile celorlalți în același timp

În mod practic, inteligența emoțională este un real instrument de comunicare eficientă. Prin observarea și înțelegerea emoțiilor și prin comunicarea ce ține cont de aceste emoții, se poate ajunge la un nivel înalt de influență și conectare cu cei din jur.

Să vorbim și despre empatie

Arii mari ale exprimărilor emoționale, precum empatie, simpatie sau conținerea afectului, sunt subsidiare inteligenței emoționale. În fond, știm că empatia, la rândul ei, este un vârf de lance al conceptului de comunicare. Cu cât un emițător dorește mai mult ca al său mesaj să ajungă la receptor, cu atât va fi mai interesat să găsească formula cea mai potrivită pentru ca interlocutorul să primească informația în forma intenționată.

Empatia este capacitatea de poziționare emoțională la nivelul necesar partenerului de discuție. Așadar, emițătorul (a se citi liderul) își va organiza comportamentul (a se citi – va face leadership) pentru a sprijini sau organiza intenția emoțională a receptorului astfel încât acesta din urmă să-și poată manifesta calitățile în vederea atingerii rezultatului urmărit.

Este clar că pentru a întreprinde eficient activitatea de leadership, liderul are nevoie să înțeleagă starea emoțională a celui cu care lucrează. Observarea stării emoționale a omului cu care lucrează este o acțiune de leadership dar în același timp un element al inteligenței emoționale. Această observație procură elemente absolut necesare determinării soluțiilor necesare și implicit înțelegerii situației obiective. În baza acestei înțelegeri liderul va acționa și va putea atinge acele pârghii de motivație și inspirație de care este nevoie pentru a mișca lucrurile în direcția dorită.

Spuneam că inteligența emoțională cuprinde, pe lângă altele, cunoașterea propriilor emoții și adaptarea acestora la emoțiile și stările celorlalți. Pentru ca acest lucru să fie posibil este necesar ca liderul să poată să-și accepte propriile stări emoționale și să înțeleagă determinismul lor. Aș spune că această capacitate de adaptare emoțională, de care liderul are nevoie, este direct proporțională cu a sa capacitate de a-și recunoaște și înțelege propriile stări sufletești.

Se vobește mult despre leadership personal. Este în fond, puterea de a ne conduce pe noi înșine. Cerința este destul de grea dar având o foarte bună coerență și rezonabilitate – înainte de a-i conduce pe alții, te poți conduce, de fapt, pe tine?Această întrebare de leadership personal este o cale de înțelegere a ideii care spune că un lider bun este un om care se cunoaște foarte bine pe sine. Această cunoaștere de sine este o construct al manifestării inteligenței emoționale care la rându-i este un instrument de leadership. Una dintre cele mai puternice forme de a face leadership este aceea de a fi atenți la manifestările emoționale ale celor din jur și ale noastre acționând în concordanță cu acestea. Sintetizând vom spune că, în fond, inteligența emoțională este o cale a acțiunii numită leadership.

Dacă vrei să aprofundezi și alte aspecte legate de acest subiect poți urma Atelierul de Leadership (19-20 iunie) la Fundația Calea Victoriei susținut de autorul acestui material, Alin Comșa, trainer și formator în domenii de leadership și coaching. Tot el va susține la Fundația Calea Victoriei și workshopul Public speaking de succes (10-13 iulie).