Când devine nesănătoasă nevoia de a performa?

Într-o lume din ce în ce mai competitivă, nevoia de a performa poate fi un combustibil puternic pentru succesul tău profesional, o dorință legitimă de a reuși. În egală măsură, aceeași nevoie de a performa se poate transforma rapid într-o presiune sufocantă, o sursă continuă de anxietate, oboseală și lipsă de motivație. Cum poți mânui această sabie cu două tăișuri în cel mai sigur și eficient mod? Îți spune în cele ce urmează Diana Diaconeasa (Enso), psiholog clinician. Ea este lector la Fundația Calea Victoriei, unde va suține cursul Nevoia de a performa – între pasiune şi presiune, începând cu 18 octombrie.

De la o vârstă fragedă suntem învățați că realizările sunt măsura valorii noastre: notele bune, premiile, promovările și succesul profesional nasc o sete de succes care, atent controlată, ne ajută să atingem obiective mărețe și să devenim adevărați profesioniști.

Diana Diaconeasa (Enso), psiholog clinician și lector la Fundația Calea Victoriei

Cum apare nevoia de a performa?

În copilărie, mediul în care te dezvolți (familie, școală, prieteni) te îndeamnă mai mult sau mai puțin să performezi. Copiii care cresc într-un mediu în care accentul este pus pe reușite (părinți perfecționiști, standarde educaționale ridicate) învață rapid că valoarea lor depinde de cât de eficient și rapid își îndeplinesc standardele.

Copiii care sunt comparați în mod constant, recompensați, văzuți și iubiți atunci când performează, dar ignorați și aspru mustrați atunci când sunt orice altceva în afară de pefecți, devin copiii care se identifică mult cu rezultatul și aproape deloc cu procesul.

Mai târziu, ca adulți, acest mod de a gândi se va traduce printr-o dorință continuă de a demonstra valoare și competență, cu o abilitate slabă de a se bucura de reușite pe deplin.

Aceștia sunt adulții care, deși în aparență au succes, nu reușesc să se bucure pe deplin de el, ba chiar găsesc și lucruri unde puteau face mai bine, aproape perfect.

La bază, nevoia de a performa poate entuziasma, funcționând ca un motivator esențial, oferind energia necesară pentru a depăși limitele, a ne asuma provocările cu încredere și a seta obiective înalte, care, odată atinse, generează împlinire și satisfacție.

Scăpată de sub control, nevoia de a performa devine o povară grea: o presiune internă și externă de a fi perfecți, de a nu greși, de a fi mereu la înălțime, care erodează încrederea în abilitățile proprii, naște stres cronic, anxietate și poate deschide ușa către burnout.

Când performanța și perfecționismul devin singurele masuri ale valorii personale, se destramă echilibrul dintre viața personală și viața profesională.

Motorul succesului are multe componente iar performanța poate fi una dintre ele. Oamenii care găsesc în provocările profesionale o sursă de energie sunt oamenii pentru care performanța este o alegere activă, nu o presiune internă sau externă pe care nu o pot controla.

Așadar, performanța este motivator atunci când apare ca o decizie conștientă, nu dintr-o frică de a fi respins sau pedepsit dacă nu ești perfect.

Când devine periculoasă nevoia de a performa?

Atunci când nu simți că îți poți controla parcursul profesional, când ai impresia că ești prizonierul unei curse fără sfârșit în care orice pas greșit poate însemna un eșec iremediabil, ia o pauză și privește contextul în care te afli. Simți că fiecare succes trebuie depășit cu unul și mai mare? Simți că în lipsa perfecțiunii dezamăgești (fie pe cei din jur, fie pe tine)? Pentru tine, performanța a devenit o sursă de anxietate, nu un factor motivator.

Stresul te poate determina să crezi că nu poți face față așteptărilor, îți poate afecta abilitatea de a te concentra, productivitatea și chiar creativitatea, ducând la un cerc vicios: presiunea de a performa crește, însă performanța în sine scade. Când performanța scade, presiunea de a performa crește.

Burnout-ul este o altă consecință, frecvent întâlnită, a presiunii de a performa. Îl recunoști prin epuizarea fizică și emoțională, lipsa motivației, oboseala și irascibilitatea care crește constant.

Îți pierzi interesul pentru activitățile profesionale, te observi devenind cinic/ă și un val de indiferență cuprinde atitudinea ta față de muncă.

Ce poți face?

Învață să recunoști când nevoia de a performa este una sănătoasă și când ea devine presiune debilitantă.

Indicatorii unei nevoi nesănătoase de performanță sunt:

Frica de eșec intensă și constantă – micile greșeli sunt dezastre personale
Lipsa de satisfacție – în ciuda succesului, nu reușești să experimentezi mulțumire și împlinire
Nu poți impune limite – nu separi viața personală de cea profesională, simți că trebuie să lucrezi constant
Probleme de sănătate – stresul prelungit cauzat de presiunea de a performa poate duce la somatizări: tulburări de somn, oboseală cronică, probleme digestive, dureri de cap.

Cum gestionezi presiunea de a performa?

Privește-ți trecutul – pentru a înțelege prezentul, ai nevoie să observi ce ai învățat despre performanță în trecut
Setează obiective realiste – obișnuiește-te să te conectezi cu procesul, nu să alergi către rezultat.
Sărbătorește micile realizări – dacă-ți dorești igienă emoțională și liniște, nu o sursă majoră de frustrare, caută să observi și să te recompensezi pentru micile reușite.
Ia pauze regulate – odihna este esențială pentru a menține performanța. Nu vrei sa-ți epuizezi toată energia ca mai apoi să te simți copleșit/ă.
Învață să delegi – când și dacă se poate, nu face totul singur. Colaborează, cooperează și cere ajutorul colegilor tăi.
Schimbă-ți perspectiva asupra erorilor – greșelile sunt fie eșecuri finale, de nedepășit fie oportunități de învățare – totul stă în modul în care alegi să le privești.
Cere sprijin specializat – dacă simți că nu poți gestiona ceea ce se întâmplă, discută cu familia, prietenii, colegii sau cu un specialist. Acceptă că a cere ajutorul nu înseamnă că ai eșuat, ci că ai nevoie de mai multă blândețe, o pauză sau sprijin.

În final, nevoia de a performa poate să te motiveze, dar când scapă de sub control și nu mai este decizia ta conștientă, poate deveni o sursă de stres. Echilibrul muncă-viață personal și stabilirea așteptărilor realiste sunt esențiale pentru sănătatea psihică și emoțională într-un mediu profesionist competitiv și sănătos.